Balcic(I) - impresii la cald: drumul si orasul

Era o zi mohorata si friguroasa. Iesisem de la lucru impreuna cu o fosta colega si prietena draga, Stefania pe numele ei. Infruntam vantul taios si ca sa treaca timpul mai repede vorbeam vrute si nevrute. Asa a ajuns sa-mi povesteasca, cu un entuziasm molipsitor, despre "Panza de paianjen", o carte pe care o citise cu mare placere si din cauza careia ajunsese sa-si doreasca sa viziteze Balcicul. Il descria ca pe un colt de rai, cu gradini superbe adunate in jurul unui castel de la balconul caruia puteai sa privesti marea.

Va ziceam ca era frig afara si cand am auzit povestea ei mi-am zugravit in minte o gradina plina cu flori si pomi inverziti, cu miresme placute si..marea. Zgomotul valurilor care infrunta stancile. Pescarusii. Mirosul de mare. Atunci a fost prima data cand mi-am dorit sa ajung, candva, la Balcic.

N-au trecut nici doi ani de atunci si iata-ma pe drum inspre acel colt de rai. Intre timp mai citisem cate ceva despre castel pe bloguldevacante.ro si ma uitasem, cu jind, la pozele Dianorei.

Somnul a fost prea dulce, asa ca plecarea planificata dis de dimineata a fost decalata cu vreo trei ore. Pe la 12 si ceva am iesit pe usa si, din fericire, ziua a fost suficient de lunga incat sa terminam drumul pe lumina.

Am ales traseul Bucuresti - Constanta - Vama Veche - Krapetz - Shabla - Balcic, desi toata lumea ne-a recomandat sa iesim din tara pe la Ruse. Nu c-am vrut noi sa fim mai smecheri, dar n-am avut timp sa ma documentez inainte de a pleca si mi-a fost mai la indemana sa printez traseul parcurs de Gabi si Oana. Asa ca ne-am luat dupa el.

Ne-a luat cam doua ore si ceva sa ajungem in Constanta, iar de acolo am mai facut o ora si putin pana la granita. Am trecut de vames fara probleme , am schimbat banii imediat ce am intrat pe terioriul bulgaresc la un curs de 1 RON - 0.45 leva si tot acolo am platit si taxa de drum pentru o saptamana (10 leva). Ca tot veni vorba de schimbat bani, se pare ca e mai avantajos sa ai euro si sa-i schimbi pe acestia in leva, decat sa ai lei.

Prima oprire a fost in Krapetz, un sat pescaresc despre care citisem ca e foarte pitoresc si romantic. Din pacate n-am reusim sa surprindem aceasta latura a sa...fiind extrasezon, satul era tare amortit si prafuit.

Singurele persoane pe care le-am vazut au fost patru pescari care contemplau orizontul, iar in rest liniste si pace. Complexul turistic Ianitza era inchis, asa ca am inteles de ce nu ne-au raspuns la cererea de rezervare.

Am plecat mai departe inspre Shabla, hotarati sa vedem lacul cu ale sale cuiburi de gaste si farul. Fara GPS si fara harta, bazandu-ne doar pe indicatoare si eventualele indicatii ale localnicilor, n-am gasit nici lacul, nici farul. Indicatoarele, doua la numar, se terminau undeva in centrul localitatii, localnicii nu vorbeau boaba de engleza, iar cand am incercat sa le explic ce cautam, mi-am dat seama ca habar nu am sa mimez un lac..

Cu coada intre picioare ne-am indreptat inspre Balcic. La prima vedere orasul parea unul fantoma: blocuri mai ceva ca cele de langa Metro Militari, drumul bombardat, nici urma de om pe strada si strazi care coborau, coborau si nu se mai opreau. Cu ajutorul unui cetatean turmentat, vorbitor de limba engleza, am aflat unde e hotelul. Ne-am cazat si, infometati, am dat navala in restaurantul de la parter. De aici incolo, experienta noastra cu Balcicul si Bulgaria s-a schimbat total. Dar despre asta, intr-un articol viitor.