Prima iesire din tara si primul tur al Europei

Aveam 14 ani, terminasem a 7-a, in iulie urma sa pornesc in prima mea calatorie dincolo de granitele Romaniei si nu aveam pasaport. Nu avem nici buletin. Asa ca primul pas a fost sa-mi fac un buletin provizoriu si pe baza lui sa-mi fac pasaportul. Buletinul era un carton verde si aducea cu o legitimatie. Pasaportul era.. .ca orice pasaport.

Cred ca aveam emotii mari. Sigur le aveam, dar nu as putea spune precis caci nu imi mai amintesc asta. Imi aduc aminte de uimirea cand am aflat ca vom pleca intr-un tur al Europei de trei saptamani.  Nu-mi venea sa cred ca mama isi aplecase urechea la propunerea profesoarei de limba romana. Europa, 3 saptamani. Si cam 1000 de euro de persoana doar excursia. Nu aveam eu notiunea banului pe vremea aia, dar stiu ca era ceva. Mi-am notat constiincioasa propunerea pe caiet, dar nu am sperat ca se va realiza. Mare mi-a fost mirarea cand am auzit ca merg. Si nu numai ca merg, dar „mergem” – mama avea sa ma insoteasca. Eh... uimirea si bucuria au facut loc si catorva norisori. „Vine mama?! Pfua! Ce naspaaa! N-o sa pot sa fac nimic, o sa ma dadaceasca, fa aia, nu fa aia, stai aici. Mda, ce distractiv o sa fie!” O cam invidiam pe Monica – pe ea mama o trimitea singura. Roxana in schimb era in aceeasi oala ca si mine: venea insotita de tata.

Cu o noapte inainte de plecare nu ma mai gandeam nici la Monica, nici la faptul ca mama era cu mine, nici la ce ma asteapta ci la faptul ca imi luasem special pentru excursie o salopeta de blugi trei sferturi si am lasat spalatul ei pe ultima clipa si.... sa spunem doar ca feonul nu ma ajuta foarte mult. Am luat-o usor umeda pe mine si am sperat ca se va usca din mers.

Asa a inceput marea mea aventura: cu o salopeta jilava pe alocuri, cu un bax mare de apa plata la picioare, intr-un autocar cu etaj unde era prea frig sus (de la aerul conditionat) si prea cald jos (de la acelasi aer conditionat), cu mama langa mine, cu Monica si Roxana cateva randuri mai in spate si alti 65 de necunoscuti. In curand  aveam sa ma confrunt  si cu  prima provocare:  sa dormi doua nopti la rand in autocar, pe acel scaun incomod.

Si uite asa a inceput trendul cand Ioana doarme cineva trebuie sa-i faca poza

Pe cat de neconfortabil era scaunul, am descoperit ceva si mai si: faptul ca eram trezita in miezul noptii, cand mi-era lumea mai draga si somnul mai dulce, sa prezint pasaportul.  Trebuia sa fiu treaza si sa ma uit fix in ochii granicerului. Aceasta prima provocare s-a repetat doar o data, la intoarcere. In rest, sa dormi  o noapte in autobuz  intre doua nopti petrecute la hotel  era parfum.  Sa va spun totusi ca primul pat in care am aterizat dupa acele  doua nopti mi s-a parut divin?

A doua provocare a excursiei a  fost mersul la toaleta. Si s-a repetat in fiecare zi. Din 70 de persoane,  65 erau femei si cabinele de toaleta erau prea putine pentru a ne misca atat de eficient pe cat ar fi vrut soferul: „ 5 minute pauza pentru toaleta” se transforma, inevitabil, in pauza de jumatate de ora pentru toaleta si, uneori, in invadarea toaletei barbatilor.

Si apropo de toaleta, prima mea amintire semnificativa  e legata de un astfel de loc. Eram dupa cele 2 nopti dormite in autocar si tocmai trecusem granita Austriei. Dimineata era senina, cu soare si lanuri de ... ceva si ne-am oprit la o buda in mijlocul campului. Prima mea toaleta non romaneasca m-a uimit prin curatenia pe care am gasit-o inauntru si oleaca prin design; dar mai ales prin curatenie.

O s-o spun drept si o s-o spun de pe acum: in acel tur am vazut foarte  multe toalete si foarte multe parcari. As putea spune ca au fost principalele obiective turistice. In Germania nu am vizitat nimic, dar am fost vizitat o toaleta si o parcare. Dupa vreo 10 zile deja incepusem sa apreciez parcarile din Austria, Franta fiindca erau mai putin prafoase si mai fara muste decat cele din Spania – deh, clima si solul isi spuneau cuvantul.

