Lanciano - orasul Miracolului Sfant

Am stat in Lanciano multe zile, nu mai stiu cate pentru ca trei nopti le-am petrecut la spital langa Silviu, insa o zi a fost suficienta pentru a vedea centrul orasului. Si aici, ca in aproape toate orasele de provincie, am intalnit stradute ce urca si coboara, inghesuite, inguste si cu cladiri vechi, bine conservate.

Am aflat multe despre orasul Lanciano in doar cateva ore si anume ca exista un pod al sinucigasilor, ca aproape de Belvedere a existat o inchisoare si ca intr-una din catedrale se afla o mica bucatica de carne ce se presupune ca este din trupul lui Iisus.

Drumetia noastra a inceput din Piazza Plebiscito, unde am parcat masina (parcare goala..uuuuu!!!) si am luat-o la picior. In aceasta piata este Basilica Madonna del Ponte - o catedrala superba, pe care am reusit sa o vedem dupa pranz. Langa Catedrala imediat in stanga se afla Comune di Lanciano (Primaria). Catedrala se numeste del Ponte (pod) pentru ca este situata in fata unui pod - Ponte Diocleziano, podul renumit pentru sinucideri. De o parte a podului se ridica catedrala, iar pe cealalta se casca un hau ce promite o distanta mare pana la pamant. Primaria a dat o noua lege ca acest acest pod sa fie inchis noaptea.

Vis a vis de catedrala este o alta biserica catolica, Santa Maria Maggiore, una din cele mai importante cladiri arhitecturale din regiunea Abruzzo. A fost construita in 1227, fiind imbunatatita cu elemente baroce in 1540. Alta biserica in aceasta piata este San Francesco unde se gaseste Miracolo Eucaristico (bucata de carne) care are o poveste interesanta. Se spune ca prin anii 700 d.H, un calugar bazilitan pune la indoiala prezenta lui Iisus in Sfanta Euharistie. O data cu celebrarea Hramului bisericii Sfintiilor Legonziano si Domitian, calugarul a rostit cuvinte asupra unei bucati de paine aflata in vin si deodata, in fata ochilor sai a vazut cum painea s-a transformat in carne si vinul in sange. Cateva secole mai tarziu, Biserica Sf. Legonziano si Dominitian a trecut la calugarii benedictini si apoi la franciscani, in cele din urma, in 1258, a inceput construirea actualei biserici San Francesco.

Plimbarea noastra ne-a dus pana aproape de Belvedere, in fruntea dealului Erminio unde este situat un castel medieval. In secolul X au fost construite in jurul orasului Lanciano-Civitanova Laciano ziduri de aparare cu 9 porti de acces si castelul, prevazut cu turnuri de aparare. In 1790 Torri Montanare a fost descris de catre Antinori, mai tarziu castelul urmand sa fie transformat in inchisoare si apoi in teatru pana in ziua de azi. Din cele 9 porti doar una mai este in picioare si anume Porta San Biagio.

Ploaia marunta ne indruma sa mergem la caldura si incet, incet am pornit la deal, trecand pe langa o fanfara si targuri cu mancare si haine. In Lanciano se sarbatorea Hramul Bisericii Santa Maria Maggiore, lume multa intra si iesea din catedrala. Ne-am intors in parcare, de data aceasta plina si am pornit spre casa. Scurta plimbare m-a scos din starea de “boala” care ne inconjurase timp de aproximativ 3 zile.

Vreau sa va povestesc cate ceva si despre infrastructura, despre sistemul italian. Am ajuns in Italia cu un scop: operatie laparoscopic de extractie de calculi biliari. In urma cu doua luni am aflat ca Silviu a reusit sa stranga in viata sa 3 pietre de ~ 3 cm fiecare, lucru care facea ca bila sa nu mai functioneze deloc si astfel a trebuit sa faca procedura asta medicala. De teama frecusului si sistemului sanitar defectuos romanesc am ales sa mergem la familia lui care este stabilita in Italia. Totul s-a derulat rapid, nu am stiut care este anestezistul, nici doctorul care l-a operat, iar asistentii (erau mai mult barbati) erau pusi mereu pe glume si ne-au ajutat mereu. Asa ca am scapat foarte ieftin, fara spagi, alergaturi dupa asistente, doctori si nu s-a lipit nici un Stafilococus Aureus de el sau mai stiu eu ce virus hepatic. Slava Domnului, medicii din afara au alte conditii de lucru si sunt mult mai atenti. Insa cu limba engleza...perla rara medicul care vorbeste asa ceva.

In cele din urma, din calatoria aceasta a iesit si o mica vacanta care m-a destins la maxim, deoarece dimineata cand ma trezeam si ieseam pe balcon vedeam palmieri, intr-o parte a apartamentului zaream Marea Adriatica, iar pe alt balcon din cealalta parte muntii sementi ce mi se infatisau parca la o distanta de un deget. Am incercat sa imbinam utilul cu placut si astfel, la intoarcere, am poposit cateva ore in Roma, vizitand pe scurt - Colosseum, Fontania di Trevi, Palato Vittorio Emanuele II, Piazza Spagna si mici piete in care mai domnea o statuie impunatoare.

Intoarcerea in tara a fost una din cele mai amuzante. Stand la coada am vazut romani italienizati (ce ciudat suna), care vorbeau doua cuvinte in romana si restul intr-o italiana nu foarte accentuata (italienii imediat isi dau seama care sunt romani sau albanezi) si incercau sa se dea in stamba care mai de care. La un moment dat suntem intrebati in italiana daca aceasta coada este pentru Vitz air. Eu cu Silviu “Nu”, dar mai apoi “Ce o fi aia?”. O italianca get beget ne zice ”Cum nu este Vitz aici?! Ba da, aici e?” (in italiana). Apoi, uitandu-ne unul la celalalt si auzind in romaneste fata care ne intrebase la ce coada stam “Fata, hai ca m-am pierdut”, am inteles ca ea cauta de fapt Wizz air (uiz). Ne-a bufnit rasul pe amandoi si Silviu, ca sa puna piper in sare, i-a spus: “Noi nu stim orasul asta”. Deci nu mai stim sa vorbim romaneste si daca stim ca Wizz este pronuntat uiz apoi il pronuntam vitz ca doar suntem in Italia.

Comedia din aeroport a continuat si in avion, unde toti se plimbau pe culoar de parca erau in autobuz, m-am dus la toaleta si cineva incerca din rasputeri sa intre peste mine (desi aparuse becul rosu de ocupat, dar semnul ala e doar asa ca sa stie insotitorii de zbor) si plus ca becurile, butoanele de apel al stewardeselor nu conteneau sa se opreasca. A fost o calatorie spumoasa, plina de surprize, insa totul s-a terminat mult prea repede. Iata ca dupa o saptamana petrecuta in frumoasa Italie m-am intors cu amintiri placute, amuzante si cu 3 pietre in plus de la Silviu. Sa nu zica lumea ca nu avem souvenir din Italia!!