Dupa mai putin de 5 ore de somn, ma gaseam la etajul 9 al hotelului Alif luand micul dejun cu muuulti oameni tehnici in jur. (In perioada asta se desfasoara in Lisabona YAPC, iar prietenul meu este fan infocat Perl) Nu pot sa zic ca sunt pe aceeasi lungime de unda cu genul asta de persoane – geeks kind – asa ca dupa o incercare esuata de a socializa cu unul dintre ei, am terminat repede ce aveam in farfurie si am pornit-o la plimbare prin oras.

N-aveam in minte nici un plan de bataie clar. Stiam doar ca vreau sa imi iau cardul Lisbao. Inainte sa plec din Bucuresti vorbisem cu un prieten care fusese anul trecut in Lisabona si mi-a zis ca fac in jur de 20 de minute, pe jos, pana la chioscul cu informatii de unde pot achizitiona cardul cu pricina. Increzatoare, am pornit la drum si dupa 20 de minute am constat ca am parcurs abia putin mai mult de jumatate din distanta. Poate merg eu mai incet, cine stie? Oricum, m-am simtit foarte bine: intr-o zi de luni dimineata, cand toti cei din jur alergau grabiti la lucru, imbracati business si cu mintea la grijile zilnice, eu hoinaream in rochita mea colorata, cu un zambet larg pe fata.
Am pornit de la Campo Pequeno in sens invers, bineinteles si am tot mers pana cand un tanar portughez m-a indrumat in directia buna. Pana la Saldanha nimic iesit din comun. Un fel de Magheru de-al nostru, cu magazine, reprezentante auto, strazi pe jumatate ocupate de santiere. La Saldanha am gasit un mall care parea incremenit. Poate ora (9:15) era devina.

In drum spre Praca Marques de Pombal am dat de gura de metrou Picoas si nu m-am putut abtine sa nu-i fac o poza. Foarte simpatica. Ajunsa in rondul cu statuia lui Pombal cu leul am putut admira, de la distanta, parcul Eduard VII. Nu m-am incumetat sa urc panta pe care e plasat parcul, banuind ca ma asteapta un drum lung pana la destinatia propusa.

De aici incolo, lucrurile s-au schimbat. Toata Avenida da Liberdade e plina de verdeata. Copaci, iarba, apa si multa racoare. A fost o placere sa merg asa pana in piata Rossio. Am admirat cladirea teatrului Eden si inca o cladire care, din pacate, nu stiu ce e. Later update: era gara Rossio

Cele doua fantani din piata Rossio, teatrul intr-un capat si strazi din secolul al XVIII-lea de cealalta parte, porumbeii care asteptau sa fie hraniti si terasele de pe lateral, mi-au amintit de piata Operei din Timisoara. Am facut o bine meritata pauza la o cafenea pe de Rua Augusta unde am mancat delicioasele “pasteis de nata” (un fel de tarte cu vanilie si scortisoara).

In timp ce admiram casele vechi de pe Rua Augusta, un localnic mare si negricios m-a luat prin surprindere cu o intrebare scurta: “Marihuana?” Pana sa ma dezmeticesc, s-a reorientat catre un alt turist. Probabil ca fata mea spusese totul.

Intr-un final am ajuns la punctul de informare de unde am luat cardul si avand mai bine de jumatate de zi la dispozitie, m-am indreptat catre Alfama si stradutele ei inguste. Citisem ca acolo gasesti spiritul orasului de pescari. Am ajuns la Catedrala Se, am urcat la Castel, insa peste tot pe drum am intalnit spiritul turistilor zgomotosi, al tramvaielor pline ochi care urcau dealul cu greu si al cersetorilor pe care ii intalneai din loc in loc.

Abia cand m-am ratacit cautand restaurantul “Mestre Andre” am dat de izul portughez autentic. Oameni cu plase in mana, muzica rasunand prin geamurile deschise, portughezi chipesi strigand “beldades” din usa, magazine alimentare cu preturi normale, mici bodegi si nici urma de turist.

Am profitat de ocazie si am mancat intr-un local de pe-acolo unde nu se vorbea engleza. A fost foarte amuzant: cu chelnarul m-am inteles prin semne, iar continutul meniului comandat a fost o surpriza pana mi l-a servit.

Dupa masa am mai savurat cateva momente in acea zona dupa care m-am intors, tot pe jos, la hotel. Rosie ca un rac, multumita soarelui puternic in ciuda temperaturii nu foarte ridicate (maxima a fost de 25 de grade parca).

[View with PicLens]

S-ar putea sa te intereseze si:

• Lisabona cu bune, cu rele
• Lisabona (VI) – Sintra cea racoroasa
• Lisabona (V) – Oceanul Atlantic
• Lisabona (IV) – Corrida portugheza
• Lisabona (II) – lumi fermecate si clipe de tihna