Să tot fie vreo lună de când am călcat pentru prima dată în Istanbul. Din categoria fanteziilor dinaintea plecării făceau parte minaretele, culorile vii, bazarul şi, desigur, mâncarea. Însă abia la întoarcere, întrebată de prieteni cum a fost, mi-am dat seama ce m-a impresionat cel mai mult. Tuturor le răspundeam, invariabil: “Frumos. Mâncarea a fost genială!”.

Istanbul e genul acela de loc în care îţi faci un plan pe zile pentru a putea gusta cât mai multe. Nu datorită combinaţiilor de ingrediente sau a rafinamentului bucătăriei. Din câte mi-am putut da seama, bucătarii turci nu folosesc un număr mare de ingrediente la un fel de mâncare, însă le fac să se înţeleagă bine prin modul în care sunt gătite şi, mai ales, cu ajutorul nepreţuit al condimentelor. Ies din mâinile lor preparate în culori vii, cu miros apetisant şi oarecum cunoscut, care te îndeamnă să le înfuleci de îndată.

Cel mai bun exemplu: dulciurile!

Turcii te ispitesc din sută în sută de metri cu munţi de zaharicale. Nu glumesc! Munţi frumos aranjaţi cu batoane cât nişte măciulii din cataif, îmbibate în sirop de miere şi umplute cu nucă. Aşezate frumos deasupra altor tăvi în care baclavale stau aliniate, subţirele şi lucind de zahăr! Şi dacă tortura nu e completă, imaginează-ţi că într-o seară în vitrina unui magazin de dulciuri se dădea un spectacol decadent: un tânăr cofetar turna cu polonicul (!) sirop de zahăr, gros şi brun, cremos, peste un astfel de turnuleţ făcut doar din foietaje crocante şi dedesupturi de fistic, nuci şi migdale.
dulciuri Istanbul-1
Nu cred că vei reuşi, în doar câteva zile, să guşti toate tipurile de baclavale pe care le afişează mândri în fiecare vitrină. Au tot soiul de forme, mărimi şi umpluturi. De la cele dreptunghiulare sau rombice până la spirale imense de cataif sau felii din batoane întregi. Preferatele mele au fost cele cu fistic. Sunt puţin mai răcoroase, ceva mai deschise la culoare şi se ghiceşte verzuiul fisticului dedesubtul pieliţei de aluat bine însiropat. Iar în Istanbul sunt ieftine pentru că au aşa o abundenţă, pun fistic pe orice!

După ce te-ai îndopat cu baclavale (te provoc să te abţii şi să nu mănânci aşa ceva de trei ori pe zi!) poţi încerca rahatul turcesc, lokum. Este al doilea cel mai răspândit dulce prin partea locului. Sunt şerpi lungi şi translucizi, acoperiţi uneori cu nucă de cocos, diverse seminţe sau chiar petale de trandafir. Aici nu am un câştigător, am tot ciugulit din toate, dar nici una dintre arome n-a învins-o pe cealaltă. Îţi pot recomada lokum de rodie sau de trandafiri – foarte aromat, de un roşu-rubiniu, presărat cu petale uscate de trandafiri pe deasupra – sau pe cel cu miezi întregi de fistic (ţi-am spus că fisticul e peste tot!).
dulciuri Istanbul-14
Apoi, să nu uit de budinca lor din orez şi lapte. Şi în cazul asta au zeci de sortimente, imaculate sau colorate, mai occidentalizate sau tocmai furate de sub nasul unui paşă, inventivitatea lor în materie de dulciuri n-are limite. Parcă în asta se simte cel mai bine sângele lor oriental, dedat la plăcerii şi excese. Eu am gustat pe îndelete o budincă ce părea simplă, împodobită doar cu o dungă de fistic (da, iar!), dar care ascundea în interior bucăţele de smochine uscate. Fructele care stătuseră bine acoperite în amestecul de lapte şi zahăr îşi lăsaseră subtil aroma în budincă, le simţeai la finalul fiecărei înghiţituri. După cum ţi-ai dat seama, budinca lor nu prea are de-a face cu orezul nostru cu lapte, aşa că nu cumva să te laşi păcălit şi să ratezi aşa o bunătate.

