Nu cred că mai e o noutate pentru nimeni nici că în Napoli se prepară una dintre cele mai bune pizze din lume (eu m-aş aventura să spun cea mai bună, dar depinde şi de gusturi), nici că eu sunt mare fană a oraşului.

Aşa că o să trec direct la subiect. M-am întors în Napoli pentru a patra oară, de data asta cu o prietenă la fel de pofticioasă ca mine. În ordine cronologică, prin farfuriile noastre s-au perindat:

Margherita şi Marinara de la Pizzaiolo del Presidente

(Via Tribunali 120)

Era seara târziu, abia aterizasem, îmi târâiam trollerul pe piatra cubică de pe via Tribunali şi salivam după o pizza napoletană. Aş fi vrut să o duc pe Andreea la di Matteo, însă când am văzut coada de la intrare am făcut stânga împrejur şi ne-am refugiat în mult mai liberul Pizzaiolo del Presidente.

N-aveam amintiri prea puternice despre pizza de aici, ţineam minte că e ok şi-atât. Culmea, Andreei i-a plăcut mai mult Marinara de aici, decât cea de la da Michele! (sacrilegiu :) )

pizza Napoli
pizza Napoli

Blat elastic şi foarte subţire, mozzarella aromată şi sosul de roşii bine condimentat. Pe scurt, o cină perfectă de bun venit în Napoli. Iar nota de plata, cu tot cu o sticlă de vin, a fost vreo 18 euro.

Ciocolată caldă Eraclea la Gran Caffe Neapolis

(Piazza San Domenico Maggiore 14/15)

Dacă ştie cineva de unde pot cumpăra ciocolată caldă Eraclea în Bucureşti şi-mi spune, îi rămân veşnic îndatorată. Am o mare slăbiciune pentru cea cu nocciola. Şi albă, şi neagră.

Ciocolata Calda Napoli

Andreea nu gustase niciodată brandul asta, aşa că ne-am oprit în cea mai apropiată piaţă de hotelul nostru şi timp de trei dimineţi, acesta a fost ritualul nostru de înviorare – o ciocolată caldă, un sandwich, o sfogliatelle şi zumzetul mulţimii care trecea pe Spaccanapoli.

O felie de pizza de la Pizza in Piazza

(Via Cesario Console 24)

Între vizita de la Palazzo Reale şi cea de la Napoli Sotteranea am avut jumătate de ora la dispoziţie pentru o gustare rapidă. Am optat tot pentru pizza, de dată asta la felie, cumpărată de lângă Piazza Plebiscito.

pizza Napoli

Surprinzator de bună, mai ales pentru o pizza reîncălzită. Blatul flexibil, combinaţia de ciuperci cu mozzarela şi roşii foarte reuşită, păcat de uleiul care a ieşit din ea la reîncălzire. Dar şi-a făcut treaba. Ne-a umplut stomacul suficient cât să facem faţă unei noi vizite de aproape două ore.

Pizza Margherita şi Marinara de la Da Michele

(Via Cesare Sersale 1-3)

La fel de bună pe cât o ţineam minte, cu un blat inegalabil: super supţire, elastic şi crocant în acelaşi timp. Aşteptarea, pe de altă parte, într-o sâmbătă seară, a fost de două ore.

pizza Napoli
pizza Napoli

Piaţă de peste – Mercato di Porta Nolana

Duminică dimineaţă ne-a ros curiozitatea să vedem ce se întâmplă într-o piaţă de peste din Italia. Şi deşi n-am mâncat nimic în Mercato di Porta Nolana, trebuie să v-o arăt.

peste Napoli
Peste Napoli
peste Napoli

Pe lângă faptul că nu mi-am dat seama ce e în multe dintre găleţile alea, spectacolul pe care-l puneau în scenă vânzătorii era de mare valoare. Se luau la întrecere care putea să strige mai tare după clienţi, iar când treceam noi, două turiste cu aparate foto în mână, aruncau zâmbete galante sau priviri încruntate, în funcţie de vârstă şi personalitate.

Pizza Margherita şi Funghi de la Pizzeria i Decumani

(Via Tribunali 58, 60, 61)

La Decumani nu mai mâncasem şi nici nu dădusem de ea pe net. Însă acolo, în Napoli, dacă întrebam de “tua pizzeria preferita” Decumani se repeta obsesiv printre cele recomandate.

