Despre viata si moarte pe drumurile din Bulgaria

Mergeam linistiti pe un drum de tara, mai putin batut de turisti. La iesirea dintr-un satuc am fost opriti de un domn care statea langa masina lui trasa pe dreapta. Am tras si noi pe dreapta si cand am iesit din masina am vazut ca mai erau vreo 4 oprite in fata noastra.

La vreo zece metri, pe stanga, vreo douazeci de oameni strigau la soferul unei dubite aflate pe mijlocul drumului. Am vazut o sfoara legata de duba si ne-am dat seama ca era vorba de un accident. O masina intrase intr-un pom dupa ce probabil se rostogolise pentru ca era sifonata pe toate partile. Inauntru era prins soferul. Sangera, semiconstient.

In ciuda zgomotului produs de motorul dubei care te ducea cu gandul la o putere destul de mare, rotile se cam invarteau in gol si masina accidentata tot in sant era. A tot incercat sa traga pana cand sfoara s-a rupt sub privirile ingrijorate ale celor prezenti. Cat ai clipi, parca toti s-au inteles din priviri si au inceput sa impinga masina. Incet, incet, au adus-o pe un teren stabil.

Ca sa scoata soferul s-au apucat sa rupa usa masinii cu forta propriilor lor maini. Intre timp cineva a alergat in sat si a adus un tractor. Asa au reusit sa rupa ambele usi si in momentul in care a ajuns salvarea l-au scos pe brate afara din masina si l-au certat pe brancardier ca nu se misca mai repede.

Poate ca erau persoane care se cunosteau cu soferul si intre ele. Dar majoritatea erau oameni opriti, ca si noi, din drum, care s-au luptat pentru viata unui strain. Tensiunea creata de o asemenea situatie a putut sa genereze o comunicare si o intelegere colectiva cum nu am mai vazut pana acum si nu credeam ca sunt posibile.

M-a impresionat mult intamplarea. I-am admirat pe bulgari pentru felul in care au reusit sa se adapteze la o situatie tensionata si sa salveze, impreuna, un om. Fara orgolii, fara impresia ca unul stie mai bine ca celalalt ce trebuie facut. Ca o adevarat echipa formata spontan.

I-am vazut la fel de uniti si cu bun simt si in circumstante mult mai fericite. La Festivalul trandafirilor, in centrul Kazanlakului, sarbatorind inceputul recoltei. O scena, muzica populara si multi oameni. Nu se imbranceau, nu mancau seminte, nu aruncau pet-uri goale pe jos. Doar petale de trandafiri, cand si cand, pe post de confeti. :) Facusera mai multe hore, dansau cu pofta si se bucurau de acea zi de sarbatoare.

Am ramas cu multe amintiri placute din acea calatorie, dar dintre toate, cea legata de bulgari si felul lor de a fi perceput de mine, la momentul respectiv, a fost cea mai pregnanta.