Prima iesire din tara si primul tur al Europei

34

Aveam 14 ani, terminasem a 7-a, in iulie urma sa pornesc in prima mea calatorie dincolo de granitele Romaniei si nu aveam pasaport. Nu avem nici buletin. Asa ca primul pas a fost sa-mi fac un buletin provizoriu si pe baza lui sa-mi fac pasaportul. Buletinul era un carton verde si aducea cu o legitimatie. Pasaportul era.. .ca orice pasaport.

Cred ca aveam emotii mari. Sigur le aveam, dar nu as putea spune precis caci nu imi mai amintesc asta. Imi aduc aminte de uimirea cand am aflat ca vom pleca intr-un tur al Europei de trei saptamani.  Nu-mi venea sa cred ca mama isi aplecase urechea la propunerea profesoarei de limba romana. Europa, 3 saptamani. Si cam 1000 de euro de persoana doar excursia. Nu aveam eu notiunea banului pe vremea aia, dar stiu ca era ceva. Mi-am notat constiincioasa propunerea pe caiet, dar nu am sperat ca se va realiza. Mare mi-a fost mirarea cand am auzit ca merg. Si nu numai ca merg, dar „mergem” – mama avea sa ma insoteasca. Eh… uimirea si bucuria au facut loc si catorva norisori. „Vine mama?! Pfua! Ce naspaaa! N-o sa pot sa fac nimic, o sa ma dadaceasca, fa aia, nu fa aia, stai aici. Mda, ce distractiv o sa fie!” O cam invidiam pe Monica – pe ea mama o trimitea singura. Roxana in schimb era in aceeasi oala ca si mine: venea insotita de tata.

Cu o noapte inainte de plecare nu ma mai gandeam nici la Monica, nici la faptul ca mama era cu mine, nici la ce ma asteapta ci la faptul ca imi luasem special pentru excursie o salopeta de blugi trei sferturi si am lasat spalatul ei pe ultima clipa si…. sa spunem doar ca feonul nu ma ajuta foarte mult. Am luat-o usor umeda pe mine si am sperat ca se va usca din mers.

Asa a inceput marea mea aventura: cu o salopeta jilava pe alocuri, cu un bax mare de apa plata la picioare, intr-un autocar cu etaj unde era prea frig sus (de la aerul conditionat) si prea cald jos (de la acelasi aer conditionat), cu mama langa mine, cu Monica si Roxana cateva randuri mai in spate si alti 65 de necunoscuti. In curand  aveam sa ma confrunt  si cu  prima provocare:  sa dormi doua nopti la rand in autocar, pe acel scaun incomod.

Si uite asa a inceput trendul cand Ioana doarme cineva trebuie sa-i faca poza

Pe cat de neconfortabil era scaunul, am descoperit ceva si mai si: faptul ca eram trezita in miezul noptii, cand mi-era lumea mai draga si somnul mai dulce, sa prezint pasaportul.  Trebuia sa fiu treaza si sa ma uit fix in ochii granicerului. Aceasta prima provocare s-a repetat doar o data, la intoarcere. In rest, sa dormi  o noapte in autobuz  intre doua nopti petrecute la hotel  era parfum.  Sa va spun totusi ca primul pat in care am aterizat dupa acele  doua nopti mi s-a parut divin?

A doua provocare a excursiei a  fost mersul la toaleta. Si s-a repetat in fiecare zi. Din 70 de persoane,  65 erau femei si cabinele de toaleta erau prea putine pentru a ne misca atat de eficient pe cat ar fi vrut soferul: „ 5 minute pauza pentru toaleta” se transforma, inevitabil, in pauza de jumatate de ora pentru toaleta si, uneori, in invadarea toaletei barbatilor.

Si apropo de toaleta, prima mea amintire semnificativa  e legata de un astfel de loc. Eram dupa cele 2 nopti dormite in autocar si tocmai trecusem granita Austriei. Dimineata era senina, cu soare si lanuri de … ceva si ne-am oprit la o buda in mijlocul campului. Prima mea toaleta non romaneasca m-a uimit prin curatenia pe care am gasit-o inauntru si oleaca prin design; dar mai ales prin curatenie.

