Lisabona (III) - Nordul orasului

Se pare ca mi-am facut un obicei din a ma rataci in fiecare dimineata. De fapt, de data asta nu mai era dimineata. Am dormit ceva mai mult si am mai zabovit prin camera. Era in jur de 12:30 cand am ajuns la Sao Sebastiao si am inceput sa ma invart pe strazi in cautarea muzeului Gulbenkian. Pe harta parea aproape, la maxim 5 minute de mers pe jos asa ca ma intrebam de ce merg de vreo 15 minute si nu-mi dau seama unde sunt. Cu ajutorul unei doamne care nu vorbea decat portugheza si a unui jandarm care mi-a zis jumatate de indicatie in engleza, un sfert in franceza si a terminat aratandu-mi cu mana am ajuns pe drumul cel bun.

Muzeul Gulbenkian apare in toate ghidurile turistice ca una dintre principalele atractii din Lisabona. O fi, nu zic nu, dar pentru mine muzeu + arta nu e o reteta prea atragatoare. E drept ca mi-au placut bijuteriile facute de Rene Lalique si colectia de Arta orientala. Insa mi s-a parut foarte greu sa am rabdare si sa ma concentrez la exponate in conditiile in care, aproape in fiecare camera a muzeului era un geam imens prin care vedeai gradinile superbe din jur.

Am plecat foarte bucuroasa de acolo stiind ca urmeaza sa merg intr-un loc recent amenajat, dedicat distractiilor in aer liber si nu numai. Pana acum vazusem partea veche a Lisabonei, cu stradute inguste si pietruite, cu biserici si muzee. Parque das Nacoes reprezenta o noutate. Eram curioasa cum se distreaza portughezii.

Dupa un drum lung cu autobuzul si metroul am ajuns in statia Oriente. Cea mai vesela statie de metrou pe care am vazut-o vreodata :)

La iesire din metrou am dat cu ochii de Mall-ul Vasco Da Gama. E urias si foarte frumos construit. L-am traversat pentru a ajunge la intrarea propriuzisa in parc. Nu mi-a venit sa cred. In fata mea vedeam constructii care de care mai ciudate si interesante, raul Teju, multa verdeata, mult zgomot si multa veselie.

Inarmata cu o harta a parcului si o cartela de acces liber am pornit pe o alee care m-a dus direct la Pavilionul cunoasterii. Nu stiam ce ma asteapta inauntru. Pe langa o mare de copii entuziasti am gasit tot felul de experimente interactive facute chiar sub ochii mei, de mine cu ajutorul aparatelor special proiectate pentru asta. A fost foarte amuzant si educativ.

Oceanario mi s-a parut impresionant mai ales prin dimensiune si numarul mare de specii. Am trecut, pe rand, prin toate oceanele lumii si am vazut tot felul de pesti. Am admirat penguinii si am ras de o creatura simpatica si lenesa care plutea pe spate.

Asta a fost partea frumoasa. Mai putin placut a fost sa vad diverse creaturi foarte scarboase pe care n-am putut sa le privesc mai mult de o secunda.

Din Oceanario am facut cativa pasi pana la teleferic si am admirat parcul si imprejurimile de sus. Mi-a parut rau ca nu am putut urca in turnul Vasco da Gama. L-au inchis publicului deoarece il transforma in hotel de lux.

Dupa un maraton de 3 zile a cate cel putin opt ore de umblat in fiecare zi mi-am permis sa-mi iau o seara libera in care sa acord atentie "Ultimului barbat american" pe care l-am cam neglijat pana acum.