Despre "mitocanul roman la lucru" si alte povestiri cu Eugen Cristea si Vlad Dulea (II)

Daca ieri, in prima parte a interviului cu Eugen Cristea si Vlad Dulea, am aflat ce fel de calatori sunt invitatii nostri, care sunt orasele lor preferate si ce amintiri frumoase au din calatorii, azi ne spun parerea lor despre excursiile in grup, locurile preferate din Romania si mai deapana cateva povesti amuzante din calatoriile dinainte de '89.

Eugen: Acum o sa stric impresia frumoasa lasata de raspunsul lui Vlad ("[...] Ca sa vezi ce bine e sa n-ai nimic planificat dinainte.") povestind despre excursiile facute in grup in care se vede mitocanul roman la lucru. Din pacate despre asta este vorba si s-a indesit in ultimii ani.

Am mers, de exemplu, in Tenerife acum 3 ani la Jardine Tropical. Eram singurii romani de acolo si a fost superb. O minunatie. Pe de alta parte, cel mai urat traseu a fost cel cu "7 capitale in 7 zile". Aveam cateva perechi in grup, nici nu pot sa va descriu, exact marlanul roman. In primul rand ei, barbatii, cred ca aveau 68 la picior. Sau 80 purtau. Eu n-am vazut in viata mea asa ceva. Ele cu manutele grasute si cu toate auriile pe degete. La gat atarna ghiulul pana-n slapi. Ca n-aveau pantofi, purtau slapi. Si stiti cum e cu excursiile organizate, ai ora fixa de intoarcere la autocar. Noi aveam ora de plecare la patru jumatate si astia au venit la sase fara douazeci. I-am intrebat si noi de ce au ajuns asa tarziu si ne-au explicat ca, domnle, a trebuit sa asteptam sa se deschida magazinul. De-atunci m-am lecuit de excursii in grup.

Exista si o psihologie a turistului, ca sa zic asa, si in acelasi timp exista si o anume tinuta pe care am invatat-o dupa atatia ani. Sigur ca unuia ca mine ii vine foarte usor pentru ca eu sunt un tip foarte punctual si nu mi-e greu sa fiu cu 5 - 10 minute inainte de plecarea autocarului. Dar n-a existat in grupurile astea macar o pereche care sa nu intarzie 10 minute. N-a exista macar o pereche care sa nu fie carcotasa.

Prima excursie pe care am facut-o a fost turul Greciei. Costa 100 de dolari de persoana, in 1995. Ne-am imprietenit imediat cu ghidul care era o minune de persoana, un baiat tanar si cu haz mare. Ei, si am ajuns in Atena unde trebuia sa ne impartim in doua hoteluri. Din nefericire, socoteala din targ nu s-a potrivit cu cea de acasa si romancele nu vroiau sa stea una cu alta in camera. Ca, vezi doamne, e de la tara si cum sa-si permita ea sa stea cu cealalta in camera. Domne si in urma actiunii pe care am intreprins-o cu sotia mea am vazut ce inseamna recunostinta intiparita pe chipul unui om. E vorba de chipul ghidului. Pentru ca m-am dus la el si i-am spus: "nea Dragos, da-ne ma noua camera asta." Mai ca nu ne-a pupat mainile. Zice "nici nu stiti din ce m-ati salvat!". O noapte era de stat, nu mai mult.

Deci, unde vreau sa ajung. O alta calitate pe care trebuie sa o ai atunci cand calatoresti e adaptabilitea. Te adaptezi din mers.

Exista si genul de turist cu pretentii care se duce la all inclusive si-si mai ia si in camera. Am vazut de exemplu in Turcia, in Antalya, niste oameni care-si luau cea mai mare farfurie, isi punea friptura cu sos, chiftelutele, dupa care untul, strugurii, samd in conditiile in care puteai sa-ti pui de cate ori vroiai mancare in farfurie.

Dar e frumos sa calatoresti. E frumos sa inchizi ochii si sa intri in atmosfera locului.

Plus ca ei stiu sa faca turism. In Kusadasi, de exemplu, in fiecare dimineata cameristele iti decorau cearceaful altfel. Iti faceau o fustita si-ti puneau nasturi panselute, corabii, samd. Intr-o zi am zi la misto: si o pisica pe cand? Nici o problema, a doua zi am gasit cearceaful in forma de pisica.

De-asta imi pare rau de tara asta. Noi am putea sa traim numai din turism. Si nu sunt primul care spune asta.

Ca tot veni vorba de Romania, daca ar fi sa recomandati un singur loc din tara noastra unui strain, care ar fi acela?

Eugen: Muzeul Satului. Chiar am avut niste prietene din Franta in vizita si le-am dus acolo. Mai e si Casa Poporului, dar in perioada respectiva nu te puteai apropia de ea. Toti sunt fascinati de Muzeul Satului.

Iar din tara, Sibiul ca oras, si Lacul Balea.

