Balcic(II) - impresii la cald: faleza si castelul

Va spuneam in postul anterior ca prima impresie asupra Balcicului n-a fost prea stralucita. Blocuri si case intr-o stare jalnica, mai nimeni pe strada, drumuri pline de gropi. Ce mai, incepusem sa ma intreb daca a fost o idee buna sa venim aici si sa rezervam camera de hotel pentru 4 nopti.

Am rasuflat usurata cand am descoperit ca avem net in camera, iar dupa o masa copioasa si foarte ieftina la restaurantul hotelului parca am inceput sa vad situatia cu alti ochi. Ca o paranteza, va recomand cu toata increderea Hotelul Paris la care am stat. Camera era decorata cu bun gust, am avut un balcon imens cu fotolii si masuta, bucatarul priceput, mancarea ieftina si tot personalul ne-a servit cu zambetul pe buze.

Dupa o cina indestulatoare si un somn bun, am putut sa vedem o alta fata a Balcicului, mult mai turistica si mai placuta ochiului. Printr-o intamplare am ajuns sa parcam masina in celalalt capat al falezei fata de Castel si primul lucru care ne-a atras atentia a fost minaretul singurei geamii ramase in Balcic. Poarta era inchisa cu lacat, insa peste gardul de piatra am zarit curtea cu verdeata si pietrele funerare cu inscriptii arabe.

De acolo, in drum spre faleza, am trecut pe langa vechea moara. La sfarsitul secolului al XIX-lea ea asigura granele pentru intreaga Dobroge de Sud, producand zilnic cate 12 vagoane de cereale. Acum cladirea e in ruina, iar langa ea pescarii isi etaleaza in fiecare dimineata marfa proaspata. E un adevarat spectacol sa privesti forfota din jurul acestei mici piete: unii pescari fac drumul braca-taraba aducand pesti si fructe de mare, altii descarca marfa pe tarabele improvizate, iar altii se tocmesc cu doritorii care nu se pot hotara daca e momentul sa cumpere sau doar sa admire marfa.

Am lasat, cu greu, acest loc in urma si ne-am indreptat cu pasi mici inspre Castel, admirand intreaga coasta, cu diguri, barci, terase, pescari si pescarusi. Daca va incepeti plimbarea de langa vechea moara, aveti de mers cam un kilometru si putin pana in celalalt capat al falezei, iar daca prindeti o zi insorita nici nu veti simti cum zboara timpul admirand cand casele vechi din dreapta, cand marea si pescarusii din stanga voastra.

Iar daca inca nu v-ati baut cafeau de dimineata, aveti in drum terase de toate felurile care au in comun un singur lucru: pretul mic la cafea. In cele 5 zile cat am stat la Balcic ne-am oprit la mai multe terase, nu ni s-a intamplat niciodata sa dam mai mult de 3 leva pe un capuccino/expresso si nici sa ne ridicam de la masa cu un gust amar :)

In ceea ce priveste Castelul, pot sa va spun doar atat: daca nu ar fi inceput ploaia cred ca n-as mai fi plecat de acolo. Si acum gradinile m-au impresionat placut, imi inchipui cum sunt vara cand totul e inverzit/inflorit. Daca tot sunteti aici, dati o fuga si pana la crama. Eu nu sunt mare amatoare de vin, dar cand am gustat Regina cu miere nu m-am putut abtine sa nu-mi iau o sticla pentru acasa.

Nu stiu cum e Balcicul in sezon. Imi inchipui ca destul de aglomerat, terasele pline cu turisti si atmosfera mult mai animata. E doar o presupunere. Cert e ca asa cum era acum, la inceput de aprilie, era perfect pentru un sejur relaxant in care sa-ti limpezesti mintea si sa ai impresia ca timpul sta in loc si te asteapta pe tine.