Moldova in patru zile (III): Humor – Voronet – Moldovita – Sucevita
15-09-2009 | Scris de : Marius | In categoria : Jurnale de calatorie, Moldova
0
Sambata, 10 august
Dimineata am vizitat manastirea Humorului. Era prima manastire pictata pe dinafara pe care o vedeam altfel decat in poze. Din nou flori, din nou curatenie, in fata manastirii era deja traditionalul bazar cu nimicuri.. Noutatea a fost turnul. In curtea manastirii era turnul clopotnita, cu niste scari pe care nu oricine se incumeta sa le urce. Mai intai, erau niste trepte exterioare, de lemn, printre care puteai vedea foarte usor in jos, ceea ce nu facea foarte bine celor cu rau de inaltime. Pentru cei care reuseau sa urce pana aici, urma ceva si mai “frumos”. Niste trepte in interiorul turnului, sapate in piatra, inalte si inguste, si marginite de un tunel de piatra. Nu era un loc foarte placut pentru claustrofobi. Dar, cand terminai de urcat si ajungeai pe ultimul nivel, aveai o priveliste superba a imprejurimilor.
De la Humor, am mers la Voronet. Voronetul il cunosteam la fel cum stiam si Cascada Niagara: din poze si povesti. Din punct de vedere turistic, Manastirea Voronet mi s-a parut cel mai bine dezvoltata: erau autocare care faceau curse regulate, pentru a putea ajunge aici. 
Toate cele 5 biserici pictate pe exterior din nordul Moldovei au un loc unde sunt desenate in acelasi stil: sfintii nu mai sunt separati de linii, pentru a pune in valoare culoarea caracteristica a fiecarei manastiri. Manastirile de aici sunt inconjurate de un zid de piatra, probabil construit ca masura de aparare. Celebrul albastru de Voronet nu mi s-a parut chiar atat de frumos cum se spune, dar am remarcat ca nuanta lui nu a fost redata corect in nicio fotografie pe care o vazusem cu biserica.
De la Voronet am urcat spre Moldovita. Aici am avut noroc, pentru ca am dat peste un grup mai mare de turisti si o maicuta a venit sa ne faca turul manastirii. 
Vorbea foarte frumos, si parea sa aiba un raspuns la orice o intrebai. De la ea am aflat ca fiecare din cele 5 manastiri pictate pe exterior (Humor, Voronet, Moldovita, Sucevita si biserica Arbore) are o alta culoare predominanta. La Moldovita era galben-auriu, dar, in urma unui incendiu, se cam transformase in rosu.
Intre Moldovita si Sucevita sunt numai paduri de brad. Jumatate din ele, erau taiate. E foarte deprimant sa vezi un deal intreg, plin cu trunchiuri de copaci taiati. Sucevita mi-a lasat impresia unei cetati. Aici, parca mai mult decat la oricare alta, zidul de aparare iesea mai mult in evidenta. Cred ca era cea mai mare curte pe care am vazut-o la o manastire, probabil si de aici impresia de cetate. Culoarea sa predominanta este verdele.
Apoi am mers spre Putna, pentru a cauta cazare pentru inca o noapte, sau chiar doua. Inainte, insa, am oprit putin in Marginea, un loc renumit pentru ceramica, la fel ca Horezu sau Korund. La Putna, am gasit o gazda aproape de manastire, o doamna in varsta care statea cu nepotica ei de 4 ani.
