Zilele trecute, la aflarea vestii ca plec in Lisabona, o prietena mi-a spus sa ascult fado. Ok, fado. Stiam ca este vorba despre un anume tip de muzica, dar cam atat. Asa ca m-am apucat sa caut cateva melodii sa vad despre ce e vorba.

O cautare pe youtube.com dupa “fado” m-a condus catre prima melodie de acest gen pe care aveam sa o ascult: “Meu Fado Meu”, interpretata de Mariza.

N-am avut rabdare sa ascult mai mult de 20 de secunde. Am fost dezamagita. Ce e cu muzica asta tanguitoare? Imi inchipuiam Lisabona ca fiind un oras vesel, primitor, cu privelisti de vis si oameni amabili. De unde atata tristete, atunci?

Am aflat ulterior ca fado este echivalentul destinului in portugheza, iar cei care abordeaza acest gen isi canta “saudade”-ul lor. (saudade = nostalgia dupa clipele in care aveai aproape pe cineva sau ceva important).

Identificat in jurul anilor 1820, cu origini mult mai vechi, acest gen de muzica a fost popularizat in intreaga lume de catre Amália Rodrigues, supranumita “Regina muzicii fado”.

Amalia Rodrigues – Uma casa portuguesa

Cu o cariera de peste 40 de ani, Amália Rodrigues ramane simbolul acordurilor portugheze tanguitoare, iar pe urme ii calca artisti talentati ca Dulce Pontes, Mariza si cei din formatia Madredeus.

Dulce Pontes-Cancao do Mar

Madredeus – Alfama

Mariza – O gente da minha terra

Chiar daca nu este genul de muzica pe care as asculta-o zilnic, abia astept sa ajung intr-un mic barulet portughez, sa am in fata o farfurie cu frango a Piri-piri, un pahar de vin Esporao si sa traiesc emotiile portugheze in ritm de fado.

P.S. O selectie cu melodii fado gasiti aici.

S-ar putea sa te intereseze si:

• Lisabona cu bune, cu rele
• Preturi in Lisabona (2009)
• Lisabona (VI) – Sintra cea racoroasa
• Lisabona (V) – Oceanul Atlantic
• Lisabona (IV) – Corrida portugheza