Rafaela

Argentina este o ţară foarte europenizată din America Latină. Iar oraşele sunt, în zilele noastre toate la fel: cu bănci (bănci şi parcuri şi bănci cu bancomate) :D, mall-uri, metrouri... nu poţi cunoaşte o ţară după capitala sa, dar cred foarte mult că prin zona rurală simţi viaţa, iar un călător ca mine înţelege exact ce caută: cum este.*

De asta mi-a plăcut foarte mult să petrec Crăciunul în Rafaela, oraş situat aici. M-am simţit mult mai în Argentina decât în Buenos Aires, deşi poate părea ciudat. Chiar dacă am stat doar 3-4 zile şi este un oraş micuţ (100.000 de locuitori), nu pot să nu scriu despre el. Începând cu faptul că fiecare casă are doi câini şi o pisică, consideraţi membri ai familiei :)

Rafaela este oraşul în care toată lumea cunoaşte toată lumea. În care faci un drum de 100 de metri în 10 minute, pentru că te opreşti să povesteşti. Este strict tradiţional în ceea ce priveşte familia, pentru că nimic nu se întâmplă fast. Carl Honoré ar fi în extaz. Siesta este sfântă, la orele de după amiază nu se întâmplă nimic, toată lumea doarme, în oraş nu se întâmplă nimic. Oamenii vin de la serviciu acasă ca să mănânce cu familia la prânz. Se lucrează în ture de cele mai multe ori, ceea ce permite jumătate din zi petrecută acasă, pe îndelete. Se lucrează în ture pentru că au foarte multe fabrici foarte productive, ceea ce asigură multe locuri de muncă.

S-au făcut studii de fezabilitate pentru fast food-uri, dar este un oraş prea self sustainable pentru asta. nu există Mc Donald’s, KFC sau altceva similar pentru că nu ar avea cine să vină să mănânce. De ce s-ar întâmpla asta dacă fiecare casă are cel puţin două persoane în serviciu, din care una dintre ele găteşte delicios?

Este un oraş bogat, ni s-ar părea nouă, lor li se pare normal. Fiecare casă de aici are în spate o curte cu piscină**. Asigur că ştiu definiţia cuvântului „fiecare” şi nu-l folosesc pentru că sună bine :) Casele sunt absolut superbe, cu un singur nivel, dar întinse pe mult teren (mă minunam cum în România s-ar fi dezvoltat pe verticală, dar aici este o mulţime de spaţiu pentru curte, grădină, piscină, cameră de oaspeţi, mini-living, birou – ca în telenovele). Şi am înţeles că acum preţurile terenurilor de acolo sunt aceleaşi ca în Miami.

Eu am fost invitată de colega mea de apartament, care studiază în Buenos Aires dar are familia aici. Are o familie exact aşa cum îmi imaginez eu familia, sau cum o vede Isabel Allende, un trib. Care s-a multiplicat prin vizita rudelor de Crăciun, care sunt teribil de haioase şi bine intenţionate. Cei care m-au impresionat cel mai mult au fost bunicii, care la 80 de ani ştiau engleză şi italiană şi dădeau cele mai geniale replici, erau la curent cu toate cuvintele argotice şi aveau facebook. Şi erau singurii care cumpăraseră un arsenal de artificii, petarde şi altele :) În plus de asta, bunicii din poveşti, buni şi calzi şi mereu fabricând empanadas :)

Atunci când nu eram cu familia la masă, povestind despre România sau în piscină, mergeam pe bicicletă la piscina altor prieteni de-ai prietenei mele. În fiecare zi se întâlneau la altcineva acasă pentru bălăcit, şi din câte am înţeles asta este viaţa lor pe timpul verii de dinainte de liceu. Este incredibil cât hedonism putea fi acolo.

Ne-am plimbat cu maşina asta prin oraş şi chiar mergea foarte bine :)

Aş vrea să mai povestesc că am fost la slujba de Crăciun pe 24 seara, şi a fost emoţionant. Nu aş vrea să povestesc foarte mult, doar dacă există cerere, pentru că religia este un subiect sensibil care mereu naşte controverse.

Tradiţia în Argentina este: masa principală se întâmplă pe 24 seara (pe la 22 – 23:00, împreună cu toate rudele care nu se plâng de somn), se deschid cadourile pe la 1 noaptea (când lumea încă nu se plânge de somn), apoi pe la 2-3 se iese la dans, unde se stă până la 7-8, când se vine acasă, se doarme până pe la 1, apoi se mănâncă, se piscină şi se doarme (sau se doarme şi se piscină). Şi probabil că seara se iese din nou.

Aici sunt mai multe baruri, dar proprietarii au considerat mai mişto să facă o singură petrecere în noaptea de Crăciun la care vine tot oraşul, ceea are foarte mult succes.

După experienţa asta, sfătuiesc pe oricine care merge prin orice ţară să vadă şi sate sau orăşele mici. Şi dacă vin în Argentina să meargă într-un oraş similar. Şi să mănânce şi altceva de Crăciun decât mâncarea grea cu porc din România... pentru mine a funcţionat minunat :)

*Ca să mă hotărăsc unde vreau să locuiesc şi cum este în altă parte, trebuie întâi să văd toate locurile, nu? :) Ce îmi place cel mai mult la călătorii nu sunt muzeele sau mâncarea, ci sentimentul de a înţelege cum este.

**Ca o paralelă, prietena mea din Canada de aici mi-a spus că în provincia ei toată lumea are în spatele casei curte cu pistă de patinaj :D