Sarajevo – intre Cranberries si U2

Scriind acest articol am avut tot timpul in minte melodia Bosnia de la Cranberries,  si melodia Miss Sarajevo, de la U2 . Asa am vazut eu Sarajevo, cu urmele razboiului foarte adanc incrustate in pereti si in inimile oamenilor si cu speranta ca Sarajevo redevine Miss intre orasele din Europa.

Cum “numarati” voi timpul? In Sarajevo, timpul se “numara”: inainte, in timpul si dupa razboi.

Nu exista avion ieftin catre Sarajevo; nu exista nici macar avion moderat de scump catre Sarajevo, asa ca maps.yahoo.com ne-a ajutat sa definim traseul. O posibilitate (1000 de km) este sa treci granita catre Serbia la Drobeta Turnu Severin, sa mergi spre Belgrad si apoi pe autostrada, intrand un pic in Croatia pana la iesirea(Zupanja) spre Bosnia si Herzegovina. O alta posibilitate este sa nu treci granita la croati si sa mergi spre Nis si Uzice, de la granita cu Serbia. Desi a doua are 830 de km pe harta, Yahoo Maps estimeaza tot 13 ore si estimeaza bine, deoarece aceasta a doua varianta nu are autostrada si este printre munti, pe niste defilee superbe.

Daca n-as fi sofer, as recomanda varianta a doua si pentru dus si pentru intors. Intre Uzice si Sarajevo mergi doar printre munti, iar defileele noastre (Valea Jiului si Valea Oltului) par o joaca de copii pe langa ce e acolo. Drumul e bun, comparabil cu drumurile noastre, doar ca serpentinele incetinesc orice vitezoman. O sa las fotografiile sa vorbeasca de la sine si o sa spun ca abia asteptam sa vedem Sarajevo de sus. Era clar ca vom cobori catre oras si ca vom avea o vedere superba de sus, si chiar asa a fost. Citisem pe Wikipedia ca Lonely Planet recomanda Sarajevo printre primele 10 orase de vizitat in Europa, in 2010, dar nu-mi imaginam ca intalnirea cu Sarajevo va fi asa de puternica din primele momente. A fost... pentru ca nu stiam incotro sa ma uit mai intai: la moschei, la casele care aproape „cad” in strada, la masinile care vin din sens invers pe stradutele extrem de inguste.

Am abandonat masina pe una dintre strazile inguste si asezonate cu masini si ne-am dus sa vedem cum e sambata dupa-amiaza in centrul orasului. Baščaršija inseamna in turca “piata mare” si este in zona centrala a Sarajevo. Aici este bazarul(Bezistan Saraci) cu tot felul de lucrusoare din metal, bijuterii si haine in stil oriental si tot aici este concentrata o mare parte din obiectivele turistice. Mergand pe aici, iti imaginezi cum arata orasul in timpul ocupatiei otomane. Constructia Baščaršija a inceput in 1462 si strazile de aici inca poarta numele mestesugurilor: Saraci – lucratori in piele; Kazandziluk – maestrii cuprului pe care ii auzi si ii vezi si acum lucrand., etc.

Ca sa intelegem specificul orasului si al tarii trebuie sa ne uitam un pic la istorie. Sarajevo vine de la cuvantul turc Saray(palatul sultanului); de fapt de la Saray Ovasi – locul din jurul palatului. Orasul, asa cum il stim astazi, a fost fondat dupa cucerirea teritoriului de catre Imperiul Otoman, in jurul anului 1460. In acest moment, satele din jur au fost alaturate si beiul provinciei a construit moscheia, bazarul, baia publica si bineinteles, palatul – saray. Urmatorul bei, Gazi Husrev – beg, a construit cea mai mare parte a orasului vechi asa cum il vedem acum si numeroase moschei. In 1660, Sarajevo era al doilea cel mai important oras otoman dupa Istanbul, iar populatia orasului era de 80 000 de locuitori. Comparativ, Belgrad avea 13 000 de locuitori in 1838, iar Zagreb 14 000 in 1851. In 1697, intr-un raid al austro-ungarilor, o mare parte a orasului e distrusa de incendii, iar in jurul lui 1900 Imperiul Austro-Ungar cucereste definitiv Sarajevo. Incepe o etapa de reconstructie a orasului si pentru prima oara se scrie cu alfabetul latin. Sarajevo este primul oras european cu un sistem de tramvai electric.

Un moment important in istoria orasului este asasinarea printului Franz Ferdinand, mostenitorul tronului Austro-Ungar de catre Gravrilo Princip, un tanar care apartinea unui grup ce urmarea unirea slavilor din sud. Acest moment, 28 iunie 1914, marcheaza inceputul primului razboi mondial, iar podul unde a avut loc asasinatul se numeste Podul Princip. Sarajevo nu a suferit foarte mult, majoritatea luptelor ducandu-se in apropierea Belgradului. Dupa primul razboi mondial, Bosnia devine parte a Regatului Iugoslav. Distrugerile continua in a doilea razboi mondial, orasul fiind sub asediu din 1943 pana in 1944. Dupa eliberare, in 1945, Sarajevo devine capitala Bosniei si Herzegovina, parte la randul ei din Republica Federala Socialista a Yugoslaviei. De la 115 000 locuitori dupa razboi, Sarajevo a crescut in timpul conducerii comuniste la 430 000, mai ales datorita investitiei masive in reconstructie. Punctul culminant al dezvoltarii Sarajevo a fost in anii 1980, deoarece o data cu Jocurile Olimpice de iarna din 1984, a crescut si fluxul turistilor. Aici puteti vedea cu ce fast si cu ce onoare deschidea acest popor jocurile olimpice. Acum orasul are in jur de 305 000 de locuitori.

