Lisabona (IV) – Corrida portugheza
07-08-2009 | Scris de : Adriana | In categoria : Jurnale de calatorie, Lisabona
0
De cand am aflat ca hotelul in care vom sta e poarta-n poarta cu “Campo Pequeno” – cladirea care gazduieste luptele cu taurii – mi-am dorit sa asist la un astfel de spectacol. Dupa ce am luat biletele de avion m-am bucurat ca prindem o joi acolo. Joia au loc luptele. Cand am ajuns la fata locului am constatat ca norocul mi-a suras: corridele se tin de doua ori pe luna, una chiar saptamana asta.
Nu stiu exact de ce am tinut neaparat sa merg la corrida. Probabil din curiozitate, pentru ca auzisem multe despre luptele cu tauri, vazusem filme cu si despre toreadori, era ceva nou si exotic.
Am ajuns in fata cladirii si, cautand poarta prin care trebuia sa intram, am auzit multa zarva.
Un grup scanda ceva in portugheza. Initial am presupus ca scandau numele unuia dintre toreadori si ma gandeam: uite ce vedete sunt astia aici! Abia cand m-am mai apropiat am vazut ca era vorba despre un grup tinut la distanta de niste garduri. Oamenii pareau foarte suparati. Nu erau fanii vreunui toreador. Dimpotriva, cred ca i-ar fi linsat daca ar fi putut. De fapt isi sustineau cauza: stop violentei! Nu mai torturati animalele!
Abia atunci am inceput sa-mi pun intrebari. Ce caut eu aici? Sunt perfect de acord cu ei, e un spectacol crud care nu ar trebui sa existe. Dar exista si e o sursa de distractie pentru multa lume. Altfel s-ar fi renuntat la idee demult. M-am simtit vinovata ca incurajez asa ceva platind un bilet nu foarte ieftin.
Mi-am luat remuscarile la pachet si am intrat. Dupa putin timp a inceput spectacolul. Sala plina. Dupa prezentarea tuturor celor care aveau un rol cat de mic in lupte a intrat primul taur in ring. Mi s-a facut pielea de gaina cand am vazut cat de aproape alerga taurul de fundul calului si ce usor ar fi putut sa-l raneasca. Mi-a fost mila de el cand toreadorul a inceput sa-i infiga sageti in spate.
Dar cel mai inspaimantator moment a fost acela in care am vazut opt barbati dand pietul cu taurul. La propriu. Unul dintre cei opt il provoca pe taur, iar cand acesta se repezea la el il luat de gat si statea agatat de taur pana cand sareau si colegii lui si reuseau sa tina animalul pe loc. Lasand la o parte ideea de a te infrunta cu taurul cu mainile goale, a fost inspaimantator pentru ca primele doua incercari au fost nereusite. Unul dintre barbati, mai putin norocos, s-a ales cu o mana rupta dupa ce taurul l-a calcat in picioare.
Momentul final e acela in care in ring intra alti tauri cu talangi la gat. Acestia sunt dirijati de doi barbati inarmati cu sulite lungi astfel incat sa-l ademeneasca pe taurul ranit in afara scenei.
La editia aceasta au participat 3 “cavaleiros”: 2 seniori si un junior. Primul lucru pe care l-am constatat a fost ca lumea empatizeaza cu cei mai slabi. Seniorii au intrat in ring foarte plini de ei. Unul pe buna dreptate, altul nu chiar. Dar nici unul nu a reusit sa smulga atatea aplauze de la audienta ca toreadorul cel timid, care aproape ca a intrat in ring tremurand. Si-a facut cruce si a inceput lupta. La fiecare succes obtinut emana bucurie prin toti porii. O bucurie molipsitoare care i-a facut pe spectatori sa explodeze in ropote de aplauze.
A doua constatare: lumea ii admira pe cei care ies din tipare, care opun rezistenta si fac ce-si doresc, nu ce vor altii, nu ce le cere societatea. De unde concluzia asta? De la un taur rebel care dupa ce a fost ranit cu multe sageti si invins de grupul celor opt a refuzat sa iasa din ring. Nici ceilalti tauri, nici capele rosii, nici cei doi barbati cu sulite n-au reusit sa-l convinga. L-au prins cu un lasou, dar a reusit sa traga de sfoara pana a ajuns in mijlocul ringului. La inceput lumea din sala s-a amuzat de comportamentul sau. Cu cat se incapatana mai mult, cu atat audienta era mai incantata, sfarsind in aplauze. Da, a fost cel mai aplaudat taur.
Ar mai fi multe de zi, dar una peste alta a fost o experienta interesanta. Ma bucur ca am fost. Pentru prima si ultima data.
