Dupa vizita la cetatea Histria ne-am aventurat din nou pe drumuri dobrogene spre un alt punct turistic important – cetatea Heracleea din localitatea Enisala. Vremea buna, drumul bun si compania minunata au completat excursia din cadrul proiectului Scrie Romania.  Din Constanta sunt 114 km, iar din Histria (Istria) dureaza aproximativ o ora jumatate. La noi a durat mai mult pentru ca mereu exista pe drum un loc unde ramaneam impresionati de frumusetile naturii si ne opream pentru o mica sesiune de fotografii.

Ajunsi in Babadag – si aici este o cetatuie de vizitat, insa am ocolit orasul – am intrat pe un drum care se parcurge destul de repede pana in localitatea Enisala. Din cate am cercetat, am descoperit ca numele de Enisala vine din turca (Yeni Sale) si semnifica Satul Nou. Denumirea a fost data de catre otomani, care au ocupat acest teritoriu in urma castigarii victoriei impotriva lui Mircea cel Batran (1417). Peisajul te fura instantaneu, camp deschis, ici colo un deal terasat si cetatea in varful unui deal.

Am ramas toti trei blocati cand am intrat pe un drum proaspat asfaltat si marcat. A fost un sentiment atat de frumos si toti ne-am dat jos din masina sa surprindem acest aspect, care ne-a impresionat. Este de admirat ca au investit in infrastructura intr-un loc ce pare uitat de lume.

Ne-am continuat drumul cu masina pana am ajuns  in parcare, unde a  s-a nascut urmatoarea dilema: ”Sa parcam perpendicular sau sa aliniem masina langa cealalta”. Era o singura masina a carui detinator era probabil in cetate. Ne-am amuzat si am decis sa aliniem totusi masina, desi dupa o zi jumatate de plimbat in Dobrogea ne-am dat seama ca pe asa vreme lumea nu prea se aventureaza in vizite la atractii turistice.

Eu una am ramas uimita de minunatiile pe care ti le ofera acest loc: simti adierea ce vine de la Lacul Razim si parca te mangaie, cetatea propriu-zisa este impozanta, linistea ce domneste aproape peste tot, toate acestea aduc un plus de farmec locului.

Mergand incet pe aleea ce urca spre cetate vedem in stanga un panou pe care nu m-am putut abtine sa nu-l imortalizez si pe care scria “Vizita cu plata”. Interesant am zis, e bine de stiut, dar acum cat sa fie vizita? Ajunsi sus ne intampina un domn inalt ce banuiesc ca era lipovean (avea aspectul si trasaturile lipovenesti) si ne spune “2 Roni taxa”, iar de fotografiat aveam liber. Atunci Florin profita de ocazie si intreaba despre drumul ce duce la cetate si aflam ca in octombrie 2009 a fost finalizat. In cetate ne intalnim si cu alti turisti. Destul de micuta, a fost construita in secolele XIII-XIV cu scop militar. Ridicata de puterea imperiala bizantina impreuna cu cea comerciala genoveza era destinata supravegherii de la inaltime a drumurilor de pe uscat si in special pe apa. In perioada aceea Lacul Razim, aflat la est de cetate, era golf al Marii Negre, iar gurile Cernet si Dunavat nu erau blocate. La nord-vest se gaseste Lacul Babadag, in apropierea localitatii cu acelasi nume. Cetatea a fost folosita pana in secolul al XV-lea, cand s-au format cordoanele de nisip ce separa Lacul Razim de Marea Neagra si de atunci a fost abandonata.

De-a lungul timpului s-a deteriorat, nemaifiind utilizata pentru scopul initial. Ce poti vizita? Exista un turn in stil genovez in care nu se poate urca, insa acesta da farmecul constructiei, zidurile ce formau incinta cetatii si bineinteles poti admira ore in sir, daca nu ai ce face si iti place, peisajul. La noi vizita a durat aproximativ o ora cu fotografii, cu admirat, cu dat cu presupusul ce ar fi putut fi in fiecare coltisor si cu analizat ruinele. Bineinteles poti privi in abisul pe care ti-l ofera versantul estic al dealului cetatii si aici poti admira peisajul ce se asterne la picioarele tale. Dupa o sedinta de relaxare si vizitare, observam ca cetatea se umple cu oameni care erau mai mult sau mai putin interesati de ce puteau vedea.

Din pacate multi nu au capacitatea de a aprecia ceea ce avem in tara si o vizita la un astfel de punct turistic poate dura la ei doar 10 minute. Cu greu ne-am despartit de acest loc minunant si ne-am intors la parcare spre a pleca mai departe. Bine ca nu am parcat masina perpendicular, ca am fi ocupat trei locuri. Spre uimirea noastra lumea chiar vine in vizita la aceasta cetate. Adevarul e ca merita si o recomand din suflet. Mai departe am vizitat Jurilovca si aproape de inserare am ajuns unde aveam cazarea in Constanta, chiar langa port. Soarele m-a ajutat sa inchei sesiunea de relaxare si mi-a oferit o zi magnifica.

S-ar putea sa te intereseze si:

• Romania – Cetatea Enisala
• Cetatea Histria – cel mai vechi oras din Romania
• In vizita la Pestera Sfantului Andrei
• O vizita la Adamclisi – Trophaeum Traiani
• Cu autostopul, la Constanta