Inainte sa plec in Lisabona, am intrebat un prieten care vizitase anul trecut orasul ce nu trebuie sa ratez? Pe langa Palat, Alfama si Parcul Natiunilor, m-a sfatuit sa ma duc sa vad Oceanul.

Parea foarte impresionat de Atlantic, plaje si privelisti asa ca iata-ma, vineri de dimineata, in tren spre Estoril.

Gara, extrem de pitoreasca, m-a dus cu gandul mai degraba la un sit arheologic decat la o intrare pe plaja. Wikipedia mi-a dezvaluit, ulterior, ca in Estoril exista ramasitele caselor romane vechi de 2000 de ani.

Coborand pe o alee am ajuns pe “Praia do Tamariz”. Ma asteptam sa fie mai aglomerata si mai plina de viata. Citisem in ghid ca plajele de la Estoril si Cascais sunt mici si se umplu repede, asa ca s-ar putea sa ma pot bucura doar de o plimbare pe faleza.

Poate in weekend sa fie mai aglomerat. Acum erau ici si colo oameni stand la soare si foarte putini in apa. Peisajul, intr-adevar, mirific.

Am mers pe jos, pe faleza, pana la Cascais, bucurandu-ma de priveliste si de sunetul valorilor spargandu-se de mal. Dupa o oprire la Escotilha Bar, unde am mancat calamari pane delicioasi, am luat trenul inapoi spre Belem.

M-am plictisit ingrozitor la Museul de Arta Antica, insa mi-am luat revansa la Muzeul de Marina. Hartile calatoriilor lui Vasco da Gama si a altor exploratori renumiti, barci de toate felurile, submarine, camere din interiorul vaselor de calatorie folosite de regi si regine.

Inainte de a merge la Turnul Belem (de data asta ca sa-l vada Bogdan si ca sa-mi mai racoresc odata picioarele in Teju) am baut o cafea la cofetaria muzeului. Nu recomand nimanui locul acela. Nici pentru bauturi, nici pentru prajituri. Am baut cel mai prost capuccino ever si am mancat un salam de biscuiti care parea sa fie cauciuc, nu ceva comestibil.

[View with PicLens]

S-ar putea sa te intereseze si:

• Lisabona cu bune, cu rele
• Lisabona (VI) – Sintra cea racoroasa
• Lisabona (IV) – Corrida portugheza
• Lisabona (III) – Nordul orasului
• Lisabona (II) – lumi fermecate si clipe de tihna