Dar sa lasam budele la o parte.  Prima tara din care am vazut ceva a fost Austria. Primul oras: Viena. Eram incantata de atmosfera, uimita de bancutele din fier forjat construite in jurul unor artari, ametita de toate treptele pe care le-am urcat ca sa pot privi orasul din turnul sudic al Catedralei Sfantului Stefan, pusa pe ganduri de ideea ca si copacii pot fi si sunt dusi la frizer.  Cuvantul „Fruhstuck” suna foarte haios iar „Wurst” a fost usor de tinut minte datorita gustului si suprizei; da, m-am simtit ca si cum as fi mancat un kinder suprize pentru carnivori, caci era  un carnat cu branza!

Cireasa de pe tort nu a fost Praterul, ci cheia de la hotel.  Avem o cartela magnetica si trebuia sa apesi cu ea un punct de pe usa si cand se aprindea o luminita verde, puteai intra. Uitai/pierdeai cartela... dormeai pe pres.

Dupa Viena a urmat Salzburg. Apoi Strasbourg. Apoi Reims, Paris, Barcelona, Valencia, Granada, Malaga, Cadiz, Sevilla, Cordoba, Toledo, Madrid, Marsilia, Monaco,  Milano, Venetia, Budapesta si ...Bucuresti.

• In Salzburg erau unii care jucau sah cu niste piese mari cat un copchil de 5 ani. Si printre piese erau si copchii de 5 ani. La castel nu am ajuns caci mama nu era intr-o dispozitie de zile mari; a fost un moment in care am regretat sincer ca nu o aveam pe sor-mea cu mine, in locul mamei. Ea ar fi vrut cu siguranta sa vada castelul si ar fi ajuns acolo inaintea tuturor.
• In Strasbourg m-a amuzat sa vad un tramvai ultramodern trecand pe o straduta  pietruita, printre case medievale. Contrastul mi-a ramas bine intiparit in minte.
• La Reims catedrala nu mi s-a parut asa de impresionanta caci o vazusem deja pe cea din Strasbourg si aveam cu ce sa compar. Probabil ca de vina a fost perspectiva: catedrala din Strasbourg se afla la capatul unei strazi unde ai, si pe-o parte si pe alta, case cu 2 -3 caturi. Comparand inaltimea caselor cu cea a catedralei, ai impresia ca cea din urma nu a fost facuta de mana omului.
• La Paris am stat doua zile si intr-una am tinut mortis sa ajung la Disneyland Paris. Atunci nu am regretat alegerea facuta; acum incep sa o regret. Am ajuns la primul etaj al Turnului Eiffel si am apucat sa vad Muzeul Luvru intr-o ora si jumatate. Tot Muzeul, caci am facut jogging. Am trecut cu spor prin toata aripa dedicata Egiptului si cea dedicata Greciei, si am ajuns si la subsol, unde am dat peste zidurile medievale ale palatului. Mi-a placut foarte mult privelistea din cupola Sacre Coeur. Recomand. Nu au putut sa ma convinga sa cobor si in cripta.

Sacre Coeur, Paris - o priveliste ce face toate treptele urcate

• Tot la Paris am descoperit hotelul Formula 1. Te ridici, si apa se trage singura. Wow!

Palatul Versailles, Paris - da, aveam si o salopeta lunga

• De abia asteptam sa ajung la Barcelona sa mananc fructe de mare. Nu am fost lasata sa mananc din Viena caci erau scumpe: „Lasa ca le luam de la mama lor, din Spania.” Mno, bine bine.... Rabdarea mi-a fost rasplatita si am devenit fan fructe de mare.
• Datorita unei erori de organizare, Valencia  a fost vazuta doar din autocar.  Buuuu!
• Granada: Alhambra. Si atat. Mi-a placut la nebunie castelul si am savurat fiecare minut petrecut in el. Cred ca a fost momentul in care mi s-a deschis apetitul pentru islam si civilizatia araba.

