Ce poti vedea in Piatra Neamt

"Trebuie neaparat sa vezi Piatra Neamt! E un orasel pitoresc ascuns intre munti." mi-a zis mama inainte sa plec in Moldova. Degeaba am incercat sa-mi storc memoria in speranta ca vor aparea amintiri legate de acest oras. Stiam sigur ca am mai fost pe acolo, cu bunicii, in drum spre Agapia, dar amintirile n-au vrut sa iasa la suprafata si pace.

Asa ca, dupa o zi lunga de mers aproape non-stop cu masina, am intrat in Piatra Neamt cu asteptari foarte mari, nerabdatoare sa (re)descopar locul. Aveam cazare undeva la marginea orasului, inspre Bicaz. Prima privire asupra orasului (sau mai bine zis asupra periferiei orasului) n-a fost deloc promitatoare, insa semi-dezamagirea care m-a cuprins a fost intrerupta de o aparitie surprinzatoare: telegondola!

"Vezi ce vad si eu?", l-am intrebat pe Bogdan. Deasupra masinii noastre trecea o cabina mica si portocalie. De fapt doua, fiecare in alt sens. Aveam impresia ca am ajuns pe Valea Prahovei, nu in Moldova. In ghidul "Rough Guides - Romania" nu scria nimic de telegondola si nici pe net nu citisem despre ea. Prima surpriza placuta din Piatra Neamt!

Entuziasmati la maxim de aceasta descoperire ne-am lasat bagajele repede, la pensiune, si am fugit inapoi la gara (Bdul 9 mai colt cu Republicii), unde am vazut cabinele calatoare. Dupa ce am gasit cu greu un loc de parcare, am ajuns pe platforma de imbarcare unde am avut parte de o noua surpriza: fiind un festival sus, pe deal, in weekendul respectiv mergeai gratuit cu telegondola :) Pentru cei mai putin norocosi ca noi, distractia costa 15RON dus-intors si functioneaza zilnic, intre 10:00 si 20:30.

Vazut din telegondola, orasul pare deprimant si comunist. Ma intrebam ce i-o fi placut mamei in Piatra Neamt de era asa incantata.. Poate era momentul zilei devina, aproape de asfintit, dar chiar si asa cat de mult putea sa schimbe soarele peisajul?

Am ajuns destul de repede la celalalt capat, undeva pe varf de deal, unde am fost intampinati de miros de mici si multa agitatie. Se faceau proiectii, era si o scena pentru concerte, iar in spate terase cu specialitati romanesti si nu numai. Desi panorama asupra imprejurimilor era frumoasa, ne-am intors destul de repede goniti fiind de vantul rece.

De la gara, daca mergi drept pe Bdul Republicii ajungi in Piata Libertatii - cel mai frumos loc din oras, dupa parerea mea. Tot ce s-a pastrat din vechiul oras e grupat in jurul aceste piete care m-a fermecat de la prima vedere. Desi nu prea mai era multa lumina si nu-mi place sa fac poze in astfel de momente ale zilei nu m-am putut abtine. Nu-mi venea sa cred ca exista o zona asa frumoasa acolo!

Primul lucru care iti acapareaza atentia dupa ce urci scarile pana in piata este turnul-clopotnita cu o venerabila varsta de 500+ ani si, zice ghidul, "incununat cu un soi de palarie de vrajitoare". In dreapta lui se gaseste Biserica Sf. Ioan Botezatorul al carei exterior mi s-a parut mai reusit decat interiorul, iar in stanga se gasesc doua muzee.

Muzeul de arta (deschide de marti pana duminica intre 10 si 18) se afla in incinta unui conac de tip brancovenesc care are elemente de decor similare cu cele de pe biserica (niste buline colorate pe care le-am vazut si in alte parti din Moldova), iar langa el, intr-o casa mult mai mica, se gaseste Muzeul Etnografic (intrarea 3RON, deschis de marti pana duminica intre 10 si 18).

Daca treci strada, ajungi la Muzeul Cucuteni (intrarea 4RON, deschis de marti pana duminica intre 10 si 18). Aceleasi buline colorate pe o cladire impunatoare, iar inauntru artefacte, amulete ale fertilitatii si obiecte de ceramica din Epoca Fierului. Unul dintre cele mai bine intretinute muzee pe care le-am vizitat la noi!

Pentru cei care nu sunt fani ai vizitelor la muzeu, mai jos de biserica exista un parc mic, dar cochet, unde poti vedea ruinele Curtii Domnesti, iar in imediata apropiere poti sta pe bancute si admira fantana arteziana care danseaza pe ritmuri clasice. Va recomand experienta, pe mine m-a relaxat dupa o zi obositoare si aproape ca am uitat de foamea care-mi rodea stomacul!

Si ca veni vorba de foame, noi am mancat la o pizzerie de langa Piata Libertatii. N-a fost nici prea prea, nici foarte foarte, numai buna pentru a-ti potoli foamea, dar nerecomandata pretentiosilor.

Avand burtile pline, ne-am intors la pensiune unde era petrecere mare. Cu tot zgomotul de rigoare am dormit neintorsi pana a doua zi cand aveam sa vizitam o casa memoriala unica prin prisma carismei personajului omagiat.