- Destinatii
- Experiente
- Incursiuni
- Jurnale de calatorie
- Recomandari
- Sfaturi si idei
- Altele
Xochimilco, o "Venetie" mexicana?
Nu ma incanta deloc comparatia cu Venetia pentru fiecare oras sau cartier situat pe niste canale. O paralela cu Venetia e de fiecare data un stereotip evident si romantat, care reduce arbitrar, simplifica si deformeaza atat Venetia cat si locul comparat. Cu toate acestea, trebuie sa recunosc, nu fara un oarecare cinism, ca sintagmele de genul “Mica Venetie din (introduceti aici tara sau regiunea dorita)” sunt teribil de eficiente in starnirea curiozitatii turistului in cautare de inedit si inflacararea imaginatiei romanticului de ocazie.
Asa ca atunci cand am auzit de existenta unei “mici Venetii” tocmai in Ciudad de Mexico, un oras vestit pentru multe, numai pentru romantism nu, am muscat din momeala fara sa cer prea multe detalii. Ideea de a vedea gondole si canale in America Latina imi aparea ca ceva nelalocul lui si bizar, capabil sa fascineze, sa intrige, sa-mi deschida ochii asupra unei noi experiente sau doar sa ma faca sa-i inchid lenes tolanita pe o barca, lasand briza mexicana sa-mi fluture prin par. Oricum, la o documentare ulterioara, faptul ca zona face parte din 1987 din patrimoniul UNESCO n-a facut decat sa-mi intareasca dorinta de a ajunge acolo.
Am lasat vizita la Xochimilco (caci asa se cheama “Venetia” mexicana) pentru ultima zi petrecuta in Ciudad de Mexico. Duminica. O duminica in care s-a intamplat, ca in atatea alte zile din an, ca centrul capitalei tarii sa fie arena unei mari demonstratii politice paralizante pentru trafic si viata sociala, cand muzee, magazine si restaurante erau inchise, asa ca planul de a face o escapada in sudul orasului a fost cat se poate de nimerit.

Trajineras, by Esparta
Dar nu mitingul a fost motivul pentru care alesesem eu duminica, ci faptul ca unele destinatii nu sunt doar puncte pe harta, ci sunt cuibare de tabieturi, deprinderi si obiceiuri ale unei societati, iar Xochimilco duminica e locul unde politica isi pierde relevanta pentru mexicani, iar viata continua zgomotos, punctata de aniversari, petreceri de familie si alte ocazii speciale care se sarbatoresc acolo. O dupa-masa de week-end la Xochimilco este modul de recreere al mexicanului de clasa medie, care nu are suficient de multi bani incat sa evadeze la Acapulco, dar are totusi destui pentru a-si permite inchirierea unei trajinera (un fel de gondola locala), care nu e tocmai iefitna pentru buzunarele locale. La Xochimilco se vine cu tot clanul, de la bunici la nepoti, unchi, matusi si prieteni apropiati, de cateva ori pe an, pentru a se sarbatori, cum spuneam, evenimente de familie.
Se facuse dupa-masa cand am ajuns la debarcader, si am fost intampinate cu flori. Cateva trajineras pictate in culori vii isi asteptau pasagerii, cu masa pusa: farfurii si tacamuri, platouri cu branzeturi si mezeluri, si cate o galeata cu sticle de bere si racoritoare. Ni se spune ca, evident, nu sunt pentru noi, ci pentru o familie care urma sa soseasca. Dupa ce ne-am tocmit, din pacate prea putin, la pret, am urcat intr-una din trajineras pentru o plimbare de o ora si jumatate.

