Moldova in patru zile (I): Pitesti - Brasov - Cheile Bicazului - Varatec

E destul de greu sa povestesti o calatorie la o saptamana dupa ce te-ai intors acasa. Dar e si mai greu sa descrii o calatorie de acum 7 ani. In 2002 am fost cu familia intr-un circuit in nordul Moldovei, sa vizitam manastirile. Din fericire, sora mea a scris intr-un caiet aproape in fiecare zi, asa ca acum am un punct de plecare.

Joi, 8 august 2002

Am plecat devreme din Pitesti, cu gandul de a merge cat mai mult, daca se poate chiar pana la Varatic. Urma sa fie o vacanta interesanta, altfel decat celelalte de pana acum. Era pentru prima data cand nu aveam cazarea stabilita inainte sa plecam. Speram ca vom gasi acolo pensiuni sau localnici care primeau turisti in gazda. Daca nu, ramanea varianta cu dormitul la manastire.

Am trecut prin Campulung, apoi pe langa Mausoleul de la Mateias, pe langa castelul Bran (locuri atat de cunoscute mie pe langa cele pe care aveam sa le vad) si am ajuns in Brasov, unde am facut prima oprire. Una scurta, doar ca sa ne dezmortim si sa cumparam lucrurile pe care uitasem sa le luam in bagaje. Ne-am urcat inapoi in masina, si m-am fortat sa raman treaz. Vroiam sa fiu atent la tot ce urmeaza sa vad, pentru ca mai sus de Brasov nu fusesem niciodata pana atunci. Din pacate, cu toata fortarea mea, nu a mers. Am trecut prin Sfantu Gheorghe, unde am si oprit. Ne-am invartit putin, suficient cat sa-mi fac o impresie despre oras. Una placuta. Era unul din cele mai curate orase pe care le vazusem si avea foarte multe flori.

Am trecut prin Miercurea Ciuc si am oprit din nou la Cheile Bicazului. Aici am vazut ceva ce nu credeam ca o sa vad vreodata. Din nu stiu ce cauza (probabil niste inundatii sau alunecari de teren mai sus), raul Bicaz era plin de noroi. Pe langa raul innoroiat am dat si de un bazar, asa cum gasesti si la Bran, si la Sovata, si la Neptun, si oriunde altundeva e o atractie turistica in Romania. Chestii din lemn, majoritatea de prost gust. Am gasit, totusi, si ceva nou - puloverele de lana, tricotate de mana. Ca peisaj, cheile Bicazului sunt foarte frumoase. Un loc in care as vrea sa ma intorc si cu alte ocazii. Odata plecat de acolo, eram foarte nerabdator sa ajung la urmatoarea oprire - Lacul Rosu, despre care auzisem atatea. Am fost foarte dezamagit. Nu stiu la ce ma asteptam, dar cand am vazut trunchiurile fostilor copaci iesind din apa lacului, singurul lucru la care ma gandeam era “asta arata a zona inundata, nu a obiectiv turistic”.

Dupa Lacul Rosu urma sa intram in Moldova. Am vizitat Manastirea Bistrita, ctitoria lui Alexandru cel Bun, renovata de Stefan cel Mare, Petru Rares si Alexandru Lapusneanul. Ma simteam ca intr-o carte de istorie, inconjurat de atatia domnitori. Bistrita este o manastire frumoasa, desi nu m-a impresionat prin nimic. Probabil fiind si prima pe care am vazut-o in circuitul prin Moldova, am uitat-o destul de usor.

Apoi am trecut prin Piatra Neamt. Nu am oprit in oras, decat ca sa intrebam incotro este Targu Neamt (voiam sa ajungem la Varatic), si am fost uimiti de bunavointa oamenilor de aici. Am lasat geamul de la masina in jos si am intrebat un domn in varsta care drumul spre Targu Neamt. El s-a oprit din drum, s-a aplecat: “Buna seara! Da, domnule, mergeti drept pana la prima intersectie cu semaforizare, la dreapta si de acolo drept inainte pana in Targu Neamt. Aveti drum drept. Si va urez drum bun!”. Si toate astea cu vorba lui moldoveneasca si accentul care incepuse deja sa imi placa.

Gazda am gasit-o langa Varatic: o familie cu cinci copii: patru fete foarte vorbarete si ospitaliere si un baiat. Ne-au povestit multe, despre zona, despre manastire, despre oamenii care trec pe acolo, despre iazul cu pesti din spatele casei.