O s-o spun drept si o s-o spun de pe acum: in acel tur am vazut foarte  multe toalete si foarte multe parcari. As putea spune ca au fost principalele obiective turistice. In Germania nu am vizitat nimic, dar am fost vizitat o toaleta si o parcare. Dupa vreo 10 zile deja incepusem sa apreciez parcarile din Austria, Franta fiindca erau mai putin prafoase si mai fara muste decat cele din Spania – deh, clima si solul isi spuneau cuvantul.

Dar sa lasam budele la o parte.  Prima tara din care am vazut ceva a fost Austria. Primul oras: Viena. Eram incantata de atmosfera, uimita de bancutele din fier forjat construite in jurul unor artari, ametita de toate treptele pe care le-am urcat ca sa pot privi orasul din turnul sudic al Catedralei Sfantului Stefan, pusa pe ganduri de ideea ca si copacii pot fi si sunt dusi la frizer.  Cuvantul „Fruhstuck” suna foarte haios iar „Wurst” a fost usor de tinut minte datorita gustului si suprizei; da, m-am simtit ca si cum as fi mancat un kinder suprize pentru carnivori, caci era  un carnat cu branza!

Cireasa de pe tort nu a fost Praterul, ci cheia de la hotel.  Avem o cartela magnetica si trebuia sa apesi cu ea un punct de pe usa si cand se aprindea o luminita verde, puteai intra. Uitai/pierdeai cartela… dormeai pe pres.

Dupa Viena a urmat Salzburg. Apoi Strasbourg. Apoi Reims, Paris, Barcelona, Valencia, Granada, Malaga, Cadiz, Sevilla, Cordoba, Toledo, Madrid, Marsilia, Monaco,  Milano, Venetia, Budapesta si …Bucuresti.

  • In Salzburg erau unii care jucau sah cu niste piese mari cat un copchil de 5 ani. Si printre piese erau si copchii de 5 ani. La castel nu am ajuns caci mama nu era intr-o dispozitie de zile mari; a fost un moment in care am regretat sincer ca nu o aveam pe sor-mea cu mine, in locul mamei. Ea ar fi vrut cu siguranta sa vada castelul si ar fi ajuns acolo inaintea tuturor.
  • In Strasbourg m-a amuzat sa vad un tramvai ultramodern trecand pe o straduta  pietruita, printre case medievale. Contrastul mi-a ramas bine intiparit in minte.
  • La Reims catedrala nu mi s-a parut asa de impresionanta caci o vazusem deja pe cea din Strasbourg si aveam cu ce sa compar. Probabil ca de vina a fost perspectiva: catedrala din Strasbourg se afla la capatul unei strazi unde ai, si pe-o parte si pe alta, case cu 2 -3 caturi. Comparand inaltimea caselor cu cea a catedralei, ai impresia ca cea din urma nu a fost facuta de mana omului.
  • La Paris am stat doua zile si intr-una am tinut mortis sa ajung la Disneyland Paris. Atunci nu am regretat alegerea facuta; acum incep sa o regret. Am ajuns la primul etaj al Turnului Eiffel si am apucat sa vad Muzeul Luvru intr-o ora si jumatate. Tot Muzeul, caci am facut jogging. Am trecut cu spor prin toata aripa dedicata Egiptului si cea dedicata Greciei, si am ajuns si la subsol, unde am dat peste zidurile medievale ale palatului. Mi-a placut foarte mult privelistea din cupola Sacre Coeur. Recomand. Nu au putut sa ma convinga sa cobor si in cripta.

Sacre Coeur, Paris – o priveliste ce face toate treptele urcate

  • Tot la Paris am descoperit hotelul Formula 1. Te ridici, si apa se trage singura. Wow!

Palatul Versailles, Paris – da, aveam si o salopeta lunga

  • De abia asteptam sa ajung la Barcelona sa mananc fructe de mare. Nu am fost lasata sa mananc din Viena caci erau scumpe: „Lasa ca le luam de la mama lor, din Spania.” Mno, bine bine…. Rabdarea mi-a fost rasplatita si am devenit fan fructe de mare.
  • Datorita unei erori de organizare, Valencia  a fost vazuta doar din autocar.  Buuuu!
  • Granada: Alhambra. Si atat. Mi-a placut la nebunie castelul si am savurat fiecare minut petrecut in el. Cred ca a fost momentul in care mi s-a deschis apetitul pentru islam si civilizatia araba.


