3 zile in Viena (I)

Daca stau sa fac o lista cu destinatiile preferate din topul meu, pe locul doi se afla Viena. Hmm de ce Viena? Pai mi-a placut pentru un infinit de lucruri. Acum un an, in aceasta perioada, ma lafaiam pe gazonul din centrul vienez cu o carte in mana si cu soarele ce-mi alinta fata. Mi-am gasit o gazda minunata datorita couchsurfingului si tot aici am intalnit o amica croata pe care trebuia sa o vad in Bucuresti, insa cand ea a vizitat orasul nostru eu nu eram in stare sa ies din casa.

Cu doar 70 de Euro zborul dus-intors am ajuns in orasul valsului si nerabdatoare m-am urcat in tren, alaturi de o romanca ce venise pentru a da un examen. La indicatiile ei am scos 10 Euro din buzunar pentru Train Shuttle si aproape imi venea sa plang cand prietena croata mi-a spus “Dar ti-am zis sa nu iei cursa speciala, pt doar 1,50 Euro ajungeai cu un alt tren pana in Wien Mitte!”, dar deh sa te iei dupa altii. Colega de avion a zis ca a fost de nenumarate ori in Viena si singura cale pe care o stia de la Aeroportul Flughafen pana in centrul era trenul special si scump.

Ajunsa la Nenèé unde mi-am lasat bagajul, aceasta m-a invitat la o baie in Dunare, insa Viena parea ca ma cheama spre a o descoperi, lucru zis si facu - in 20 de minute eram inapoi in centrul Vienei de unde a inceput peripetia mea pedestra. Ce ador cand ajung intr-un loc necunoscut este sa imi iau cel mai central punct de pe harta si dupa aceea sa ma pierd practic, cu harta in mana, pe stradutele intortocheate si putin circulate.

Aveam la dispozitie multe ore pana seara cand urma sa-mi intalnesc gazda, un tip extraordinar, controlor de trafic aerian. Am ajuns sa vad scaune, sute de scaune, pregatite pentru un concert in aer liber in fata primariei si nimeni nu le pazea. Sa nu va ganditi ca erau scaune de plastic cum se practica pe la mini-concertele bucurestene, nu! Acestea erau scaune din lemn, frumos aranjate in fata unei scene ce-si astepta solistii.

Ajunsa in centrul istoric unde existau cafenele insirate pe toate stradutele inguste, ma simteam plina de energie dar si linistita, un sentiment ce-mi invada sufletul de bucurie. Insirati la soare oamenii serveau pranzul in mijlocul gazonului, iar rasetele copiilor te readuceau in copilarie. Timp de cinci ore am ascultat melodioasa limba, am facut poze la fiercare cladire care imi iesea in cale, am inspirat aerul curat si m-am bucurat de primavara din plin.

Viena este unul din cele mai curate orase in care am fost, am ramas surprinsa sa vad ca masinile care spala strazile lasa o aroma proaspata in urma, si am fost uimita sa aud ca si cateii trebuie sa aiba bilet (la jumate de pret) in mijloacele de transport in comun. Stapanii care calatoresc des cu animalele de companie prefera sa aiba abonament pentru acestia. Fiecare stapan care isi scoate catelul afara, merge cu pungutele in mana si aduna mizeria odraslelor. Departe de noi, din pacate.

Dupa mica mea excursie am pornit spre prietena mea sa-mi iau bagajul din Handelskai si dupa o cina cu alta membra de pe couchsurfing, mi-am luat ramas bun si m-am indreptat spre centru unde ma astepta Lucas, ce avea sa fie gazda mea pentru trei zile. Fiind noapte am reusit sa ma ratacesc pe stradutele linistite, cu un rucsac de 18 kg in spate si cu o harta in mana :). Langa mine a oprit un domn intr-o dubita care m-a intrebat intr-o engleza perfecta unde vreau sa ajung. Un pic suspicioasa i-am spus adresa si a scos GPS-ul si in cateva minute mi-a explicat cum sa ajung. Tare buna e tehnologia asta cateodata, ca in 10 minute eram la usa lui Lucas cu zambetul pe buze si nerabdatoare sa vad ce-mi povesteste despre orasul sau natal. Desi era decat 11 noaptea cand ajunsesem la el, dupa ce ne-am facut comozi mi-a luat harta si a incpeut sa-mi puncteze zonele turistice, insa eu ii ziceam ”am fost aici, nu e cumva o cladire asa?”. Dupa ceva timp da din umeri si zice “Ok, nu am idee ce sa-ti recomad sa vezi, ca deja ai vazut cam tot ce era de vizitat”. Pai in gandul meu unde era Viena plina de farmec, daca eu o vazusem in cateva ore pe jos?

Masurandu-ma si-a dat seama ce caut si ce fel de turist sunt si mi-a recomandat sa ma duc cu un autobuz pe unul din dealurile Vienei si de acolo pot admira atat orasul cat si viile diferitelor miniferme. Zis si facut, a doua zi dupa ce am urmarit cum lumea trecea pe langa mine nepasatoare, ba facand jogging, ba nordic walking, m-am urcat in autobuz ca tot imi luase bus ticket pe 3 zile si am coborat la ultima statie. Un pic de ceata nu mi-a oferit privelistea pe care o doream, dar cert era ca ma aflam departe de agitatie, oameni, eram eu si natura. In loc sa o iau inapoi cu autobuzul, o carare mi se deschidea in fata si de ce sa nu ma uit unde duce, am mers asa cativa kilometri buni, initial numai intre culturi de vita de vie. Coborand mai intalneam o casa si inca una pana m-am trezit intr-una din statiile autobuzului care m-a dus pana in varful orasului.

Am decis sa revin printre civilizatie si avand soarele de partea mea am hotarat eu cu mine insami sa vizitez Schönbrunn si Belvedere. La Palatul Schönbrunn nu am vizitat interiorul, desi am auzit ca e minunat, insa gradinile erau mult mai frumoase, colorate cu fantani arteziene si am decis sa ma pierd un pic in frumusetea culorilor covoarelor florale. Aici m-am intalnit cu o asiatica care de abia rupea doua cuvinte in engleza si al carei nume in coreeana inseamna “Printesa Coreei”, insa cu o ambitie si un curaj fantastice. De patru luni era in turul Europei doar cu o geanta si imi spunea ca statea numai la hosteluri, isi spala hainele la spalatoriile hostelurilor unde era gazduita si ca parintii erau cei care i-au oferit aceasta vacanta. Si inca mai avea cel putin doua luni de calatorit. In afara de coreeana si cele cateva notiuni de engleza, avea buna dispozitie si optimisul cu ea. A fost foarte bine ca am intalnit-o ca am mai invatat de la ea sa am putere sa continui sa calatoresc cu buget redus, singura si in toate conditiile.

Dupa ce am pozat gradinile colorate ale Schönbrunn-ului m-am uitat pe harta si inca soarele de pe cer imi oferea posibilitatea sa ajung si la Belvedere. Asa rau imi paruse ca imi uitasem cardul acasa pentru ca aveam ocazia sa iau o bicicleta si ajungeam mai repede, iar Viena iti ofera foarte multe piste, au si harta cu trasee pentru biciclete.

Ajunsa la Belvedere intalnesc o poloneza care mi-a cerut sa ii fac o poza. Am aflat ca si ea calatorea singura, urma in cateva zile sa ajunga in Praga ca si mine de altfel, insa nu ne potriveam cu programul. Din nou am preferat varianta gradinilor, de data aceasta pietrele luand locul florilor si inca se reamenajau o parte din gradini. Ploaia m-a zgonit catre prietena mea unde ma astepta o petrecere cu pepene imbatat in vodca:D, atat prieteni de pe couchsurfing cat si prieteni de ai ei cu care am avut discutii interesante despre cultura noastra si cea vieneza. Vienezii sunt tare mandri de limba lor melodioasa, de muzica clasica, de ciocolata si da sunt calzi pentru o tara germanica. Despre celelalte zile petrecute in frumoasa capitala de pe Dunare am sa revin cu un nou articol. Pana atunci sa va bucurati cat mai mult de culorile primaverii.