Alhambra, Granada - e incredibil palatul asta si iubirea maurilor pentru apa

• Malaga: nu pot asocia orasul cu nimic. A, da, rimeaza cu Granada.
• Cadiz. A fost una din acele opriri: „Bine ati venit in Cadiz. Aveti jumatate de ora sa vizitati orasul.” Glumesti, nu? Ne-am invartit un pic prin centru, prima la stanga, a doua la dreapta, ia uite, am ajuns pe faleza. Acum nu imi amintesc mare lucru dar stiu ca atunci mi-a placut, mi-a lasat o stare de bine. Cu siguranta o sa revin, poate imi dau seama ce mi-a placut atat de mult.
• Sevilla. Imi amintesc o plimbare nocturna si cel mai mare rollercoaster din acea parte a Europei.  O parte din mine vroia tare mult sa fie acolo sus si sa tipe din toti plamanii, cealalta parte se temea ca o sa ramana fara plamani.
• Cordoba: hmm....alt oras care imi scapa. Ma intreb daca am vreo poza de acolo...
• Toledo: l-am batut in lung si-n lat, am intrat intr-o sinagoga pentru prima data, am vazut o nunta si am auzit de El Greco. Centrul istoric avand cam un kilometru in diametru, stiu ca m-am simtit foarte bine ca am putut sa-l strabat in lung si in lat in voie.
• La Madrid amintirile sunt bogate. Vizitat muzeul Prado; luat mancare de la McDonalds si mancat pe o banca in Gradina Botanica, inconjurate de pisici; zburat  (in rochie, sub privirile mamei) de pe treptele  de la Palacio Real si julit barbie, palme, cot, genunchi; ras impreuna cu tot autocarul cand unul din soferi ne explica ca nu stiu ce fantana este „centru centrului Madridului”.

Madrid - da, am cunoscut lume noua in excursie...

Madrid - eu eram responsabila cu harta si cu sticla de apa

• Datorita unei erori de organizare, Andorra nu s-a mai vizitat.  Buuuu!
• In Marsilia am avut parte de spaghetti cu sos de rosii.Oare ce aveam sa mancam in Italia? Datorita unei erori de organizare, si Marsilia a fost vazuta doar din autocar.  Buuuu!
• Monaco a fost dragut, am fost impresionata de tot ce am vazut acolo, dar nu a intrat in „top 5 locuri favorite”.
• Milano: dormit intr-un hotel ciudat, in camere care aveau 4 seturi de paturi suprapuse si tavane foarte inalte. Probabil un hostel. Probabil. Vizitat Dom – pe dinafara – si invartit in acel punct din Galeriile Vittorio Emanuele ca sa ma intorc in Milano [n.a.: inca astept sa ma intorc in Milano; in Roma m-am intors de cateva ori si nu m-am invartit pe o piatra speciala de la Fontana di Trevi ca sa fac asta].
• Venetia – aici mi-a trecut supararea ca nu ne-a mai ramas timp si pentru Verona. Si m-am indragostit iremediabil de oras! (Au, talpile!)
• Budapesta , locul in care am aflat cum fu o parte din luna de miere a parintilor. Am intalnit un mosulet simpatic care vindea cercei – printre altele- si la sfarsitul vizitei mele in magazinul lui  mi-a spus cu un zambet mare „Multumex!”.  M-a amuzat mult.

Monte Carlo - hai sa ne pozam cu palatul

Tarifa, Spania - cu picioarele intr-o baltoaca facuta de Oceanul Atlantic

Cum a fost prima mea iesire? Lunga. Pe fuga. In autocar, cu oasele intepenite. Cu multe bai & parcari vazute. Cu cateva ore la dispozitie de vizitat in fiecare oras. Cu vizite pe fuga. Cu parerea de rau ca nu am putut sa o ieu si pe strada aia sau ca nu am putut sa intru in biserica ca nu aveam timp. „Data viitoare”. Cand va fi data viitoare? Va mai fi?

Am ramas cu impresii, cu stari, cu amintiri ca niste carti postale, cu fotografii care umplu golul lasat de amintiri. Cat pe ce sa raman si cu un semn in barbie, de buna purtare.  Si la final am fost recunoscatoare mamei ca a venit. Fara ea, nu as fi vazut nici jumatate din cate am vazut. M-as fi dat jos din autocar si as fi urmat turma:  as fi gasit o cafenea, as fi stat acolo si apoi probabil ca as fi vizitat un mall pentru cumparaturi. Ceilalti au ajuns la concluzia ca toate muzeele sunt la fel: ai vazut unul, le-ai vazut pe toate. Noi am ajuns la concluzia ca toate mall-urile sunt la fel: l-ai vazut pe unul, le-ai vazut pe toate si, supriza, toate produsele de aici se gasesc si in Romania.

Cam asa fu prima data: cu mama si cu autocarul repede repede prin Europa! O experienta de neuitat, in parte si datorita faptului ca era un  tur (dez)organizat.

Sunt curioasa cum a fost la voi prima iesire din tara. : ) Si cu cine a fost. Si la ce varsta.

De la Travel girls si la Trans-ferro am aflat ce si cum. Dar oare cum o fi fost  la Miscellanea,  la Traveling Hawk, Nomadic, Turul de weekend si la Laura&Apollo? Astept povesti! : )