Atmosfera? De Venetie! Ma credeti? Sper ca nu. :) Pe cat de stridente erau culorile barcilor, pe atat de mare vacarmul de pe canale, pe atat de patrunzator mirosul gratarelor de la terasele de pe mal. Pentru ca Xochimilco nu e un cartier de cladiri construit pe canale, ci un spatiu verde, o vasta suprafata de insulite adapostind gradini plutitoare, inconjurata de terase si restaurante, brazdata de o retea de canale partial navigabile. Nimic nu aminteste de vreuna din “Venetiile” europene, si nu doar din cauza deosebirilor culturale intre cele doua lumi, ci si pentru ca “Venetia” de peste ocean nu a fost si nu a vrut niciodata sa fie un orasel romantic pe apa. Dar atunci? Cred ca e timpul pentru o scurta incursiune in istoria locului.
O privire in trecut
Cuvantul Xochimilco isi are originea in limba nahuatl, si inseamna (aici am o problema pentru ca, incredibil, dar adevarat, eu nu sunt vorbitoare nativa de nahuatl asa ca trebuie sa ma bazez pe ce gasesc prin surse mai mult sau mai putin credibile de pe Internet, care surse se mai contrazic din cand in cand), ei bine nu imi dau seama daca inseamna livada cu flori sau camp cu flori, sau gradina cu flori, oricum, va faceti voi o idee, flori sa fie.
Si daca are un nume in nauhatl, inseamna ca si originile ii sunt mai vechi decat din perioada coloniala spaniola. Xochimilco pe care il vedem azi e ce a mai ramas dintr-un oras precolumbian, fondat prin secolul X de populatia xochimilca, care se stabilise cu mai multe sute de ani inainte prin zona care este acum sudul capitalei Mexicului. In acea perioada, intreaga vale in care se afla azi Ciudad de Mexico era un imens sistem de lacuri. Xochimilca, o populatie de agricultori, inventasera sistemul de chinampas, insulite artificiale formate din noroi, argila si reziduuri vegetale care pluteau pe lac pe un pat din ramuri de ienupar, si pe care cultivau legume si flori, crescand astfel productia agricola a regiunii. La venirea aztecilor pentru a fonda Tenochtitlan, actualul centru al orasului, Xochimilco era deja un oras prosper.
Prin secolul XIV, luptele au izbucnit intre xochimilca si azteci si deznodamantul a fost infrangerea xochimilca, care au fost redusi la un rol de furnizori de produse agricole pentru Tenochtitlan.
Cam asa stateau lucrurile cand au sosit conchistadorii spanioli, si pentru scurt timp situatia s-a mentinut. Ulterior, lacurile au fost secate de catre spanioli, iar azi daca te plimbi prin centrul capitalei Mexicului ai nevoie de un efort de imaginatie pentru a-ti inchipui cum arata candva Tenochtitlan-ul construit pe ape. O plimbare spre Xochimilco de azi ajuta, totusi, imaginatia, desi e departe de a fi o calatorie in trecut.
Xochimilco azi - romantism si sarbatoare
Trajinera noastra aluneca incet pe apa. Incet, pentru ca nu are loc pe unde sa inainteze mai repede, canalul fiind ticsit, ne si ciocnim din cand in cand de alte barci, cuidado, tineti-va bine ca o sa ne scuture. Fiecare barca are radio-ul ei, dat la maxim, de unde rasuna strident ritmuri de reggaeton, nu conteaza ca se suprapune cu muzica barcii de alaturi, la noi sa se auda. Trajineras mai mici, cu cate o formatie de mariachi, plutesc paralel cu cate o barca, cantand cate un bolero, la cerere. Uneori pentru o familie. Alteori pentru un cuplu. De fapt nu pentru intreg cuplul, ci doar pentru ea, ca o dovada a aleselor comori pe care el le poarta in suflet si in portofel. Un cantec e, doar, 80 de pesos, cam 8 dolari, deloc ieftin.

by grahamc99
Noi n-avem radio, si nu ne permitem nici mariachi, dar nici nu simtim nevoia, in avalansa de sunete, melodii si ritmuri care se impletesc cu strigatele vanzatorilor ambulanti. Cacofonie atroce sau un inegalabil aer festiv? Tine de perceptia, deschiderea si pofta de viata a fiecaruia.