Vlad: Sinaia si in mod special complexul Economat de langa Peles. E foarte misto atmosfera, aerul curat. Daca-ar fi sa duc pe cineva o zi prin tara, aici i-as duce sa vada mai intai Pelesul si dupa sa mancam la Economat.

Acum nu stiu ce sa zic ca mie imi place foarte mult Sighisoara si mi-a placut mult timp pana sa vad ca, de fapt, sunt zeci de Sighisoare in Europa.

Eugen: Si sa nu uitam , totusi, de nordul Moldovei.

Vlad: Si Delta.

Sighisoara

Ati intalnit, in calatoriile voastre, o persoana care sa va impresioneze prin povestea ei?

Eugen:  Eu am intalnit un individ la Chicago, dar stiti ce se intampla? Nu stiu daca e adevarata povestea. Un roman, ardelean, care mi-a povestit ca a emigrat - fugit mai bine spus - intr-un container. Mi-a povestit o seara intreaga cum a reusit, cum a stat intr-un spatiu atatica de mic, cum i-au cazut dintii rand pe rand, samd. L-au ajutat unii de afara care au trucat suruburile dupa care au resigilat containerul. A avut numai nitica ciocolata, apa si pungi in care isi facea nevoile. O fi adevarat, n-o fi, nu stiu, dar m-a impresionat foarte tare.

L-am cunoscut pe vremea cand filmam o emisiune in Chicago cu celebra Marina Almasanu si acest individ ne-a transportat cu masina - o limuzina - peste tot. In ultima zi, cand trebuia sa ajungem la aeroport, ne-a promis ca ne duce el pe toti. Trebuia sa vina pe la 11 si la 10:15 am zis sa-i dau un telefon. A, si foarte important, cat ne-a plimbat el prin Chicago l-am intrebat cu ce se ocupa. Mi-a zis ca are niste firme care fac tranzactii cu masini. Revenind, la 10:15 ii dau un telefon si-mi raspunde nevasta-sa. O intreb daca John e acolo si-mi zice: "Nu, acum jumatate de ora l-au arestat". Deci el era hot de masini. Dar, dupa 10 ani, a venit in Romania, eu n-am mai zis nimic, n-am comentat. Cert e ca atunci n-a mai ajuns, asa ca ne-am inghesuit vreo 10 oameni intr-o masina, cu bagaje cu tot, si am pornit inspre aeroport.

Tot la capitolul amintiri de neuitat, in 1987 a trebuit sa facem CAR-ul ca sa mergem intr-o calatorie de doua saptamani care trecea si prin Samarcand, in Asia Centrala. Tin minte si acum cat era: 7500 lei, mult pentru acea vreme. Ajungem la Nurek - un baraj asa cum faceau rusii, mare de tot - in creierii muntilor, in Asia. Era la moda pe atunci untura de vipera asa ca am intrat intr-un magazin care aducea a farmacie si am inceput sa mimez untura de vipera. Cand am terminat de mimat il aud pe vanzator spunand: "Untura de vipera? Imediat!". Era roman.

Dar prima iesire, cea mai frumoasa, a fost in anul de gratie 1976. Terminasem Institutul de Teatru si ma dusesem la Timisoara unde imediat s-a pus o piesa de teatru cu care am plecat in turneu la Novi Sad. Raiul pe pamant. Aceea a fost prima si ultima data cand am facut asa ceva. Am intrebat: ce se vinde? Salam de Sibiu, pesti de sticla care se puneau pe televizor, serviciu de compot din sticla care costa 5 lei si acolo il vindeai cu nu stiu cati dinari, nuci si chiloti si maieuri pentru baietei de fix 2 ani. Bineinteles ca ne-a turnat unul la vama. Aveam in decor niste copaci falsi, taiati pe jumatate si in spate panza. Ei bine, toti astia erau plini de sus pana jos cu miez de nuca. Si stiam ca eu am 10 kile de aici pana aici, tu ai trei si asa mai departe. Cei de la vama s-au dus direct la camionul cu decoruri, ne-au intrebat ce-i cu copacii astia si s-au apucat sa taie panza din spatele lor. Au inceput sa cada nucile, dar pana la urma ne-au lasat sa ne ducem dupa ce le-am lasat cateva kilograme si lor.

A doua zi de dimineata cine era la prima ora in piata la Novi Sad? Noi, artistii Romaniei. Unii cu chiloti in mana, altii cu salamurile. Bineinteles ca dupa primele 5 minute a venit politia. Ba si un regizor, un prieten de-al meu cu haz nemaipomenit, a aruncat salamurile pe jos, s-a dus la militieni si le-a zis: "Ba, lasa-ma dracu sa vand ca banii pe care ii iau pe astia tot la tine in tara vin, ai inteles? Ia un salam si cara-te!" si militianul a zis: "Sa traiti!" si a plecat.
~.~
Cam atat pentru azi, maine continuam cu alte amintiri din cariera de calator a celor doi. Insa, intre timp nu uitati ca joi puteti sa-i vedeti live pe Eugen Cristea si Vlad Dulea intr-un concert umanitar ce are loc pe Terasa Casa Latina, incepand cu orele 20.