Nessebar (I) - Medven, orasul uitat de lume

Am ajuns doar de cateva ore in Nessebar. Pe la 22:30 am intrat in orasul vechi grabiti nevoie mare. Ne era teama ca nu cumva gazda noastra sa ne fi anulat rezervarea facuta, crezand ca nu mai venim. Ce-i drept, l-am gasit pe Strahil pe terasa, scanand orizontul dupa doi rataciti pe care ii astepta, probabil, de la 14:00. Ne-a intampinat cu un zambet larg si noi i-am intors zambetul cand am vazut camera cocheta, galben mustar si vederea de pe balcon. In lumina palida a felinarelor zaream franturi din portul cu yachturi si auzeam marea lovind timid malul.

Dupa asa o zi a fost tare placut sa zabovesc cateva clipe si sa savurez momentul. Spun "asa o zi" pentru ca am pornit la drum pe la 10:00 si pana seara am strabatut cateva sute de kilometri, am vazut locuri demne de a fi mentionate, altele mai putin, am prins vreme de toate felurile si am avut parte si de cateva peripetii pe care nu o sa le uit prea curand.

Planul initial era sa vedem Shumen si Veliki Preslav in drum spre Nessebar, iar pe ultima suta de metri (adica ieri noapte, pe la 2:00) am mai adaugat si Medven la traseu. Insa nici n-am iesit bine din Ruse ca am si incurcat drumul. Noroc ca ne-am dat seama destul de repede si am putut sa o dregem. Asa am ajuns sa trecem prin Krasen, una dintre cele mai inflorate asezari pe care le-am vazut pana acum. In fata fiecarei case, oamenii isi plantasera flori dupa preferinte si personalitate. N-am vazut doua jardiniere la fel. Unele aveau un colorit spectaculos, altele erau delicate, altele erau simple si de efect. Nici nu stiam unde sa ma uit mai intai, parca urmaream un meci de ping-pong: stanga-dreapta, stanga-dreapta.

De la Krasen pana la Shumen n-am facut mai mult de o ora jumatate. Daca in aprilie, cand am ajuns pentru prima oara aici, am fost tare nemultumiti ca am dat numai de cafenele si nici urma de restaurant, acum ne-am bucurat sa stam pe o terasa in mijlocul unui spatiu verde si sa savuram un capuccino. Asa ne-am facut curaj sa initiem o discutie cu un localnic vorbitor doar de bulgara pentru a afla cum ajungem sus, pe deal, unde ne asteptau Monumentul de 1300 de ani de la infiintarea Bulgariei si Fortareata Shumen. El pe limba lui, noi pe a noastra, am purtat o conversatie care s-a soldat cu un desen mult mai explicit decat indrumarile lui verbale. Am retinut, totusi, ca avem de trecut pe langa doi politai. I-am tot cautat, ne-am invartit, pana cand ne-am dat seama ca am trecut de mai multe ori peste doua damburi din acelea care au menirea sa te zdruncine bine daca nu mergi cu viteza corespuzatoare. Doi politai, doua damburi in zona cu pricina...prea era mare coincidenta, asa ca am presupus ca aceia sunt politaii si, iesind din impas, am reusit sa ajungem la destinatia dorita. Daca e cineva vorbitor de bulgara pe-aici poate ne lumineaza :)

Despre Monumentul de 1300 de ani de la infiintarea Bulgariei se spune ca este singurul din lume care ilustreaza intreaga istorie a unei tarii. Toate sculpturile erau facute la scara foarte mare, impresionanta pe alocuri. Mi-a parut rau ca nu stiu prea multe despre istoria Bulgariei. Mi-ar fi placut sa aflu cate ceva de la un ghid, insa domnul de la intrare ne-a lasat sa vizitam fara sa platim, probabil pentru a nu-si intrerupe pauza de tigara. Ma indoiesc ca ar fi fost dispus sa faca un tur ghidat..

Situatia a fost cu totul alta la Fortareata Shumen. Abia ce ne luasem bilete de intrare si ne indreptam inspre ruine cand auzim, din spatele nostru, ca cineva ne cheama. In bulgareste, dar tot ne-am dat seama ca noua ni se adresa. Era ghidul de la muzeul din incinta complexului arheologic. A insistat sa vizitam si muzeul, ne-a povestit despre cele 7 fortarete construite una peste alta (vorba vine), ne-a explicat ce inseamna Shumen si ne-a raspuns la toate intrebarile. Am plecat de acolo cu zambetul pe buze, incantata ca mai exista si astfel de oameni.

Am admirat inca o data Shumen-ul de sus (si de la fortareata, si de la monument va puteti bucura de o panorama foarte frumoasa asupra orasului) si am plecat mai departe inspre Veliki Preslav. Si acolo exista si muzeu, si ruine. Situl arheologic e urias. Daca vreti sa-l vedeti pe tot ar trebui sa va alocati cateva ore bune. Noi n-am zabovit foarte mult, doar cat sa ne plimbam din parcarea muzeului pana la zidurile cetatii si inapoi.

In drum spre Medven ne-a prins furtuna, asa ca am strabatut cativa kilometri buni cu ploaia in fata si haul in stanga, incercand sa ne ferim de suvoaiele amenintatoare care camuflau foarte bine gropile. Curiozitatea de a vedea satucul cu 271 de locuitori si case foarte vechi, dar inca locuite, care sunt declarate monumente culturale ne-a manat inainte si nu ne-a parut rau. Chiar si pe ploaie, Medven ne-a fermecat. Ascuns pe-un deal, destul de izolat, te poarta intr-un cu totul alt deceniu.

De acolo si pana la Nessebar au mai trecut cateva ore pe un drum din care n-am inteles mare lucru, fiind deja intuneric, iar noi grabiti sa ajungem in orasul vechi, la Hotelul Stankoff, asa cum v-am povestit deja :)