Drumul este viata : On the road, Jack Kerouac

"On the road" este Dean Moriarty, fascinatia lui Sal Paradise pentru Dean, drumul, America, libertate, a conduce, sex,  imensitatea Americii,  bop, viata traita acum. Ar putea la fel de bine sa fie: sex, drugs and rock & roll, cu mentiunea ca in loc de rock & roll era jazz si bop. Este un „carpe diem” care a socat anii ’50. In mod ciudat, daca facem abstractie de lipsa tehnologiei, ai impresia ca actiunea se intampla acum.

Sal este un tanar scriitor din New York , aflat la inceputul carierei, care sta cu matusa sa. Perpectiva sa asupra vietii se schimba cand il intalneste pe Dean.

Dean este tanarul care la 20 de ani are peste jumatate din viata petrecuta  in inchisoare.  Are o personalitate magnetica, genul de persoana carismatica pe care ori o iubesti ori o urasti.  Nu poate sta locului o clipa, vorbeste si mananca, mananca si danseaza si explica. Dean este el insusi intr-o lume in care putini sunt asa. Dean este copilul curios si entuziast care priveste lumea cu ochi noi , de fiecare data noi, ca si cum ar fi prima oara. El descopera lumea si prin el, si ceilalti.

Cartea este alcatuita din patru parti, fiecare parte fiind o calatorie de-a lungul Americii. In prima calatorie, la inceput de vara, Sal pleaca din NY cu autostopul la Denver, sa-l gaseasca pe Dean. Pana acolo face autostopul si jumatate de continent mananca doar inghetata si placinta. In Denver il gaseste pe Dean dar acesta era prea ocupat sa-si imparta timpul intre timp si sex cu sotia, Marylou, cu viitoarea sotie, Camille, si un prieten cu care avea discutii interminabile. Din Denver ajunge la San Francisco, capatul continentului si capatul drumului, orasul care ii atragea pe toti ca un magnet.

A doua calatorie o fac impreuna, in plina iarna, de la New York la San Francisco via New Orleans. De la viscol si zapada ajung la vara si la mlastinile din sud in doar cateva zile de condus.

A treia calatorie este facuta invers: Sal vine si-l ia pe Dean din Frisco si pornesc spre NY, cu gandul de a se imbarca si de a ajunge in Italia. Nu au mai ajuns in Italia. S-au oprit acolo unde s-a oprit si continentul.

  „(...)we’ve never gone east together, Sal, think of it, we’ll dig Denver together and see what everybody is doing although that matters little to us, the point being that we know what IT is and we know TIME and we know that everything is really fine. ‚ Then he whispered , clutching my sleeve, sweating, „Now you just dig them in front. They have worries, they’re counting the miles, they’re thinking about where to sleep tonight, how much money for gas, for whatever, how they’ll get there – and all the time they’ll get there anyway, you see. But they need to worry and betray time with urgencies false and otherwise, purely anxious and whiny, their souls really won’t be at peace unless they can latch on to an establishment and proven worry and having once found it they assume facial expressions to fit and go with it, which is, you see, unhappiness, and all the time it all flies by them and they know it and that too worries  them no end.”

Sal porneste spre Denver. Prinsese microbul de la Dean, si vara trebuia sa plece. Dean parea sa fi scapat insa de el: se stabilise in NY, traia cu iubita lui, Inez, facuse un copil cu ea, se gandea sa divorteze de cea de-a doua sotie a lui, Camille, cu care avea doi copii.  Cumva insa, l-a prins din urma. Destinatia: Mexico City, Mexic. A patra calatorie de-a lungul Americii, a treia impreuna.  Calatoria care i-a dus in locul pe care il cautau de mult : "We had finally found the magic land at the end of the road and we never dreamed the extent of this magic."

Pentru Dean si Sal, destinatia era un pretext. Important era drumul, stimulii pe care ii primeau din tot ce intalneau sau absorbeau din viteza. Nu erau turisti sa se opreasca sa viziteze, ci o specie de nomazi, care se hranea din ceea ce era nou, la 100 mile/ora. Calatoreau si conduceau incontinuu. Observau din mers. Conduceau goi. Petreceau noptile in marile orase pe ritmuri de bop. Stimuli, stimuli – totul era despre stimuli care veneau din drum, din viteza, din sex, din droguri, din jazz. Tu conduci pe drum si drumul te conduce pe tine.

De ce atata valva creata de cartea asta? De ce a ajuns aproape instantaneu un clasic? Lasand la o parte faptele scandaloase, conduita imorala, drogurile, sexul,  e primul roman documentar. Kerouac ia bucati din viata sa, ia prieteni, cunostiinte si le obliga sa devina personaje. Modificari ale realitatii exista, dar sunt minime. Si da, Dean a existat, si numele lui real este Neal. Pe langa fapte, mai este limbajul: Kerouac nu se cenzureaza, scrie ce aude, cum aude, se foloseste de slang si transcrie intonatii. Nu in ultimul rand, mai este modul in care a fost scrisa. In trei saptamani, Kerouac, cu ajutorul benzedrinei, a scris cartea pe un sul de hartie lung de 36 de metri. Nu a fost publicat in acea forma  - a trecut prin diverse taieri, completari, ajustari dar varianta bruta a fost scrisa incontinuu timp de trei saptamani. A trebuit sa scrie incontinuu despre cum e sa conduci incontinuu, sa traversezi state intregi intr-o singura zi. 

PS: Am inceput sa o citesc in tren si am terminat-o doua luni mai tarziu, in avion. Intre cele doua, am citit in metrou si tramvai. Cumva se cere citita pe drum.