Cand am inceput excursia in Dobrogea nu stiam exact ce voi vizita si unde. Cu ajutorul lui Razvan care ne-a oferit cazare la Constanta si ne-a recomandat diferite trasee si a lui Florin care stia exact pe ce sa puncteze, am ajuns sa plecam duminica dimineata din Constanta spre cel mai vechi oras de pe teritoriul Romaniei-cetatea Histria.

Se anunta o zi superba, soarele incalzindu-ne dupa o zi care fusese atat cu ploaie cat si cu ninsoare. Distanta Constanta-Histria este de 43 de kilometri si pe traseu te poti opri la Gura Dobrogei, unde se afla Cheile Dobrogei. Noi ne-am continuat drumul, ramanand ca la intoarcere sa vedem si aceste atractii, insa toti trei destul de obositi si fascinati de ce poate oferi Dobrogea, am uitat.

Nu-mi aduc aminte cum a trecut timpul, insa a fost destul de amuzant ca odata ajunsi in Histria ne-am cam pierdut, sa zic asa. Hartile nu ne-au fost de prea mare ajutor, iar indicatoarele nici atat. La o intersectie de drumuri ne-a aparut un panou uzat de ploi pe care scria HISTRIA si o mica sageata din care nu intelegeai catre ce directie arata varful. Am zis hai sa o luam la stanga si de aici am mai parcurs cativa kilometri, dupa care am ajuns in dreptul cladirii ce adaposteste muzeul Histria. La intrare taxa era de 12 Roni pentru adulti si 6 Roni pentru studenti, avand in vedere ca a doua zi era 8 Martie, doamna de la casa de bilete a fost amabila si ne-a facut reducere de “Ziua Femeii”, desi eram o fata si 2 baieti J. Iar am intalnit oameni amabili! Ziua era din ce in ce mai frumoasa. Am intrat in cladirea alba, ridicata din fonduri europene, iar aici am aflat cate ceva din informatiile altui ghid pe care eu l-am asemanat cu cel de la Adamclisi.

Peste tot in muzeu poti vedea fragmente din ce odata erau coloanele diferitelor cladiri, pietre pe care sunt scluptate diferite zeitati grecesti si romanice, numeroase opaite ( care mi se pareau foarte dragalase), vase reconstituite, diferite metale, vase din sticla, bijuterii din os, instrumente folosite la diverse mestesuguri. Toate sunt gasite de renumiti argeologi romani care au statui ce te intampina la intrarea in muzeu. Am inteles ca in anul 1914 istoricul Vasile Parvan a fost cel care a inceput cercetarile si a adus la lumina cetatea greco-romana.

La muzeu ni s-a spus ce putem vizita in cetate si ce perioade au fost importante pentru orasul de pe malul Lacul Sinoe. O alee mica, luminata noaptea, ne-a condus spre fostele ziduri ale cetatii si la intrarea am fost intampinati de un panou pe care erau descrise ariile reprezentative ale asezarii. Pe panou sunt cateva erate, ce au fost corectate si mi-a fost greu sa inteleg exact perioadele fiecarei civilizatii, insa noroc cu internetul. Astfel am aflat ca primii locuitori au fost grecii (sec VII-I i.Hr) care au denumit localitatea dupa Dunare (grec. Istros) si dovezile ramase de la acestia sunt fragmente din fostele altare inchinate zeitei Afrodita, protectoarea orasului, zeului Apollo, marelui Zeus pe care le-am admirat in muzeu. Din perioada greaca, in cetate, a ramas “zona sacra” cu templele lui Zeus si al Afroditei si zona civila.

Cetatea a suferit transformari sub influenta diferitelor civilizatii, fiind preluata de romani in secolele I-II d.Hr, perioada denumita perioada romana timpurie, ca mai apoi sa revina suveranului geto-dac Burebista si, mai tarziu, in secolele IV-VII d.Hr sa reajunga colonie romana, definind perioada romana tarzie. Orasul era alimentat cu apa printr-un sistem ce atingea 20 km de conducte.

Odata ajunsi in cetate am descoperit locatia fostei bazilici romano-bizantine, termenele romane, cartier de locuinte si cartierul rezidential de unde ai o priveliste minunata asupra lacului Sinoe. Initial am avut impresia ca am ajuns la mare, atat de mare mi s-a parut acest lac, iar peisajul este greu de definit in cateva cuvinte. Am inteles de la prieteni ca vara este si mai frumoasa zona, iar o plimbare pe malul lacului iti aduce un plus de energie si bucurie.

Am petrecut aproximativ o ora in compania ghidului si a zidurilor acestei cetati magnifice care face parte din Patrimoniul UNESCO (2007), dupa care ne-am continuat drumul catre un alt punct turistic important si anume localitatea Enisala cu a sa cetate Heracleaea. Insa este alta poveste si ramane sa v-o impartasesc in articolul urmator.

S-ar putea sa te intereseze si:

• Heracleea – cetatea abandonata din Dobrogea
• In vizita la Pestera Sfantului Andrei
• O vizita la Adamclisi – Trophaeum Traiani
• Cu autostopul, la Constanta