Timpul de aşteptare mult mai mic decât la da Michele, iar interiorul ceva mai aranjat. Mai să spun cochet, dar n-aş merge aşa departe :)

pizza Napoli

Pizza bună, dacă facem abstracţie de blat, combinaţia de ingrediente şi condimente mi s-a părut mai reuşită ca la da Michele. Pentru Andreea, Margherita de la i Decumani a fost cea mai bună mâncată în Napoli. Eu rămân, totuşi, “a da Michele girl”.

Scoici şi tagliatelle ai funghi la O’ Munaciello

(Piazza del Gesu Nuovo 26-27)

După atâta pizza, seara am hotărât, în unanimitate, că-i musai să găsim o trattoria prin zonă. O’Munaciello a fost câştigătoarea. Un local drăguţ, cu plasme pe care puteai urmări un meci de fotbal din campionatul lor şi chelneri foarte discreţi şi amabili.

Midii Napoli

Mâncarea a fost o nebunie. Sosul de la tagliatelle era atât de aromat, iar ciupercile ţi se topeau în gură. Midiile nu erau gătite-n sos, însă lămâia rezolva orice lipsuri în gust.

Meniul zilei la Tratoria Nennella

(Vico Lungo Teatro Nuovo, 105)

În ultima zi am vrut foarte mult să o duc pe Andreea la Nennella. E locul meu preferat din Napoli atunci când vine vorba de atmosfera tipic napoletană. Mâncarea e simplă şi gustoasă, ca la mama acasă, iar meniul cu două feluri, desert şi apă e 12 euro.

Nennella Napoli
Nennella Napoli

Cafea şi dulciuri la Caffe Gambrinus

(Via Chiaia 1-2)

După simplitatea de la Nennella, era cazul să ne lăsăm puţin răsfăţate într-o cafenea cu tradiţie – Gambrinus. Specialitatea lor de cafea care le poartă numele ţine, lejer, loc de desert. Iar dacă vrei să-ţi iei şi un desert adevărat lângă cafea, ai o vitrină întreaga din care să-ţi alegi.

Gambrinus Napoli
Gambrinus Napoli

Gambrinus Napoli

O ultimă îngheţată la Casa infante

(Via Toledo 258)

Parcă nu puteam să plecăm din Napoli fără să ne bucurăm de îngheţata lor cremoasă, cu arome intense, fără a părea artificiale. De-a lungul timpului am încercat mai multe gelaterii, iar Casă infante e, cu siguranţă, în top trei. Fragole, Nocciola, Pistachio sunt mereu o desfătare pentru papilele mele gustative, însă în funcţie de gusturi poţi să-ţi alegi orice fără frica de a da greş.

inghetata Napoli

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

About the author

Adriana

Facebook Website

Adriana a pus bazele viajoa.ro in urma cu mai bine de cinci ani, iar de doi ani scrie pe miniCalatorii.ro - singurul blog dedicat calatoriilor cu cei mici. S-a specializat pe jurnalism de calatorie in State si a publicat materiale in National Geographic Traveler, Decat o Revista si pe MatadorNetworks.com.

7 Responses

  1. Adriana

    Ar trebui sa pun un avertisment la articolele astea: a nu se citi inainte de masa de catre pofticiosi :))

    Am cazut si eu in propria mea capcana de cateva ori.

    Reply
  2. Ioana

    A fost odata ca niciodata cofetaria Casablanca (intre Mc-ul de la Romana si Piata Lahovari) si acolo se servea ciocolata Eraclea. Acum e altceva acolo si habar n-am ce furnizori au. Dar trebuie sa se gaseasca intr-un colt de Bucuresti. Nu se poate altfel. :)

    Reply
  3. Orjen

    Vai, ce mi-ai facut cu articolul asta. Mi-e dor de Napoli, de locurile si de mancarea lui. Cand ma gandesc la Da Michele, papilele mele intra in overload. Stiu, sunt persoane care nu rezoneaza deloc cu stilul asta minimalist de a face pizza, dar pentru mine a fost o revelatie. Elastic si crocant in acelasi timp, doar 2-3 ingrediente – sweet Jesus! La Brandi ai fost? Si acolo au o pizza fantastica, cu bonusul unei atmosfere mai de restaurant si al unui meniu mult mai diversificat. Cand am fost noi, era un nene care canta la chitara o versiune italiana a lui “That’s Amore” – nu se poate mai pitoresc de atat :)

    Reply
  4. Florica Maria

    Sa fiu sincera, de vreo doi ani de zile caut acel loc unde pot servi delicatesa respectiva si nu am reusit. Poate stie altcineva o locatie…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *