El Ateneo

M-am simţit exact ca belle din Frumoasa şi Bestia, atunci când primeşte cadou o sală plină de cărţi şi trebuie să se învârtă ca să le vadă pe toate, şi are mai multe etaje. După ce am făcut ochii mari la toate cotoarele şi culorile şi poveştile care se află acolo, m-am bucurat şi mai tare când am văzut cât de mari erau cozile, cât de multă lumea de toate vârstele citea neîntrerupt şi forfota căutătorilor de comori.

Cărţile sunt foarte ordonate, pe domenii, pe litere, pe „de buzunar” sau în formate mai mari – apropo, m-am hotărât să nu mai citesc variante de buzunar. Am găsit cartea pe care o aveam acasă (şi e cam mare, nu încape chiar în toate genţile), într-o dimensiune redusă la jumătate, dar acelaşi număr de pagini. Nu are cum să fie sănătos pentru ochi aşa ceva.

Am descoperit o carte de preferatul meu Gabriel García Márquez, m-am mirat că nu am auzit de ea, apoi am văzut pe coperta 2 că „Eu nu vin să ţin un discurs” a apărut în noiembrie 2010. Nici nu mă gândesc să mai aştept să fie tradusă la noi!

Multă frumuseţe care bucură sufletul, visul oricărui cititor feroce. Una dintre minunile lumii/ oamenilor :)

*Am spun „un Maradona al tango-ului” pentru că aici există trei figuri foarte iubite: Carlos Gardel, Maradona şi Evita Peron.