Franturi din drumul Bucuresti - Piatra Neamt

Sa-mi zica cineva ca n-avem o tara frumoasa si-l trimit direct in Bucovina. Si nu e singura zona superba de la noi, cu peisaje pitoresti, oameni primitori si obiceiuri care inca se mai pastreaza din vremuri stravechi. Sunt multe, insa Bucovina e asa departe de Bucuresti ca te bucuri de doua ori mai mult de ea atunci cand ajungi acolo.

Imi doream de multa vreme sa o vizitez, dar abia toamna aceasta m-am urcat in masina, impreuna cu Bogdan, si am plecat cu destinatia nordul Moldovei. Cu 5 zile la dispozitie, mi-am propus urmatorul traseu: Bucuresti - Focsani - Bacau - Piatra Neamt - Humulesti - Campulung Moldovenesc - Targu Neamt - Cheile Bicazului - Miercurea Ciuc - Brasov - Bucuresti, de care m-am si tinut in mare parte.

Ca o paranteza, mi s-a parut o calatorie cam incarcata, prea am fugit de colo colo contra cronometru. Am vazut extrem de multe lucruri, dar n-am avut ragazul sa ma bucur de toate fiind asa in graba. Daca ar fi sa o iau de la capat, fie mi-as rezerva o saptamana pentru traseul asta, fie as scurta din el.

Revenind, haideti sa o luam cu inceputul.

Inainte de a pleca, mi-am luat ghidul Rough Guides - Romania si am citit tot capitolul cu Moldova. De acolo stiam ca prima zi o vom petrece mergand pe un drum nu tocmai atractiv: DN2 sau E85. "DN2 si linia ferata Bucuresti - Suceava [...] strabat jumatatea distantei intr-o ambianta de plictis, orase noi si urate succedandu-se intr-un deplin anonimat, fara ca vreun peisaj de munte sa intrerupa monotonia drumului", spun autorii.

E drept ca daca stai sa compari drumul asta cu cel care te duce de la o biserica pictata la alta, e monoton si neinteresant, insa poti sa ai parte si de cateva peisaje de campie dragute.

Plus ca, pana la Bacau, poti sa opresti in Focsani sa vezi centrul orasului, Mausoleul si cladiri vechi cu o arhitectura deosebita cum ar fi cea a teatrului sau cea a fostului Palat al Justitiei. Cand am ajuns noi, tot centrul era intr-un proces de reconditionare si Mausoleu la fel, insa ne-am bucurat de o scurta plimbare in zona teatrului pe care v-o recomand pentru dezmortirea oaselor si clatirea privirii :)

Fostul Palat al Justitiei

Cladirea Teatrului din Foscani

Foarte aproape de Focsani, pe drumul ce duce la Bacau, se gaseste Mausoleul de la Marasesti (intrare 4RON, deschis de marti pana duminica, intre 9 si 17). Construit in cinstea eroilor Primului Razboi Mondial, pe locul in care s-au desfasurat luptele din august 1917, monumentul adaposteste ramasitele a peste 5000 de soldati si ofiteri dintre cei peste 21000 care si-au pierdut viata in aceasta serie de confruntari.

Si acesta era intr-un proces de reconditionare, insa l-am putut vizita. Nu mi-a placut la fel de mult ca cel de la Soveja (cel putin pe exterior), insa trebuie sa recunosc ca e impresionant prin dimensiuni si interiorul solemn. Puteti urca pana in varf de unde se vede foarte frumos mormantul erorilor din centrul mausoleului, inscriptionat cu deviza "Pe aici nu se trece".

De la Marasesti pana la Podoleni nu prea mai e mare lucru de vazut. E Bacaul in drum, sunt cateva obiective turistice, dar nimic cu adevarat interesant, mai ales daca il traversati in weekend. Spun asta pentru ca ar fi de vazut Casa Memoriala George Bacovia, insa nu e deschisa decat de luni pana vineri intre 8 si 16, ceea ce face vizitarea ei aproape imposibila.

Centrul orasului cu Hotelul Moldova care domina cele doua biserici ortodoxe din apropiere e mai mult decat prafuit, noi am trecut de doua ori pe langa el cautand centrul pentru ca nu ne venea sa credem ca asta ar fi. Doar Catedrala Sf. Nicolae ce merita vazuta (din masina), in rest multe reclame, fire si santierul de constructii de la noua si imensa Catedrala inca neterminata.

Ziceam mai-nainte de Podoleni. Acesta e un satuc cu o strada principala si multe batranele curioase (ca sa fiu draguta). Ca orice sat o sa-mi ziceti, doar ca la Podoleni, spre deosebire de alte locuri, gasiti un conac boieresc construit pe la 1700 in mijlocul unui parc dendrologic.

De-a lungul timpului a avut multe intebuintari - scoala primara, dispensar, cabinet stomatologic, sediu de firme si biblioteca - insa acum este lasat in paragina. Numai batranii satului isi mai amintesc ce era acest conac pe vremuri: "În curtea conacului erau fântâni arteziene, chioşcuri pentru odihnă. Acest conac a fost un colţ de occident, în perioada interbelică. Dispunea de apă curentă şi de electricitate. Într-o aripă a sa era o seră, probabil pentru doamnele care se întruneau aici. Se organizau serate, pomul de Crăciun - prilej cu care se strângeau fonduri pentru necăjiţi. Sunt lucruri pe care le-am aflat de la bunica şi de la mama. Din păcate, a fost lăsat în paragină.", povestea in urma cu cinci ani Decebal Radu Albu, fostul primar al comunei Podoleni.

Ca sa ajungi la el trebuie sa fii de-al locului sau sa gasesti pe cineva din sat care sa te indrume. Tinerii n-au prea auzit de el, din ce-am vazut noi. Abia cand am dat de doua batranele care povesteau la poarta casei una, alta si am reusit sa le raspundem satisfacator la intrebarea "Da şe vreţi să faşeţi la conac?" am aflat cum putem sa ajungem la casa abandonata.

De departe ne-am dat seama ca trebuie sa fie ceva special judecand dupa poarta impunatoare, in ruina. Pana sa zarim conacul ascuns dupa cativa pomi am dat de bazinul unei foste fantani arteziene, iar in spatele casei se gasesc niste grajduri care-si fac simtita prezenta din plin prin miros. :)

Vazand Conacul Crupenschi in fata ochilor mi-am amintit de Baile Herculane. Ca si acolo, daca iti folosesti din plin imaginatia, poti calatori in alta epoca si te poti bucura de romantismul apus al locului.

Am plecat de acolo intristata, inca o data, de nepasarea statului, bucurandu-ma, totusi, ca am apucat sa vad o cladire care peste cativa ani probabil ca nici nu o sa mai existe.

Urmatoarea oprire: Roznov, pentru a vedea ceva cu totul si cu totul special. Dar depsre asta intr-un articol viitor.