Te îndemn să cauţi unul dintre magazinele specializate pe budinci şi să te delectezi. Eu am poposit pentru o gustare dulce în cofetăria lui Hafiz Mustafa, deschisă încă din 1864 la coltul străzii Muradiye. Unul dintre multele astfel de locuri, mai moderne sau mai tradiţionale, mirosind a zahăr şi vanilie. De multe ori, cei care te servesc sunt cei care deţin mica dugheană aşa că nu te îndoi de grija şi atenţia lor pentru clienţi.
dulciuri Istanbul-4
Când credeam că ştiu totul despre dulciuri, am întâlnit un turc! Om amabil, ca şi restul compatrioţilor lui, s-a oferit imediat să ne cinstească… cu o prajiura! Să te ţii! Ne-a dus în locul lui preferat, plin de covoare colorate agăţate pe pereţi, cu mese joase, scaunele mici şi ne-a pus în faţă un soi de cataif cu brânză la cuptor – kunefe. Toată incarligatura aia de rămurele a cataifului era burduşită cu brânză dulce, apoi totul pus într-o formă şi vârât la cuptor. Scos de acolo, se mănâncă cald. Cataif cu brânză şi sirop dulce, cald. Da, e foarte dulce. E extarordinar de dulce. Pe mine m-a dat gata! Am savurat dulceaţa baclavalelor, m-am scăldat în zahăr cât am stat în Istanbul, dar asta a fost prea dulce pentru mine. Bănuiesc că aici se vede un turc adevărat – prietenul meu a înfulecat totul în doar câteva minute.

Bonus: Nelipsitul fistic se găseşte şi în diverse sortimente de ciocolată. Unele mărci sunt şi la noi în supermarketuri, altele sunt turceşti. Încearcă! Apoi, să nu uităm că dacă iubeşti miezii de orice fel, bazarul îţi va oferi ocazia să alegi ce-ţi pofteşte inima din sacii plini cu aşa ceva. În Istanbul am văzut pentru prima dată saci plini ochi cu fistic care mi-au amintit de sacii cu porumb văzuţi la ţară, în copilărie.
dulciuri Istanbul-9
Bine de ştiut! Dacă eşti un curioso-pofticios, intră cu încredere prin dughene să îţi clăteşti ochii şi să îţi alinţi nările. Vânzătorii turci, mustăcioşi şi zâmbăreţi, îţi vor pune imediat în palmă bucăţele mici de lokum, special tăiate pentru turişti, că trataţie din partea casei. Bucură-te de ele şi încearcă din cât mai multe feluri!

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

About the author

Andreea

Primele mele călătorii au fost în tărâmuri livreşti şi încă hălăduiesc mai mult pe acolo. Nu mă consider mare călătoare, dar cumva, la final de an, atunci când adun zilele de vilegiatură, îmi dau din ce în ce mai multe. Zic, la mai mare!

14 Responses

  1. Bianca Constantin

    Ai dreptate, bucataria turceasca nu are ingrediente foarte multe, insa felul in care sunt imbinate… priceless :)
    Eu sunt o mare amatoare de mancare turceasca . Cat despre dulciurile lor… cand vad vitrinele alea colorate pline de tentatii… e greu sa te mai opresti :)

    Reply
    • Andreea Chebac

      Mizeaza mult pe mirodenii si arome. Asa ca felul in care miros toate… Mmm! Imi faceau pofta non-stop, chiar daca nu-mi era foame :D

      Reply
    • Andreea Chebac

      Multumesc! :) Istanbul, orasul dulce. Asta e un titlu potrivit pt un articol urmator.

      Reply
  2. Alexandra V

    Bine ca nu ma omor dupa dulcele exagerat, ca altfel m-as intoarce de acolo cum m-am intors dupa 3 saptamani de paste in Italia :)) (cu muuult/a mai mare :D:D)

    Reply
    • Andreea Chebac

      Si eu m-am intors de acolo simtindu-ma foarte, foarte vinovata. Dar cu o cutie de baclavale in bagaj ;)

      Reply
  3. RunnerA

    Am avut onoarea de a lucra doua veri la o cofetarie turceasca si intradevar delicatesele lor sunt irezistibile. Multe dintre specialitatile turcesti le-am intalnit pentru prima data acolo. Cum stau foarte prost la capitolul “abtine-te sa mananci multe dulciuri” , nu a fost zi in care sa nu fiu ispitita in a gusta cate ceva.

    Reply
  4. Felicia

    Sunt cateva deserturi pe care le-am incercat si eu, amestecul de rodie gumata si fistic fiind preferatul meu all times. Mersi ca mi-ai adus aminte de sectiunea dulciuri, oricum planificasem o scurta escapada in Turcia!

    Reply
    • Andreea Chebac

      Pe mine m-a dat gata fisticul lor care este peste tot! Excursie placuta! Mi-ar placea sa am reintorc acolo

      Reply
  5. Marian Cristian

    Cu exceptia rahatului turcesc pe care-l detest si nu pot nici macar sa mananc ceva ce-l cotine, chiar daca-l pun deoparte, cam toate imi plac. Baclavaua este una dintre cele mai bune deserturi pe care le-am mancat, desi sunt putin dezamgit de cea cumparata pentru ca nu e chiar atat de speciala si este extrem de dulce, chiar daca asa ar trebui sa fie.

    Reply
  6. Ema Georgescu

    intr-un cuvant?

    DELICIOASE !!!

    Daca nu esti in Instambul, te multumesti cu versiunile facute in Romania. Nu se compara, dar e mai bine decat nimic…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *