Despre cimitire si alti demoni

6

capela vlahuti slatineanu de arh gr cerchezIntrebare: Ce face un optimist intr-un cimitir?

Raspuns: Numara plusurile.

Ce face Viajoa in cimitirul Bellu?
Il viziteaza, il pozeaza si, intr-un final, incearca sa scape de seful de tura si de aghiontantii lui care sustin ca fotografiatul e strict interzis.

De ce l-am vizitat?

Ne-am dus acolo fiindca am vrut, fiindca am putut, fiindca era o zi frumoasa (dar cam nepotrivita pentru o astfel de vizita, ar spune unii) , fiindca exista Pere Lachaise in Paris si unii dintre noi (ahem!) n-au ajuns inca acolo, fiindca am auzit ca sunt muuulte sculpturi faine ale unor sculptori buni (faimosi, mai putin faimosi) pe langa alti oameni faimosi care trebuie sa se odihneasca si sa nu auda click-click ap de foto. A, da, si fiindca aveam un pliant. Un pliant cu harta cimitirului, cu personalitati importante care se odihnesc aici, cu sculpturi si monumente de arhitectura.

De ce l-am pozat?

Am pozat fiindca am vrut, am putut si mai ales fiindca aveam ce. Adrian Paunescu a fost inmormantat la cimitirul Bellu si mormantul lui, aflat pe Aleea Scriitorilor, aproape de Eminescu, Cosbuc, Caragiale, Sadoveanu si Calinescu, era un munte de coroane si de flori – si nu exagerez cand zic munte.

eminescu, sadoveanu, cosbuc

mormantul lui paunescu

Dar mormantul de flori e efemer. Cu durata mai lunga de viata sunt lucrarile de arta. Exista trei lucrari de Dumitru Paciurea, cateva „taranci” de C. Baraschi, o copie a Rugaciunii lui Brancusi la mormantul comun al pictorilor Andreescu, Stefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petrascu. Si asta e doar varful aisbergului. Cu sau fara pliant, cel mai bine e sa plimbi pana gasesti ceva inedit sau gasesti ceea ce vroiai sa gasesti. Desi vroiam sa ajung la mormantul lui Toma Caragiu, pana la urma am ajuns acolo din intamplare si noroc cu bustul facut de Geta Caragiu. O surpriza placuta a fost descoperirea sculptorilor Rafaelo Romanelli si Karol Storck prin lucrarile lor. Cunostiintele mele de sculptura tocmai s-au imbogatit.

pelerina si chipiul  de karl storck
Pelerina si chipiul – Karl Stork

madonna cu voal de karl stork
Madonna cu voal – Karl Stork

In ceea ce priveste arhitectura mousoleelor si a criptelor, asa cum e in viata de zi cu zi, asa e si in viata de veci: haos arhitectural. Acel haos arhitectural specific bucurestean. Fiecare mousoleu luat in parte e o mica bijuterie arhitecturala. Luate impreuna, da ameteli, mai ales cand sunt inghesuite 3-4 intr-o parcela.

haos arhitectural

Mai este ceva. Cimitirul a inceput sa functioneze ca cimitir din 1858. Inainte de aceasta donatie a baronului Bellu, oamenii erau inmormantati in jurul bisericilor mari. Pe la 1852 se da un decret orasenesc ca toata lumea sa fie inmormantata in afara orasului si zona Eroii Revolutiei de astazi era in afara orasului. In 150 de ani, se schimba foarte multe, printre care gusturile oamenilor si cutumele legate de locul de veci. Spre exemplu,la un moment dat in secolul al XIX-lea se purtau statuile si pe mormintele doamnelor se trecea si numele de fata pe care il avusese. Cred ca la un moment dat era si o moda a felinarelor – am vazut unul care imi amintea de scafandru.

De ce am incercat sa scapam de „oamenii cimitirului”?

Am dat peste un paznic – hai sa-i spunem „om al cimitirului” – al cincilea la numar, nu fiindca am vrut ci fiindca a(m) putut. Si a trebuit sa dau socoteala pentru clickurile mele care deranjeu somnul de veci – nu prea lin acest somn in aceste vremuri tulburi, aparent.

Doamna cu umbrela, statuie de Rafaelo Romanelli
Doamna cu umbrela, statuie de Rafaelo Romanelli

Si m-a deranjat atitudinea lui – sunt invatata in fiecare zi ca atitudinea e totul. Precum am spus, domnul era al cincilea sau al saselea care ma vedea ca fac poze. Ceilalti n-au spus nimic, el m-a apostofat de departe. Cand s-a apropiat si a inceput discutia cu „Nu aveti voie sa faceti poze” si „Dar unde scrie ca nu am voie?” a luat tacticos (si important) mobilul din buzunar, m-a ignorat si a inceput sa vorbeasca cu Aurel (aveam sa aflu mai tarziu ca Aurel e „sef de tura”). Cum a mentionat ca sunt niste studenti care fac poze, persoana de la celalalt capat al firului a inceput sa se agite si sa vorbeasca foarte repede si nervos. Nenea din fata mea a dus mobilul la un unghi de 45 de grade si uitandu-se din nou la mine, m-a intrebat: „Auziti? Nu aveti voie sa faceti poze. Mergeti la poarta si vorbiti cu domnul Aurel”.

Intrebare retorica: ce legatura are scrisu’ cu oralu’? Terminandu-se conversatia telefonica, suntem indrumati catre iesire – nu mai aveam voie sa ne continuam plimbarea. La iesire nu s-a intamplat nimic, dar indignarea a ramas. De ce nu am voie sa fotografiez? In pliant scrie ca cimitirul este o adevarata expozitie de sculptura in aer liber – si este! De ce nu am voie sa fac poze, in conditiile in care nu exista oameni in cadru – nu sunt poze tip „yola”, nu sunt poze inca care cineva imbratiseaza un inger sau ii atinge sanii. Daca respect pe cei care sunt ingropati aici, pe cine deranjez cu niste clickuri. Sau e vorba de ceva copryright si drepturi de autor si eu nu stiu?

In concluzie, we’ll be back! :D

(Sssssomebody stop me! )

PS: Nu, nu suntem macabri.

PSS: Stiu ca va place cimitirul evanghelic din Sighisoara – ala e aproape un parc. De aceea ar trebui sa incercati si Cimitirul Bellu (oficial: Cimitirul Serban Voda), cat timp sunteti in viata. Cu sau fara aparat foto.

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

Tags

About the author

Ioana

Facebook Website

Odrasla de neam nomad, Ioana calatoreste cu simtul raspunderii din 2007 si scrie despre asta din 2010. Este atrasa de tarmuri stancoase, Orientul Mijlociu, arhitectura si ii place sa aleaga cele mai intortocheate trasee urbane. Se ocupa cu drag si spor de Vanatoarea arhitecturala, ca designer, si de My Secret Romania in calitate de initiator.

6 Responses

  1. Roxana

    Cum adica sa vizitezi Cimitirul Bellu si sa nu faci poze???? Dar e un cimitir….adica un loc public…eu cred ca paznicii incearca…daca le pica ceva, bine…daca nu….sper sa va intoarceti si sa continuati ce ati inceput…si eu vreau sa ajung la Bellu…cu aparatul foto evident! Si nu esti macabra…sa vezi ce impresionnt e Cimitirul Saxon de la Sighisoara…si Cimitirul din Sf. Gheorghe…si toate cimitirele vechi cu sculpturile lor…

    Reply
  2. Andrei C

    Interesant, chiar ai ce vedea – nu stiu de ce am presupus ca la noi nu sunt sculpturi etc.

    La noi e o fobie generala legata de fotografi (de fapt nu suntem singuri dar asta e alta discutie) si toata lumea incearca sa interzica pe principiul “nu stiu ce ar putea face cu pozele dar mai bine sa nu-i las”. In cazul de fata e hilar.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *