Va zic de pe acum: daca mergeti la Sintra, luati-va neaparat ceva cu maneca lunga! Cand am coborat din tren am avut un mic soc termic. M-am bucurat ca nu m-am imbracat mai sumar, dar blugii lungi, adidasii si maieul nu mi-au fost de ajuns pentru a ma simti confortabil la temperatura respectiva.

Am avut noroc ca privelistea mi-a luat gandul de la frig si drumul – urcatul pe serpentine – a rezolvat temporar problema.

Primul lucru pe care am vrut sa-l vad a fost Palatul National din Sintra. Acolo unde figura pe harta am gasit o cladire alba, pe care timpul isi pusese amprenta. Nimic spectaculos, care sa aduca a palat. Nici un semn pe care sa scrie “Palat”. Am trecut mai departe crezand ca n-am ajuns unde trebuie. Cei de la punctul de informare (da, in Portugalia, pe oriunde am fost existau puncte de informare pentru turisti cu persoane amabile si harti gratuite) mi-au zis sa ma intorc inapoi. Acela era palatul. Interiorul era mult mai spectaculos decat intrarea

Dupa camere de regi si regine, sali de baie vechi si camere pentru oaspeti am poposit la Muzeul Jucariilor. Chiar daca la prima vedere n-ai zice, am ramas un copil curios si entuziast in sinea mea. Asa ca Muzeul Jucariilor a fost printre preferatele mele din Lisabona (si vecinatate), de departe cel mai amuzant dintre toate.

Am vazut casa Barbie la care visam cand eram mica, masina lui Hitler impreuna cu toata suita sa, Arca lui Noe si multe altele.Bineinteles ca n-am rezistat sa nu-mi fac o poza cu Faraonul

De la Muzeu am luat autobuzul 434 catre Parcul si Palatul Pena. Nu va inchipuiti cum e sa mergi cu un ditamai autobuzul pe serpentinele inguste care duc la Pena. Sa simti cum se inclina ba intr-o parte, ba intr-alta si mai merge si cu viteza mare de parca n-ar vedea pe ce drum merge.

Am ajuns cu bine in gradinile Palatului unde era putin mai frig decat in Sintra. Mi-a placut interiorul, mai ales camera reginei cu patul bebelusului alaturi de al ei. De pe terasa am putut admira una dintre cele mai frumoase panorame de pana acum.

Mi-a parut rau ca ziua ajunsese la sfarsit si nu am apucat sa vad Castelul Maurilor, Palatul din Queluz si Monserrate. Ma gandesc, insa, ca e un motiv suficient de bun sa ma intorc intr-o buna zi in Portugalia, sa stau cateva zile in Sintra si sa ma bucur de tot ce are de oferit micutul orasel.

Poze de la Sintra

[View with PicLens]

S-ar putea sa te intereseze si:

• Lisabona cu bune, cu rele
• Lisabona (V) – Oceanul Atlantic
• Lisabona (IV) – Corrida portugheza
• Lisabona (II) – lumi fermecate si clipe de tihna
• Lisabona (I) – pulsul orasului