La viajoa.ro ne place cateodata sa calatorim explorand bucatarii si feluri diferite de a savura mancarea. De data aceasta am fost musafiri la Amarjit si am gustat povesti si mancaruri cu aroma indiana.

Daca mergeti oriunde in India, aproape sigur veti fi intampinati cu masala chai, bautura consumata de oamenii de la sat si oras, indiferent de nivelul social. Asa ne-a primit si Amarjit. Ne-a pus pe masa cate o ceasca de masala chai, ceai dulce, laptos si puternic inmiresmat cu ce se gaseste mai bun in India. Poate ati gustat in ceainariile noastre acest tip de ceai, insa, credeti-ma pe cuvant, nu prea seamana cu ce beau indienii.

In India, prepararea ceaiului difera de la regiune la regiune, si chiar de la o familie la alta. Amarjit ne-a dezvaluit reteta lui. Am testat-o si eu acasa, am servit si pe altii cu ceaiul preparat astfel si pot sa confirm ca e delicios.

Daca v-am facut pofta, iata cum procedam. Se pun la fiert 3 parti de lapte (integral) si o parte de apa, impreuna cu zahar brun/miere si amestec de condimente cardamom, ghimbir, scortisoara(se pot folosi si alte arome, acestea sunt cele care nu ar trebui sa lipseasca). Se fierbe un picut, cam 10 minute, cat sa se imprieteneasca toate ingredientele si sa isi dezvaluie aromele pe indelete. Se adauga apoi ceaiul negru (de preferat sa fie simplu, nearomatizat) si se mai lasa 5 minute sa fiarba. Se strecoara si se serveste fierbinte.

Pana sorbiti voi din ceasca, sa va mai spun cateva despre aceasta bautura, povesti citite de mine sau aflate de la Amarjit.

Traditia consumului de ceai in India are o istorie foarte interesanta. Totul a inceput pe la inceputul secolului XX, in momentul in care Indian Tea Association, o organizatie britanica a inceput sa promoveze agresiv consumul de ceai, convingand minele si fabricile sa ofere muncitorilor o pauza de ceai si sprijinind comertul realizat de vanzatorii ambulanti (chai wallahs) prin trenurile ce traversau India.

Acesti chai wallahs, dupa ce au prins gustul afacerii s-au gandit sa-i « fraiereasca » un pic pe britanici si sa foloseasca mai putin ceai negru, adaugand in schimb lapte, zahar si condimente in bautura preparata de ei. Desi Asociatia Ceaiului s-a opus acestei practici, nu prea au mai avut ce face. Masala chai devenise deja o bautura populara.

Amarjit ne povesteste ca ceaiul se bea cam de trei ori pe zi in India si se comercializeaza peste tot, inclusiv in trenuri. Noi l-am baut din cesti de portelan insa in India se folosesc niste pahare speciale de lut care sunt sparte dupa folosire. In afara de gustul special pe care il primeste bautura, aceste pahare eco ofera si o buna metoda de igiena, fiind de unica folosinta.

Pe blogul Chai Pilgrimage veti gasi alte informatii foarte interesante despre modul in care se bea ceaiul in India.

Dupa savurarea ceaiului, am primit cateva informatii despre painea indiana. Aproape m-am incurcat in atatea feluri insa pana la urma le-am dat de cap. Asadar, painea cea de toate zilele in India poate fi Chapati, Phulka, Puri, Roti, Paratha, Naan, Kulcha, Bhatoora, Baqar Khani, Appam, Dosa, Luchi, Puran Poli, Pathiri. Fiind vorba de India, nu ne suprinde o asemenea varietate, chiar si pentru un aliment de baza precum painea. As vrea sa pot da mai multe detalii despre fiecare insa cred ca sunt mai potrivite cateva poze.

Paratha

Roti

Chapati

Din poveste in poveste mai aflam ca mancarea din sud e mai sanatoasa decat cea din nord, ca in Bengal se consuma foarte mult peste, ca uleiul folosit pentru gatit variaza de la o regiune la alta: in sud se foloseste uleiul din nuca de cocos iar in Bengal cel pe baza de seminte de mustar.

Mancarea pe care ne-o prepara Amarjit se bazeaza pe Panch Phoron, un amestec de 5 condimente sub forma de seminte: fenugreek, nigella, fennel, mustar, chimion. Acest amestec este folosit in special in bucataria din Estul Indiei (Bengal si Assam), precum si in Bangladesh. Ar fi o aventura sa descriu alchimia prin care prinde viata si gust ce am mancat noi insa o sa incerc macar schematic sa prezint procedeul misterios.

Se pune ulei intr-o cratita adusa special din India si cand e fierbinte se adauga amestecul de seminte aromate. Dupa ce sfaraie bine, Amarjit adauga un sos pe baza de rosii pe care il pregatise dinainte si care, din spusele lui, se poate folosi la o sumedenie de feluri de mancare cu specific indian.

Pasul urmator este adaugarea unor feliute de vinete, ceapa si ardei ….

….iar un pic mai incolo cateva rosii bucati.

Toate acestea se amesteca pe foc pana cand se inmoaie suficient si ajung in stare de armonie. Atunci e gata

Servim cu roti sau orez. Eu si Adriana infulecam cu mana, parca e mai bun asa. Chiar: de ce se mananca cu mana in India? Va ofer o explicatie de pe wikipedia, in engleza : “Food is divine and needs to be enjoyed with touch, smell and taste. There is no joy in using a knife and fork to eat it.” Da, parca te bucuri mai mult de mancare daca ai contact direct cu ea si o percepi cu toate simturile. Mana care are onoarea sa duca mancarea la gura este tot timpul cea dreapta, stanga fiind considerata impura.

Cu gustul bun al pohtei ce-am pohtit, spunem Namaste, multumim frumos si ne indreptam spre casa cu gandul de a reveni cat mai curand la Amarjit si a face inca o calatorie in bogatia gastronomica a Indiei.

*** “Musafir by Amarjit” este un restaurant cu specific indian aflat pe Calea Rahovei, in Bucuresti.

S-ar putea sa te intereseze si:

• Despre starea de “orice e posibil” – un interviu cu Mihai Iordache (I)
• “Celebrate India”- poze si impresii
• Asadar, vineri mergem in India, da?
• Eveniment special pentru cei care viseaza la India :)
• Somen Debnath – indianul care face turul lumii pe bicicleta. Acum in Romania.