Canale, bărci, biciclete şi muzee la Amsterdam

Tot în căutarea privirii străinului, la o a doua privire mă gândesc că poate nu clădirile îți atrag mai întâi atenția când ajungi in Amsterdam, ci canalele pe care se plimbă vapoare turistice (sau nu) şi pe marginea cărora sunt parcate barci colorate.

Cum ar fi să avem bărci pe Dâmbovița ? Ce să-i faci, bucureştenii nu-s neam de pescari şi nu cred că le trece prin cap să ia în stăpânire marginea Damboviței. De altfel, cred că nici nu e posibil sau recomandabil să te dai cu barca pe Dambovita…dar, ar fi frumos, nu ?.

Când ieşi din gară dai de biciclete, mijlocul preferat de deplasare în Amsterdam (pasiunea pentru biciclete a amsterdamezilor a început prin anii ‘20-‘30 şi nu a făcut decât sa crească în timp, aici toată lumea are bicicletă şi prin oras nu vezi decât tramvaie, câteva taxiuri şi bicicletele – multe sprijinite pe marginea podurilor care traversează canalele – cam 80 de poduri în total. Dat fiind că UNESCO a inclus sistemul de canale care traversează toată partea de sud-vest a orasului în patrimoniul modial în august 2010, o plimbare prin Amsterdam devine, nu ?, o incursiune în patrimoniul cultural al umanității. În plus, am remarcat o trasură turistică în fața Palatului Regal…

Cele patru canale principale, construite în « secolul de aur » olandez (XVI – XVII), se numesc Singel, Herengracht, Keizergracht şi Pinsergracht. Spiritul poetic olandez (?) descrie canalele ca alcătuind o pânză de păianjăn iar podurile – o semilună. Pe toate coşurile de gunoi, podurile şi clădirile se vede un semn straniu (XXX) – la ce vă duce cu gândul ?

E emblema oraşului, fondul negru pe care sunt scrise cele trei litere « X » reprezintă râul Amstel care este legat de Marea Nordului prin unul din canale. Și aici e cazul să spun că Amsterdam înseamnă « baraj (dam) pe Amstel ». Cunoscut sub numele de “Veneția Nordului”, Amsterdamul e clădit pe nouăzeci de insule. Există 1300 de punți care leagă insulele de canale. Prima aşezare, Amstelredam, a fost fondată în 1275. Casele de pe marginea canalelor, unele din ele datând din secolele XVI-XVII, sunt foarte bine păstrate, majoritatea făcand parte din fondul UNESCO (ceea ce înseamnă că nu pot fi aduse modificări în interiorul sau exteriorul caselor fără aprobaăi din partea primăriei).

Fiind un oraş care pare să se bucure de diversitatea culturală a locuitorilor săi, în Amsterdam se găsesc nu mai puțin de 42 de muzee şi galerii, unele reprezentând printre cele mai importante colecții de artă la nivel mondial.

Cele mai importante muzee sunt localizate pe linia de tramvai 2, care traversează oraşul de la un capăt la altul. Vatmanii anunță la fiecare stație tot ce poate fi vizitat. Există şi un tur al muzeelor cu vaporul (Museum boat), dar eu m-am gândit să-l încerc la vară. Poate din cauză că sunt aşa de uşor de găsit, am reuşit să vizitez opt muzee într-o săptămână : Van Gogh, Rijksmuseum, Hermitage, Stedelijk, Historische Museum, Rembrand’s House, Diamond Museum şi The Royal Palace.

Un card pentru toate muzeele costă 44 de euro, valabil un an, şi daca planificați să vedeți mai multe muzee e foarte util, pentru că intrarea poate costa între 7 şi 15 euro.

La muzeul Van Gogh anul trecut apucasem să fac trei poze înainte să se posteze în fața mea un gardian înalt şi blond care m-a întrebat calm ce fac. Și eu am zis senină că fac poze – drept pentru care el mi-a arătat scurt semnul (pe care-l ignorasem până atunci) cu fotografiatul interzis. Anul ăsta nu am facut poze, dar am stat înauntru cel putin trei ore şi nu am ratat nici una dintre informațiile despre tablouri.

Nici la Rijksmuseum nu se pot face poze. În timp ce citeam cu grijă explicatiile de lângă tablouri, m-a deranjat un copil care plângea. Am ridicat ochii, să văd de unde vine plânsul şi m-am gândit că e mare lucru că mă aflu în acceaşi cameră cu toate picturile lui Rembrandt, Vermeer şi Gabriel Metsu. Remarc teribila mândrie a olandezilor față de secolul de aur, în care Olanda era « centrul lumii » şi una dintre țările colonizatoare – mai ales în India.

Muzeul de istorie se află în fosta clădire a orfelinatului din Amsterdam. Mi-a atras atenția grija pe care Amsterdamezii păreau să o poarte orfanilor, săracilor şi leproşilor. Nici măcar nu se laudă, caritatea era mijlocul cel mai simplu de a evita revoltele în oraş.

Că tot am pomenit, The Royal Palace din Amsterdam nu e un palat în care sa locuiască regii şi reginele Olandei. Inițial a fost de fapt primăria oraşului, fiind pentru amsterdamezi un fel de-a opta minune a lumii.

Și dacă sunteți, şi dacă nu sunteți iubitori de artă contemporană e cazul de vizitați Stedelijk Museum. Deşi expoziția permanentă (o colecție impresionantă de fauvişti şi impresionişti) nu e deschisă publicului până în 2012, muzeul organizează expoziții periodice cu cei mai importanți artişti ai momentului.

Barbara Kruger, Past, present, future

Martin Kippenberger, Now I'm going into the Birch Wood, My Pills Will Soon Start Doing Me Good

La Hermitage m-am plictisit, deşi expozitia despre Alexandru cel imortal ar fi putut fi interesantă, eram în căutarea pictorilor moderni – din păcate muzeul împrumuta expozițiile din Rusia şi de data aceasta nu-l aveau decât pe el. Și, da, în camera regentelor, la subsol, se află o bucătărie de la 1721 de-a dreptul interesantă. Cu atât mai mult cu cat un mic joc de umbre şi multimedia creează impresia că te intorci printre bucătăresele grase şi bârfitoare care amestecă în cazane enorme şi râd de se prăpădesc.

The Kitchen in 1725, Regentesses Room, Hermitage

Top of the top în Amsterdam (pentru mine): Casa lui Rembrandt. Una dintre cele mai frumoase case ale vremii, pe care Rembrandt nu a reuşit să o platească şi care i-a fost confiscată. Sunt reconstituite toate camerele, începând cu bucătăria, locul în care se pare că petreceau cel mai mult timp locuitorii casei. Patul servitoarei, ascuns în dulap, pare prea mic până şi pentru un copil. Și aşa afli că în secolul al XVII-lea oamenii nu dormeau întinşi, de teamă să nu facă vreun atac cerebral.

În atelierul lui Rembrandt există originalul ultimei picturi a lui Caravaggio, păzită calm de un olandez cu păr alb, cu înfățişare boemă şi cravată mov pe care scrie « Rembrandt ».

La mulți ani din Amsterdam !