Le Léman - neasteptata experienta savoiarda

Acum o saptamana, o colega m-a invitat sa-mi prezinte regiunea ei natala, la Haute Savoye, mai exact Evian, "sat" de oameni bogati, unde familia ei detine o pensiune si un restaurant. Cum as fi putut sa refuz ? Dat fiind cliseul privind raceala francezilor, m-am pregatit pentru doua zile scortoase si am incarcat in valiza multe zambete politicoase. Deja pe drum mama lui Aline (colega mea) suna sa intrebe ce as prefera sa mananc seara…si eu dau din umeri si asigur ca orice ar fi, e bun si ca nu sunt pretentioasa.

Trecem prin Geneva, unde nu am apucat sa fac poze pentru ca am uitat sa incarc aparatul de fotografiat si, in drum spre Evian, Aline imi povesteste istoria familiei ei si a regiunii… Imi spune ca pana la 20 de ani nici macar nu si-a dat seama ca exista in Franta si regiuni sarace sau oameni care traiesc la limita saraciei. Evianul e populat de familii bogate, satul e foarte bogat dat fiind ca pentru fiecare sticla de apa minerala vanduta ii revine o cota parte. Imi arata liceul unde a studiat, de fapt un castel pe marginea lacului, si-mi povesteste ca la pranz se mananca la un restaurant cu terasa care are vedere spre lac si dupa ore aveau acces la piscina. Hmm, eu as vrea sa fi crescut asa…voi nu ? Dar Aline isi aminteste mai degraba dificultatea de a infrunta permanent opulenta copiilor mai bogati, modul lor ostentativ de a-si arata bogatia…eh, exista nefericire si la Evian. :)

Lacul Leman

Pensiunea familiei M. se afla chiar peste drum de lac…la etaj, intr-un apartament cu ferestre mari care dau spre lac, familia lui Aline ma intampina de-a dreptul cu drag…de la bunica de 78 de ani, la tatal care ma intreaba aproape imediat ce sunt parintii mei si care mi explica jumatate de ora detaliile realizarii ultimei piese de mobila vandute. Se bucura de sticla de Francusa pe care o scot din geanta, ma intreaba tot felul de detalii tehnice despre vin, si ma descurc pana la "cépage", unde marturisesc ca nu am habar.

In salon masa e deja pusa pentru noi si alti oaspeti, destul de simpatici si ei. Se pregateste "la fondue savoyarde", specialitatea regiunii. Tatal lui Aline ma initiaza in ritual: intepi cu furculita lunga coaja painii, faci cateva 8-uri in vasul cu branza fierbinte si e indicat sa nu pierzi painea inauntru, pentru ca toata lumea rade si ti se cere "une bouteille" pe care pana la urma nu trebuie sa o dai, se pare. Si bunica imi atrage atentia sa folosesc a doua furculita ca sa tai bucata mare de paine. Aflu si ca trebuie combinate trei tipuri de branza din regiune (am uitat care exact) la care se adauga vin, Chardonnay preferabil. E servit un vin alb, tot Chardonnay, care-mi incanta papilele gustative cu aromele fructate si apoi sampanie. Nu ma simt deloc ignorata, toata lumea imi explica ce nu inteleg, mi se pun intrebari, fiecare isi aminteste cate ceva despre Romania sau imi povesteste ceva despre regiune. Ma aflu undeva intre perplexitate si incantare, zambetul vine de la sine, ba chiar mi-ar fi imposibil sa-l sterg de pe fata.

Restaurant si hotel Le Léman

A doua zi la micul dejun ne asteapta croissantele, toata familia mananca in salon de dragul nostru, dupa care tatal lui Aline se grabeste sa se schimbe si reapare imbracat formal, cu vesta si papillon: merge sa serveasca in restaurantul familiei. Mama lui Aline ne da ultimele instructiuni si pleaca si ea. Bunica Mémé continua sa-mi povesteasca despre sotul ei si la pranz Aline imi spune ca suntem invitate la restaurant. Sarut de la intrare o multime de unchi si matusi, pare ca toata lumea e inrudita. Restaurantul e simplu, dar toate produsele sunt din gradina proprie, iar pestele vine direct din lacul de peste drum, de la pescari. Exista un menu simplu si un menu "gourmet" si Aline ma invita sa aleg din acesta din urma : patru tipuri de "entrées", fiecare cu cel putin trei optiuni : de la melci, foie de volaille, diverse tipuri de peste, branzeturi si desert. Un adevarat regal: am gustat (cu teama si nitel dezgust) melcii bunicii si foie-ul Alinei si am comandat somon in entrée si peste de lac ca fel principal.

Lectia de mancat melci

Peste din lacul Léman dupa reteta bunicii

Majoritatea retetelor, dupa cum mi se povesteste, au fost inventate de bunica din partea tatalui, femeie simpla, dar geniu al bucatariei, autodidact, care putea sa spuna orice reteta la orice ora si nu avea nevoie sa consulte carti de bucate. Cel mai ciudat e sa fim servite in mod profesional, de parintii lui Aline: tatal ne recomanda vinuri si mama aduce la masa farfuriile. O intreb pe Aline cum e sa fii servit de proprii parinti, si-mi spune ca e obisnuita, mai ales ca si-a petrecut multe veri fie ajutand in bucatarie, fie in sala. E un fel de legatura fireasca a familiei cu restaurantul si cu mancarea.

Bunul vin savoiard

Francezul care i-a cunoscut pe Ceausescu si Tito in aceeasi zi

Tatal ne transmite salutari din partea unui domn serios cu haina verde, care-i povesteste ca a petrecut trei ani in Romania. Se autoinvita la masa si ne povesteste vizita lui Ceausescu si Tito la uzina din Targu-Jiu unde a lucrat, din 1970 pana in 1973. Fin observator, isi aminteste de oameni, obiectele artizanale, situatia femeii, mancarea, tuica si vinul de Murfatlar. Nu are pareri politice si vorbeste cu caldura si apreciere. Am un fel de sentiment de ireal: in inima Frantei, primita cu drag de o familie savoiarda, care ma trateaza la fel de frumos ca pe propriile fiice, cineva povesteste despre anii comunismului din Romania cu un aer nostalgic care nu poate decat sa-mi faca placere. Daca treceti prin Haute Savoie, pe malul lacului Léman, si vi se face foame, opriti-va la restaurantul "Le Léman" si alegeti meniul gastronomic. Sunt sigura ca exista pentru fiecare aceeasi atentie, venita din cultul ospitalitatii specific regiunii.

Scris de Angelica Helena Marinescu