Astfel, in Sarajevo nu te poti plictisi niciodata printre cladiri cu specific otoman, cladiri austro-ungare si blocuri si cladiri cu specific comunist. Aceeasi idee de mix se transfera si religiilor si etniilor. Sarajevo a fost supranumit „Ierusalimul Europei” deoarece aici coexista de secole ortodocsi, musulmani, catolici si evrei. Cu toate acestea, ce mi-a atras mie atentia cel mai mult, din punct de vedere religios, au fost moscheile si chemarile la rugaciune. Seara, uitandu-te la orasul luminat superb in vale, auzi chemarile muezinului la rugaciune si simti fiori reci pe sira spinarii. Cel putin... eu simteam fiori de 4 ori pe zi, la fiecare astfel de chemare.

Ce e de vazut in Sarajevo? Panorama orasului din puncte de belvedere, neaparat!!! Ziua, pe ceata, pe ploaie, noaptea. O sa urmeze un articol despre asta, promit.

Am scris mai sus despre piata din centrul orasului vechi si despre bazar. Tot in centru este si impresionanta cladire a Bibliotecii Nationale, care imbina stilul arhitectural otoman cu cel austroungar si care inainte de raboiul bosniac adapostea peste 50 000 de rafturi de carti. Bombardand cladirea, sarbii au distrus in 1992 carti, manuscrise originale, arhive ale scriitorilor sarbi, croati, bosnieci si evrei, filme si fotografii. Se spune ca au incercat sa distruga cultura poporului bosniac, dar au atins-o grav si pe a lor. As fi vrut sa vad si Casa Svrzo – o casa-muzeu pastrata din timpul Imperiului Otoman, construita complet din lemn. Casa este speciala nu numai pentru vechimea sa, dar si pentru ca este divizata traditional in sectoare pentru barbati, femei si servitori. Din pacate, nu este deschisa duminica, asa ca noi n-am putut intra. Centrul vechi, moscheile, strada principala de pe malul raului, catedrala ortodoxa, catedrala catolica, teatrele, parcurile, palatul Marijna, strazile inguste de pe dealuri, noul Sarajevo cu blocuri... sunt multe lucruri de vazut si de explorat in Sarajevo. Trebuie doar sa mergeti acolo...

Trei lucruri m-au ibzit pe mine in Sarajevo: moscheile, urmele razboiului si plimbarea spre muntele Trebević. Moscheile sunt peste tot si, pe langa cele vechi de sute de ani, se contruiesc si altele noi. Asa se face ca am vazut moschei construite integral din sticla si metal.

Urmele de gloante te urmaresc din momentul in care incepi sa le observi: pe blocuri, pe cladirile din centru, chiar pe icoane. Ca sa reziste asediului, bosniecii au construit un tunel de 800 de metri pe sub aeroport ca sa primeasca provizii si munitii. O parte a tunelului s-a pastrat si s-a transformat in muzeu. Acolo nimeni nu s-a chinuit sa acopere urmele si experienta e un pic terifianta. Tot la categoria urme de razboi as pune suvenirurile in forma de gloante si un bar descoperit in centru, unde scaunele si mesele sunt, de fapt, foste lazi pentru pusti si munitie. N-am stat, dar sunt curioasa daca ar fi servit limonada in cani de tabla sau daca ar fi avut mine pe post de scrumiere. Aaa... am uitat de semnele de pe marginea drumului cu „Danger! Mines! Do not pass!”.

Daca ajungeti la Sarajevo, trebuie sa mergeti pe Trebević, muntele ce strajuieste Sarajevo la sud-est. Sus de tot, masina incape cu greu pe o banda micuta. Daca va e teama, puteti merge si pe jos sau cu bicicleta. Vederea asupra Sarajevo e superba si urmarirea fostei piste de bob prin padure a fost geniala pentru mine. Acolo am mai descoperit doua puncte de belvedere.

Nu pot sa inchei articolul fara sa va povestesc despre mancare. Daca sunteti la dieta, mancarea bosniaca nu e tocmai potrivita. Noi am mancat „cevapi” in piata mare, dar locul pe care il recomandam pentru mancat „cevapi” este barul de la autogara. O portie mica are 5 mititei ca la noi, facuti din amestec de carne de miel si carne de vitel, serviti intr-o pogace aburinda („somun”),totul muiat bine in grasime. Se serveste cu ceapa tocata si un fel special de branza numit „kajmak”, mananci cu mana si simti placere la fiecare inghititura. Tot asemanatoare sunt „sarma” – sarmalele de la noi si specialitatile de „dolma”(compozitie de ardei umpluti pusa in foi de ceapa, in dovlecei, in ardei sau in rosii) servite cu smantana. Am mai mancat placinte cu branza, spanac, cartofi si carne, asemanatoare la gust cu cele de la Cluj. Pentru preturi mai putin turistice puteti sa iesiti din orasul vechi si sa explorati restaurantele traditionale.

Dupa vizita la Sarajevo sentimentul global e pozitiv. Oamenii sunt calzi si primitori, initiaza conversatii pe strada (mai degraba in franceza si germana), orasul vibreaza. Faptul ca multe lucruri sunt in paragina si faptul ca nimeni nu pare sa se intereseze de reconstructie te pune intr-adevar pe ganduri, dar eu cred ca lucrurile incep sa se miste!

Sarajevo redevine Miss Sarajevo!