Moldova in patru zile (II): Varatic - Agapia - Humulesti - Gura Humorului

Vineri, 9 august

O noua zi, plina, a inceput cu vizitara manastirii Varatic (sau Varatec). Este o manastire frumoasa, inconjurata de paduri. Biserica manastirii imi lasa o impresie deosebita, fiind “rotunda”. Am remarcat ca manastirile din Moldova arata, parca, altfel decat cele din restul tarii, fiind mai impunatoare. Atunci am inteles ce inseamna cand se spune despre o manastire ca este “zvelta”. Tot la Varatic se afla mormantul Veronicai Micle, 200 de case si 500 de maici. E aproape un sat intreg, frumos aranjat, foarte curat si plin de flori.

Manastirea Agapia, situata in apropiere este construita cam in acelasi stil cu Varatic. La vremea respectiva, era in restaurare, asa ca faimoasele picturi interioare ale lui Nicolae Grigorescu au fost pe jumatate acoperite de schele. Am vizitat muzeul manastirii, unde erau expuse, printre altele, icoane pictate de Grigorescu. Avand in vedere ca n-au fost pictate de cineva care toata viata a pictat numai icoane. Sfintii lui Grigorescu se apropie mult de picturile renascentiste, Da Vinci, Michelangelo, Capela Sixtina. Ei par intr-adevar vii, par oameni, iar sfintenia parca le este data de expresia de bunatate de pe chip.Cu toate acestea, ceea ce m-a impresionat cel mai mult, atat la Agapia cat si la Varatic a fost “marea” de flori, mai ales de muscate curgatoare, din casele ce tin de biserici.

Mergand spre Targu Neamt, peisajul se schimba putin.  Intr-o parte puteai vedea dealuri micute, coline si fanete, iar in cealalta munti (3 la rand), si pe cel din mijloc, la mijlocul pantei, ruinele Cetatii Neamtului, cea din “Sobieski si romanii”. In Targu Neamt am vizitat casa parinteasca a lui Ion Creanga, din Humulesti, care a ajuns intre timp cartier al orasului Targu Neamt.

Din Targu Neamt am plecat spre Sihastria. Sunt 3 manastiri, pe acelasi drum: Secu, Sihla si Sihastria, destul de aproape una de alta. Despre manastiri nu mai stiu aproape nimic. Sihastria era cam prima manastire de calugari pe care am vazut-o. Tot ce mai tin minte era drumul: un drum superb, cam 7-8 km, drum forestier printr-o padure deasa de brad.

Si, pentru ca deja se apropia seara, am mers spre Gura Humorului. Am oprit in parcare la manastire si, cum am coborat din masina, o doamna ne-a intrebat daca vrem cazare. Doamna avea o casa destul de mare in care mai avea cazata o pereche tanara. Acestia cautasera cazare mai intai la manastire, dar au vrut sa ii cazeze in camere separate, pentru ca erau necasatoriti. “Oricum, era sinistru, numai icoane, maicute, Biblia in camera”, asa ca cei doi au preferat sa gaseasca gazda in oras.