Le virtu – mancarea traditionala a noului an

Mucenicii sunt un fel de mancare traditionala, care se prepara si se mananca doar in ziua de 9 martie, ziua Sfintilor 40 de Mucenici din Sevasta. E o mancare rituala, strans legata de aceasta sarbatoare ortodoxa.  9 martie este insa si inceputul noului an agrar, ziua in care se poate incepe aratul.

In centrul Italiei, in provincia pastorala Abruzzo, exista un fel de mancare care se prepara si se consuma pe 1 mai, fel care simbolizeaza inceputul noului an: le virtu. 1 mai? An nou? Da. Popoarele antice aveau o logica mai buna decat a noastra si serbau anul nou cand se vedea ca incepe un an nou: o data cu primavara. Viata lor era strans legata de ciclurile naturii si le virtu sunt o reflexie gastronomica a imbinarii noului cu vechiul. Sunt, de asemenea, un mod de a o sarbatori pe Maia, zeita primavarii, a fertilitatii, a recoltelor bogate. De altfel, numele lunii vine de la aceasta zeita si zilele de intai si de cincisprezece ii erau dedicate.

Traditia prepararii acestui fel este foarte veche. In secolul 14 se consemna ca le virtu era un fel foarte apreciat in Roma,  consumat de 1 mai bineinteles, prilej pentru nordici sa mai faca niste glume pe seamana celor din sud, spunand ca „nu-i de mirare ca romanii au degenerat de la principiile lor, fiindca si le mananca in fiecare an”. Nu stiu exact cum a ajuns de la Roma la Teramo, de cealalta parte a muntilor, dar cred ca cineva, undeva, lucreaza chiar acum la aceasta teorie.

Important si interesant mi se pare insa motivul existentei le virtu. Dupa o iarna lunga (in Abruzzo sunt cei mai inalti munti din peninsula italica, daca lasam la o parte Apeninii), taranii faceau un fel de ordine in camara, dar nu aruncau nimic, ci amestecau legume conservate, legumele ramase de peste iarna cu cele noi aparute. Totul se transforma, se recicla. Desi rezultatul aduce a tocanita, este mai degraba o ciorba (destul de) densa in care se pun:

• Legume uscate:  diverse tipuri de fasole, naut, linte
• Legume proaspete: mazare, fasole pastai
• Verdeturi: dovlecei, morcovi, cartofi, anghinare, sfecla, andive, salata verde, varza, conopida, cicoare, spanac, fenicul, gulie
• Mirodenii/Ierburi: usturoi, ceapa, maghiran, salvie, cimbru, telina, patrunjel, marar, nucsoara, cuisoare, piper sau ardei iute,  menta salbatica,  fenicul, busuioc;
• Carne: prosciutto crudo, slanina, carne tocata de vita, grasime de porc, muschi de porc, picioare si urechi de porc, chiftelute din carne de vita;
• Paste: paste din grau, paste proaspete facute cu ou (diverse forme si diverse marimi);
• Alte ingrediente: ulei de masline, unt, sare, piper, pulpa de rosii.

Mamma mia. Bomba calorica? Posibil.

Gustul? Aici e secretul, de fapt. Nici un ingredient nu trebuie sa predomine; amestecul trebuie sa fie perfect!

Timpul de preparare e destul de lung pentru ca fiecare ingredient se prepara separat si apoi toate se amesteca intr-un anume mod. Se spune ca in trecut toata comunitatea participa la prepararea acestui fel de mancare, care apoi se impartea la toti. Ceva din aceasta practica a ramas si astazi, cand le virtu sunt oferite vecinilor, persoanelor apropiate dar si unor cunoscuti ocazionali.

Cum am aflat de virtu?

Ma plimbam prin oras si am vazut ca toate trattoriile/restaurantele aveau afise cu „avem le virtu”. Nu stim cu ce se mananca, dar cand am vrut sa incerc, nimeni nu mai avea. Portiile se vandusera ca painea calda. : ) Aparent, sunt foarte putine familii care mai prepara acasa le virtu; majoritatea prefera sa le cumpere de-a gata de la restaurant.

Am mancat?

Nu. Dar am gustat. Si nu chiar de 1 mai, ci pe 4. In ciuda aspectului de „chestie-cu-de-toate-care-nu-are-cum-sa-aiba-un-gust-bun”, am fost placut suprinsa. Nu semana cu ciorbele romanesti sau cu tocanitele. Era altceva, era gustos, nu era gras. Uitasem interesul starnit in urma cu cateva zile si mi-am comandat altceva. Dupa 2 -3 linguri din castronul vecinului, mi-am dat seama ca ar fi fost mai bine daca aveam altceva in fata.   

In prag de 1 mai, va urez „La  multi ani!” Sa fie unul rodnic! : )

Sursa poza