Alhambra, Granada – e incredibil palatul asta si iubirea maurilor pentru apa

  • Malaga: nu pot asocia orasul cu nimic. A, da, rimeaza cu Granada.
  • Cadiz. A fost una din acele opriri: „Bine ati venit in Cadiz. Aveti jumatate de ora sa vizitati orasul.” Glumesti, nu? Ne-am invartit un pic prin centru, prima la stanga, a doua la dreapta, ia uite, am ajuns pe faleza. Acum nu imi amintesc mare lucru dar stiu ca atunci mi-a placut, mi-a lasat o stare de bine. Cu siguranta o sa revin, poate imi dau seama ce mi-a placut atat de mult.
  • Sevilla. Imi amintesc o plimbare nocturna si cel mai mare rollercoaster din acea parte a Europei.  O parte din mine vroia tare mult sa fie acolo sus si sa tipe din toti plamanii, cealalta parte se temea ca o sa ramana fara plamani.
  • Cordoba: hmm….alt oras care imi scapa. Ma intreb daca am vreo poza de acolo…
  • Toledo: l-am batut in lung si-n lat, am intrat intr-o sinagoga pentru prima data, am vazut o nunta si am auzit de El Greco. Centrul istoric avand cam un kilometru in diametru, stiu ca m-am simtit foarte bine ca am putut sa-l strabat in lung si in lat in voie.
  • La Madrid amintirile sunt bogate. Vizitat muzeul Prado; luat mancare de la McDonalds si mancat pe o banca in Gradina Botanica, inconjurate de pisici; zburat  (in rochie, sub privirile mamei) de pe treptele  de la Palacio Real si julit barbie, palme, cot, genunchi; ras impreuna cu tot autocarul cand unul din soferi ne explica ca nu stiu ce fantana este „centru centrului Madridului”.

Madrid – da, am cunoscut lume noua in excursie…

Madrid – eu eram responsabila cu harta si cu sticla de apa

  • Datorita unei erori de organizare, Andorra nu s-a mai vizitat.  Buuuu!
  • In Marsilia am avut parte de spaghetti cu sos de rosii.Oare ce aveam sa mancam in Italia? Datorita unei erori de organizare, si Marsilia a fost vazuta doar din autocar.  Buuuu!
  • Monaco a fost dragut, am fost impresionata de tot ce am vazut acolo, dar nu a intrat in „top 5 locuri favorite”.
  • Milano: dormit intr-un hotel ciudat, in camere care aveau 4 seturi de paturi suprapuse si tavane foarte inalte. Probabil un hostel. Probabil. Vizitat Dom – pe dinafara – si invartit in acel punct din Galeriile Vittorio Emanuele ca sa ma intorc in Milano [n.a.: inca astept sa ma intorc in Milano; in Roma m-am intors de cateva ori si nu m-am invartit pe o piatra speciala de la Fontana di Trevi ca sa fac asta].
  • Venetia – aici mi-a trecut supararea ca nu ne-a mai ramas timp si pentru Verona. Si m-am indragostit iremediabil de oras! (Au, talpile!)
  • Budapesta , locul in care am aflat cum fu o parte din luna de miere a parintilor. Am intalnit un mosulet simpatic care vindea cercei – printre altele- si la sfarsitul vizitei mele in magazinul lui  mi-a spus cu un zambet mare „Multumex!”.  M-a amuzat mult.

Monte Carlo – hai sa ne pozam cu palatul

Tarifa, Spania – cu picioarele intr-o baltoaca facuta de Oceanul Atlantic

Cum a fost prima mea iesire? Lunga. Pe fuga. In autocar, cu oasele intepenite. Cu multe bai & parcari vazute. Cu cateva ore la dispozitie de vizitat in fiecare oras. Cu vizite pe fuga. Cu parerea de rau ca nu am putut sa o ieu si pe strada aia sau ca nu am putut sa intru in biserica ca nu aveam timp. „Data viitoare”. Cand va fi data viitoare? Va mai fi?

Am ramas cu impresii, cu stari, cu amintiri ca niste carti postale, cu fotografii care umplu golul lasat de amintiri. Cat pe ce sa raman si cu un semn in barbie, de buna purtare.  Si la final am fost recunoscatoare mamei ca a venit. Fara ea, nu as fi vazut nici jumatate din cate am vazut. M-as fi dat jos din autocar si as fi urmat turma:  as fi gasit o cafenea, as fi stat acolo si apoi probabil ca as fi vizitat un mall pentru cumparaturi. Ceilalti au ajuns la concluzia ca toate muzeele sunt la fel: ai vazut unul, le-ai vazut pe toate. Noi am ajuns la concluzia ca toate mall-urile sunt la fel: l-ai vazut pe unul, le-ai vazut pe toate si, supriza, toate produsele de aici se gasesc si in Romania.

Cam asa fu prima data: cu mama si cu autocarul repede repede prin Europa! O experienta de neuitat, in parte si datorita faptului ca era un  tur (dez)organizat.

Sunt curioasa cum a fost la voi prima iesire din tara. : ) Si cu cine a fost. Si la ce varsta.

De la Travel girls si la Trans-ferro am aflat ce si cum. Dar oare cum o fi fost  la Miscellanea,  la Traveling Hawk, Nomadic, Turul de weekend si la Laura&Apollo? Astept povesti! : ) 

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

About the author

Ioana

Facebook Website

Odrasla de neam nomad, Ioana calatoreste cu simtul raspunderii din 2007 si scrie despre asta din 2010. Este atrasa de tarmuri stancoase, Orientul Mijlociu, arhitectura si ii place sa aleaga cele mai intortocheate trasee urbane. Se ocupa cu drag si spor de Vanatoarea arhitecturala, ca designer, si de My Secret Romania in calitate de initiator.

34 Responses

  1. Ana-Maria

    Deci suntem mai multi care urasc autocarele..experiente traumatizante de pozitii incomode si ore intregi fara somn, atentie la bagaje, etc…:))

    Reply
  2. Ioana

    Pozitii incomode, somn chinuit, aer conditionat dat prea tare, nasol si cu buda…
    In cazul mentionat in articol, nu se punea problema atentiei la bagaje – nu iti fura nimeni nimic. Dar, cum spuneam, aveam la picioare un bax mare de apa.

    Reply
  3. Ioana

    Dia, cred ca tu ai anticipat trendul. :P
    Dupa excursia asta in Europa, urmatoarea tara straina vizitata a fost Turcia. Ma simteam de parca ar fi fost prima data cand treceam granita. :)

    Reply
  4. Ioana P

    Austria asta…ea de vina pentru foarte multe socuri.
    Catedralele gotice mi-au placut si mie! Aia din Koln e pe lista.
    Haioasa faza cu ghidul. Ai vazut tot ce era recomandat acolo sau ati ales sa va plimbati? :)

    Reply
  5. Ioana@micile-vacante

    He-he…prima iesire a fost la 21 de ani, cu parintii, o luna in Austria, Germania si Franta cu masina. Amintiri de nesters.
    La prima oprire in Austria, undeva la un anonim restaurant de pe autostrada, am avut o criza de anxietate, asa de mare a fost socul, era cu totul o alta lume…

    Atunci am descoperit catedralele gotice, prima vazuta a fost cea din Koln, au urmat cele din Franta. Si am vazut Parisul in 4 zile si jumatate, tin minte ca aveam un ghid: “Parisul in 4 zile”. Am plecat de acolo cu mare regret si cu convingerea ca voi reveni cat de curand. N-am mai vazut Parisul de atunci, niciodata.

    Reply
  6. Ioana

    Foarte misto Laur! Sa tot aiba lumea oameni ca tine prin preajma! :)
    Tinem pumnii pentru “the land down under”!

    Reply
  7. Laur

    Se intampla in vara lui 2007, aveam 23 de ani atunci, la vreo 3-4 zile dupa ce imi schimbasem buletinul de hartie cu CI-ul. Mai eram la Liberty Parade cu inca 3 prieteni care aveau pe atunci 18-19 ani (si in concluzie aveau buletinele la ei pentru a putea intra) si, dupa ce s-a terminat, i-am luat sa le arat Vama Veche. Le-am aratat Vama si, dupa ce am iesit de pe straduta la stanga (in loc sa fac dreapta spre casa), am ajuns la vama, le-am zis sa pregateasca buletinele, ca iesim din tara. Mirarea mea a fost ca n-au zis nimic si le-au pregatit. Am trecut, am dat 20 de lei pe vinieta ca “niet leva” (daca scrie chirilica, vorbim rusa, nu?), si am intrat in Bulgaria. N-aveam o tinta precisa, n-aveam nici o harta, nici o leva sau euro la mine, dar pana la urma am vazut ceva semne turistice si am mers pana la Kaliakra, dupa care ne-am intors acasa. De atunci am mai vizitat de vreo 10-12 ori Bulgaria, in mai 2008 mi-am facut si pasaport si am putut sa calatoresc si in Moldova, Ucraina si Turcia si, de atunci am strans cam 10 tari in palmares. Sper sa apuc sa bifez Australia si Noua Zeelanda in viata asta. :)

    Reply
  8. VeraC

    Da vorbesc (si scriu desi nu naparat f corect gramatical insa) limba maghiara. Sunt 50-50 si parintii au zis ca si asta trebuie invatat. :)

    Intr-una din zile am facut o iesire intr-o padure de langa Budapesta (am stat acolo o saptamana). Parca vag tin minte ca ideea excursiei a fost sa mergem pe o cale ferata construita de pionierii lor (care se numesc “ut torok” , trad. “spargatori de drum”).

    Stiu ca mi s-a parut o schimbare tare placuta dupa atatea zile prin oras.

    Cel mai mult insa, mi-a placut Parlamentul. Am si avut parte de un ghid local care a prezentat istoria f frumos. Intr-o incapere 2 soldati in uniforma traditionala pazeau ceva obiectiv si eu m-am oprit in fata unuia si ma tot holbam la el (si el nu s-a miscat :P ).

    Reply
  9. Ioana

    Foarte misto! :) Au facut bine parintii. (Vreau si eu sa invat “Buna ziua”/”Multumesc”/”Foarte bun”/”Stanga- dreapta” si altele).
    Mie mi-a placut Cetatea, Labirintul, linia de metrou 2 si Baile Széchenyi. Mai ales Baile Szechenyi. <3 Palatul…ramane ca pretext pentru o noua excursie. :D

    Reply
  10. Ioana

    Daca vrei poze asa de faine, iti dau eu aparatul meu Canon pe film din plastic cu care au fost facute pozele de mai sus. E inca functional si la vremea lui era foarte trendy. Daca il vopsim in fucsia, o sa redevina trendy. :D

    Reply
  11. Ioana

    Ce misto! Sa tot ai matusi din astea! O imprumuti? :P

    De acord, e fain cand poti sa conversezi cu omul in limba lui. Dar e o chestie pe care nu am inteles-o: tu stii maghiara? Sii…extra intrebare pentru extra puncte: altceva, pe langa Budapesta, ai vazut?

    Reply
  12. VeraC

    Vaaai ce de amintiri… pozele dau un efect tare fain intregului post.

    Prima mea iesire a fost pe la 16 ani, terminasem clasa a 9-a si unchiul, matusa m-au invitat sa ma duc cu ei si cu varul meu la Budapesta (cadou de ziua mea – sunt nascuta in August).

    A fost extraordinara excursia. Matusa e o experta in a organiza excursii. S-a documentat, a facut un plan ce sa facem in fiecare zi. A tinut cont de preferintele fiecaruia: eu muzee si cascat ochii, varul meu parc de distractii si gradina zoo… :D

    Ce mai, a fost super. Cred ca de atunci mi se trage acea dorinta sa ma duc undeva unde stiu limba. E o senzatie tare faina sa poti sa te duci in magazin si sa nu trebuie sa te balbai intr-o Italiana (cum am facut in ultima excursie) stalcita sa ceri un suc ceva. :P

    Reply
  13. Ana-Maria

    Eu cat am stat la mama vacantele mele erau Made in Romania :).
    Cand s-a dat drumul liber la granite eu aveam vreo 20-21 de ani ai am hotarat ca e ora sa imi iau talpasita (de tot ,,nu doar in vacanta :D). Dupa vreo ora de stat in vama la romani sa ii conving ca eu de fapt plecam in vacanta nu la produs :)))))…eram finalmente liberaaaaa!!!! si de atunci descopar putin din Italia, putin din tarile de langa mine…cand mai am si timp de plimbari.Oricum cel mai emotionant moment a fost cand am ajuns prima data in Piazza San Marco…eu deja eram fan Venetia, care si pana in ziua de azi ma fascineaza, dar atunci imi aduc aminte ca simteam stomacul plin de emotie…de atunci nu am mai simtit asa ceva in nici un loc…desi stiu ca deja mai este unul in care o sa am sentimentul acesta :).

    Reply
  14. Ioana P

    Apoi no, is faine vacantele “made in romania”. :D

    Cunosc sentimentul din San Marco. Nu-mi venea sa cred ca sunt acolo! :> Te-ai urcat in Campanile?

    Asta cu “la produs” am patit-o si eu, dar pe granita Romania – Rep Moldova. Eram 3 fete, mergeam la un concurs de ecologie si nu aveam foarte multi bani la noi ca aveam casa- masa asigurate. Si vamesu incepuse sa intre la banuieli…

    Reply
  15. Ioana@micile-vacante

    In mare, cred ca am vazut tot ce era recomandat. Un singur muzeu insa, Luvrul, am stat acolo o zi intreaga.

    Stand in fata, langa tatal meu care conducea masina, eu eram responsabila cu directia, aveam pe genunchi desfasurata harta mare tip cearsaf si il ghidam pe tata incotro s-o ia. Tin minte ca la plecare, Parisul devenise orasul pe care il cunosteam cel mai bine, ca strazi si orientare, in afara orasului in care locuiam.
    Nu m-am mai uitat niciodata de atunci pe o harta a Parisului, dar va veni si ziua aceea :)

    Reply
  16. Ioana

    Foarte bine ca ati preluat ideea, Mara! :)
    Daar…de ce nu ati dat leapsa mai departe? :( V-ati vorbit cu Miscellanea.ro? :P

    Reply
  17. Ioana P

    Anca, don’t get me started! :D
    Undeva prin Marsilia vroiam sa-l iau la bataie pe ghid, care era un mosulica depasit de situatie dar care avea marele avantaj de a socrul directorului agentiei care a organizat turul. :D Nu stia engleza, o rupea un pic pe franceza si in Valencia am asteptat vreo 2 ore in fata hotelului ca sa ne cazam.
    Cat despre poze…deh, frumusetea filmului! :) Si aici e o poveste: cred ca am asteptat vreo 6 luni sau un an ca sa pot sa ma uit la ele. :P

    Reply
  18. Iulian Sirbu

    Ioana, ma bucur ca ai acceptat invitatia de a scrie despre prima ta calatorie in afara! A fost un adevarat tur de forta! Sunt curios daca dupa aceea ai mai mers asa mult cu autocarul? :D

    Reply
  19. Ioana

    Iulian, placerea a fost de partea mea! Mi s-a parut o provocare demna de acceptat! :D
    Nu, atat de mult nu am mai mers si nici nu o sa mai merg. Mi-a ajuns! In anii ce au urmat acestei excursii, am fost in Grecia si Turcia cu autocarul si a trebuit sa dorm in el si la dus si la intors. In acest moment pot spune ca am un fel de alergie la dormit in autocar…Si nu mai vreau!

    Reply
  20. Iulian Sirbu

    Nu vreau sa sune ca si cum as fi descoperit apa calda, dar s-a inventat trenul! Si poti ajunge cu el oriunde in Europa, mai incet ce-i drept dar in conditii de confort superioare autocarului – amintesc doar de doua lucruri: acces non-stop la toaleta si pentru cativa euro in plus un loc la cuseta!

    Reply
  21. Ioana

    Iulian, sa stii ca am in minte o calatorie cu trenul! :) Vreau sa incerc ca experienta. Acum doi am fost la Budapesta cu trenul si a fost foarte misto, desi intarzierile au fost notabile.
    Si fosta mi-a sefa mi-a povestit cum a facut turul Europei cu trenul (si cu un abonament special). Stiu ca se poate, mai ramane sa imi aleg destinatia. :P

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *