Muntii nostri: Apusenii, taramul apelor buclucase

Aventura pe care am trait-o vara trecuta in Apuseni a fost cea care mi-a dat din nou curaj sa revin pe Munte, pe care il indragesc atat de mult incat indraznesc sa-l scriu cu litera mare. O cinste mult prea mica pe care i-o pot aduce.

Nu mai calcasem niciodata in acel colt al tarii, si de aceea, curiozitatea si nerabdarea deveneau insuportabile pe masura ce ma apropiam de momentul plecarii.

Citisem multe despre colturile de rai din Muntii Apuseni, insa nimic nu s-a comparat cu ceea ce am trait acolo. Cu toate acestea, intr-o singura saptamana am avut timp sa descopar mult prea putin din ceea ce se ascunde acolo.

Desi nu sunt la fel de faimosi ca Fagarasii, cu varfurile lor semete care strapung norii, Muntii Apuseni au un as in maneca fata de toti ceilalti Munti din Romania, si nu numai. Este locul ideal pentru cei care sunt fascinati de fenomenele carstice, pentru ca este impanzit cu peste 7000 de pesteri, iar cheile, ponoarele si cascadele sunt la ele acasa. Si vestea buna este ca multe dintre aceste cadouri pe care le ofera natura sunt la indemana chiar si pentru cei ce nu pot urca pe munte sau care prefera mai degraba plimbarile prin natura.

La majoritatea obiectivelor pe care le-am bifat pe lista in concediul de anul trecut se poate ajunge usor cu masina, cum ar fi faimoasa Pestera Ursilor din satul Chiscau, Cascada Sipote din Salciua de Sus sau Lacul Fantanele, iar multe altele se gasesc la capatul unei scurte plimbari, cum ar fi Pestera si cascada Vadu Crisului, Cascada Varciorog din Arieseni, Cascada Pisoaia din comuna Vidra, si lista poate continua.

Multi ma intreaba ce mi-a placut cel mai mult in incursiunea mea in lumea mai putin cunoscuta a Apusenilor, insa imi este foarte greu sa aleg, pentru ca de fiecare loc ma leaga o amintire mai mult decat placuta si fiecare este unic in felul sau. Cateva senzatii sunt insa de neuitat.

Am savurat la maxim plimbarea prin Cheile Turzii, cu peretii lor abrupti care imi pareau ca inteapa cerul, care era uneori intrerupta de explorarea pesterilor fara nume, care ma ademeneau sa ma abat de la poteca.

Nu voi uita ceasul petrecut in Pestera Vadu Crisului, in care curiozitatea imi pornise toate simturile la intensitate maxima si imi sarea inimia din piept pe masura ce parcurgeam labirintul de scari si cotloane, in care nu am intalnit picior de om.

Am avut privilegiul de a ma bucura de un peisaj superb in comuna Vidra, si in special la Cascada Pisoaia, spectaculoasa rezervatie peisagistica de la care doar caderea serii m-a induplecat sa plec.

La fel de mult mi-a placut si prima mea plimbare cu barca, pe care am facut-o pe Lacul Fantanele, un lac care se gaseste in locul in care demult se afla localitatea Belis. Eu nu am avut noroc sa il vad, insa cei ce ajung aici pe timp de seceta pot avea ocazia de a vedea turnul fostei biserici a orasului inaltandu-se din apele lacului.

Toate acestea m-au facut sa imi doresc sa mai revin in Apuseni cu prima ocazie, mai ales ca am ramas cu destul de multe restante, cum ar fi Rezervatia naturala Padis, cu unul dintre cele mai mari complexe carstice din tara, Cetatile Ponorului, zona salbatica strabatuta de Cheile Rametului, Groapa Ruginoasa, o ravena uriasa care mai lucreaza si in ziua de astazi si Muntii Padurea Craiului, cu cea mai mare pestera din Romania, Pestera Vantului.

Zona Muntilor Apuseni este o locatie de vis si pentru amatorii senzatiilor tari. Aici puteti face catarare in Cheile Turzii, rafting pe Aries sau puteti experimenta zborul cu parapanta.

Si ca tot veni vorba, o senzatie tare, pe care insa am experimentat-o pe picioarele mele, a fost trecerea, in toiul verii, de la 35 de grade si tricou la nici mai mult, nici mai putin de 0 grade si infofolire cu geaca si manusi atunci cand am pasit in pestera care adaposteste cel mai mare bloc de gheata subteran din Romania.

Cum se numeste aceasta si mult mai multe detalii despre Pesterile din Apuseni vor urma in curand intr-un articol viitor.