Trajineras cu gustari rapide vin sa completeze peisajul: mere caramelizate, porumb care fierbe in oala, tacos prajindu-se pe o plita. Pare greu de crezut cum mici bucatarii ambulante incap pe o barca de lemn cu latimea nu mai mare de un metru, dar dupa o saptamana in Ciudad de Mexico, putine lucruri te mai socheaza. Ti-e greu sa refuzi sa cumperi, la fel cum ti-e greu sa refuzi vanzatorii ambulanti care se perinda din barca in barca, incercand insistent sa-ti vanda bijuterii, flori sau alte suveniruri.

by ORNI¡
Azi in Xochimilco nu se mai cultiva zarzavaturi, ci flori, si o plimbare pe canale include si o vizita la o gradina cu flori rare. E partea frumoasa a zonei, care nu te poate face sa uiti de ce e, totusi, in jur: apa e murdara, poluata, unele chinampas sunt invadate de buruieni, iar dincolo de gardurile de pe mal se intrezareste o saracie lucie. Pentru ca, la urma urmei, Xochimilco face parte din Ciudad de Mexico, se confrunta cu aceleasi provocari cu care se confrunta metropola in ansamblul sau, si cat timp vor persista imensele probleme de dezvoltare si de mediu ale acestui oras, va fi mereu o feerie ciobita, pe alocuri, pe la vreun colt.
Practic:
Cum se ajunge acolo? Din centrul Ciudad de Mexico, adica, nu din Romania :). Sunt doua optiuni.
1. Pentru curajosii care nu sunt speriati de transportul public prin oras, se ia metroul pana la statia Tasquena, apoi tren ligero pana la Xochimilco. De acolo, se cauta debarcaderul.
2. Daca preferati o varianta mai comoda, puteti lua un taxi turistic de langa Catedrala. Taxi-urile au preturi fixe pe zi, mai scumpe, dar trasele sunt la mica intelegere, dar vor include si alte zone din sudul orasului.
Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!
Comentarii (8)
Trimis de Calin C la 01-07-2011.
foarte fain, da, preturile-s preturi peste tot! Traiesc din turism si cei ce canta la chitara pe strazi pe acolo! Dar si Venezuela e Mica Venetie,tot asa!In rest aceeasi Marie cu alta palarie e toata America Latina!Dar traiesc mai linistiti si mai fara probleme ecat romanii ... cu prostii de tipûl ce-a zis Basescu de rege, cine merge la nunta unui print defaimat ,etc si porcarii de asta cu care noi prin Europa de Est ne mancam sanatatea, ne pierdem energia degeaba si viata trece!
Trimis de Anca la 01-07-2011.
Ah, ce fain! Sunt o gramada de mici Venetii in lume si iata ca le intalnesti unde te astepti mai putin...
Trimis de Calin C la 01-07-2011.
Mai mult chiar, Venezuelei, tarii, i-au zis primii colonisti Mica Venetie, deoarece considarau ca exista multe similitudini intre Orasul italian si tara, Venezuela!
Trimis de Anonim la 01-07-2011.
Eu locuiesc in Republica Dominicana uite pe adresa asta www.calincruceru.blogspot.com! Te astept cu mare bucurie!
Trimis de Amalia Stafie la 06-07-2011.
foarte fain, bine ca ai avut aparatul foto(dopurile le mai poti lasa acasa dar aparatul............).M-ai incantat cu imaginile surprinse.
Trimis de Amalia Stafie la 06-07-2011.
NU-I NIMIK sunt superbe(le-ai ales bine. sincer, mai intai m-am uitat la fotografii si apoi am citit articolul. Imi plac articolele tale. Cel putin cel in care ai povestit minut cu minut "aventura ta" "Un week-end in Algarve"













