3 zile in Viena (II)

Dupa seara petrecuta cu Nenèé si cu alti prieteni am pornit spre Lucas unde aveam sa petrec ultima mea noapte in centrul Vienei. Lucas este o persoana deosebita, pasionata de cultura tailandeza si fiind controlor de trafic aerian reuseste sa-si gaseasca mereu cele mai bune preturi pentru zboruri Europa-Asia.

Cea de a treia zi petrecuta in Viena mi-a adus si putina ploaie si putin soare, insa vremea a fost perfecta pentru plimbarile mele in centrul orasului. Am hotarat de data aceasta sa intalnesc un alt amic de pe couchsurfing, un vienez foarte pasionat de Romania (spre rusinea mea a fost in mai multe locuri in tara mea decat am fost eu) si impreuna cu el am ajuns la un cimitir de la marginea orasului, chiar pe malul Dunarii, unde a fost filmata o scena din filmul Before Sunrise. Linistea apasatoare te desparte de galagia orasului si doar Dunarea iti reaminteste ca esti inca pe meleaguri vieneze.

De la acest punct am pornit cu masina lui Klaus, un Logan :D, spre o terasa unde el incerca sa ma ademeneasca cu un snitzel vienez. Insa nu prea sunt adepta prajelilor, paneurilor si sosurilor ce reprezinta baza in traditia culinara a austriecilor. In schimb am savurat cu el o bere rece si nefiltrata si am mai povestit un pic despre Romania si Austria, comparatii, puncte slabe si puncte tari. Se pare ca el era tare nemultumit de partea de distractii, se plangea ca in Viena nu ai atatea locuri de intalnire ca in Bucuresti si ca lumea de la noi e mult mai de treaba mai ales cand beau impreuna.

Intre timp stabilisem sa ies in oras cu alta membra couchsurfing care s-a oferit sa ma duca in cartierul asiatic sa savuram delicii thailandeze, vietnameze, etc. Eu trebuia sa descopar un loc de unde puteam sa iau un autobuz de la firma Student Agency care sa ma transporte pana in Praga. Anul trecut am dat 7 Euro pe un bilet dus in care am avut inclusa o bautura calda, aveam ecran pentru filme si casti pentru muzica. Din cate stiu erau 3 plecari din Viena spre Praga si de preferat sa faci rezervarea biletelor online ca sa nu ai probleme ca nu mai ai loc. Am gasit locul cu pricina si autobuzul care urma sa plece si am luat-o spre cartierul asiatic.

In drum spre restaurante amica imi spunea ca ma va duce intr-o zona a capitalei unde turistii de rand nu ajung deoarece nu este un cartier prea bine vazut si multi se feresc de aceasta zona. Insa in timp ce ne apropiam de destinatia noastra am realizat ca eu de cateva zile tot ajungeam aici pentru a-mi vizita prietena croata. A raspuns un pic surprinsa cand i-am spus ca stiu zona si chiar ii aminteam numele unor bulevarde mai importante, in final am sfarsit sa radem amandoua de aceasta situatie.

Putin ametita de mirosurile care veneau din restaurante treceam pe langa tot soiul de restaurante unde oamenii stateau in strada de vorba. Arabi, indieni, chinezi parca eram in alt loc, in alta cultura, nu mai recunosteam nimic din ce vazusem cu jumatate de ora in urma. Am savurat o masa vietnameza cu doar 7 Euro si mai departe m-am despartit de compania mea foarte placuta, in statia de tramvai care ma ducea in centru la gazda mea.

Avea sa fie ultima seara petrecuta in casa lui Lucas si el ma astepta cu o surpriza - un numar de magie cu carti si esarfe colorate. Cele cateva zeci de minute in care am fost fascinata de indeletnicirile lui m-au trimis cu gandul la copilarie si la ce frumos era cand totul era doar joaca si fericire. A doua zi mi-am luat ramas bun de la acest om minunat si m-am indreptat catre Pratersten unde am cautat cateva ore autobuzul cu pricina.

Strada o gasisem - Joseph Rott Gasse - insa intrebam oamenii care lucrau in apropierea locului cu pricina si nimeni nu parea sa auda de aceasta agentie, care sa duca in Praga. Pana la urma am asteptat sa vina ora 14 sa vad daca apare un alt autocar si in cele din urma a tras langa mine unul. Fericire!!! Austriecilor nu le pasa nici pe ce strada stau, asa am avut eu impresia, poti tipa langa unul ca nici macar nu se oboseste sa intoarca capul sa vada ce se intampla. De ani de zile exista rute Viena-Praga care se iau de pe aceasta straduta si de ani de zile oamenii lucreaza acolo si nu au nici cea mai vaga idee despre astfel de lucruri.

Din punctul meu de vedere este un lucru bun sa-ti vezi de viata si sa nu te intereseze nimicuri si astfel ei au un trai de viata mai sanatos si mult mai lung. Cand m-am reintors in Viena, am luat trenul care a facut cu o ora si un pic mai mult decat autocarul si biletul a fost 32 de Euro. Am avut aceasta optiune pentru simplu fapt ca nu am mai gasit loc la autobuze, iar ideea de autostop nu-mi trecuse prin cap.

De data aceasta gazda am avut-o pe Nenèé, care se pregatea sa plece in 2 zile in Croatia. Am pierdut in Viena o cursa pe Dunare, turul cu bicicleta si un concert clasic. Insa am avut ocazia sa vizitez ca orice tursit StephanPlatz, Primaria, Guvernul, Palatul Scrönbrunn, Belvedere si de asemenea un loc care mi-a ramas intiparit in memorie este Biserica Karlskirche, o oaza in care credinta este amestecata cu pacatul.

by ikar.us

In parcul bisericii sunt grupuri de oameni care se strang sa bea si sa fumeze iarba, iar prin gazon poti gasi seringi. Am intrebat si eu prietenii si mi-au spus ca acest lucru se desfasoara cu bunastiinta primariei care prefera sa le dea o oarecare libertate intr-un singur loc decat sa se ascunda in mai multe parcuri pe unde se joaca si copiii. Aici lumea stie ca este un parc destinat oameniilor fara casa si care isi ineaca amarul in sticla si accepta partea aceasta ca fiind ceva natural.

Alt loc care mi-a placut si mi-a oferit cateva ore de relaxare a fost Parcul Sigmunf Freud, unde primaria a pus la dispozitie sezlonguri gratis pentru oricine. Dimineata in jur de 10 erau aduse cu un tractor, si ridicate seara pana in 10. Pur si simplu te serveai de sezlong si puteai lenevi ca un motan cat timp doreai, lucru pe care l-am facut si eu inainte de a pleca spre aeroport.

Din pacate vienezi au si ei de furca cu nigerienii obraznici si cu nu foarte multe ganduri bune, dar daca stii sa-i ocolesti nu mai ai nici o problema cu ei. In drum spre aeroport, de data aceasta am cascat bine ochii la tren, am intalnit un arab ce facuse facultatea in Romania si cu care m-am conversat in romana pana aproape de check in. Dupa 8 zile de plimbari am revenit pe meleagurile noastre cu parere de rau, dar si cu un pic de experienta in plus.

Cu siguranta ma voi reintoarce in Viena, mai sunt multe de facut si de vazut si in plina luna mai este o splendoare si o bogatie de culori ce iti bucura privirea.