In articolul anterior am mentionat ca va voi impartasi si impresiile mele despre celelalte puncte turistice pe care le-am vizitat impreuna cu Florin si Razvan. A doua zi dupa ce am ajuns in Constanta am pornit dis de dimineata inspre monumentul de la Adamclisi-Trophaeum Traiani. Drumul din Constanta pana la monument nu dureaza mai mult de o ora cu masina, distanta fiind de 60km. Aici am fost intampinati de un ghid care m-a impresionat prin cultura sa generala si explicatiile clare in legatura cu istoria Dobrogei si nu numai. Adamclisi – cuvant preluat din turca care se traduce prin Biserica Omului( Adam=om, Kilisse= biserica) – este un sat care iti pune la dispozitie atat renumitul Trophaeum Traiani cat si ruinele cetatii, situate la distanta mica de monument.

Despre acest obiectiv turistic am aflat ca a fost ridicat intre anii 106-109 d.Hr, pentru comemorarea victoriilor Imparatului Traian asupra dacilor in anul 102 d. Hr in batalia de la Tapae. Din monumentul original s-a pastrat doar baza, fiind reconstruit in 1977, dupa modele ipotetice. Pornind de la partea inferioara monumentul incepe cu un rand de trepte circulare si se continua cu un soclu cilindric pe care se gasesc bazoreliefuri cu diferite etape ale luptelor romano-dacice. Acest soclu prezinta in partea superioara un acoperis conic ce pare acoperit cu solzi. Din mijlocul cilindrului se desprinde un hexagon care reprezinta trofeul bifacial. Ghidul ne-a prezentat acest fragment ca fiind trunchiul unui copac pe care este inserata o armura cu patru scuturi. La baza trunchiului sunt trei corpuri unul in picioare al unui barbat si doua in sezut ale unor femei dace. Toti cei trei daci sunt captivi, mainile lor fiind prinse la spate, simbolizand supunerea dacilor dupa victoria romanilor.Monumentul se pare ca a fost inchinat zeului Marte, “razbunatorul” asa cum mentiona o inscriptie gasita pe una din fetele soclului hexagonal. Mai era mentionat ca acest trofeu impreuna cu Altarul, care este situat la est, au fost ridicate din ordinul Imparatului Nerva Traian August.

Dupa ce, in cateva minute, am aflat toate cele de mai sus de la ghidul constantean, am pornit spre ruinele cetatii Trophaeum Traiani. Aici un vant lin ne-a intampinat printre pietrele care cu mult timp inainte formau zidurile de aparare ale cetatii. Este atat de liniste incat simti ca te reintorci in timp. Am cautat intrarea principala in cetate si am continuat sa facem poze cand langa pietre, cand sus pe fostele ziduri. Arheologii care au participat la descoperirea si studiul acestor entitati au fost Grigore Tocilescu si renumitul Vasile Parvan.

Cetatea a fost considerata ca fiind una dintre cele mai mari asezari romanice de pe teritoriul Dobrogei si era populata de familiile veteranilor care au participat la luptele cu geto-dacii. Insa existenta acestui loc nu a durat mai mult de cinci secole, fiind parasit aproximativ in anii 600. In interiorul cetatii exista o mica harta care iti precizeaza unde erau intrarile si bazilica. Inca au ramas urmele santurilor prin care treceau carutele cetatii. Cele care erau din afara locului nu se potriveau pe aceste santuri, fiind usor de recunoscut in cazul unui atac. Alte atractii sunt pietrele din interiorul bazilicii care formau bazele coloanelor ce sustineau partea superioara a cladirii.

Am incercat sa colindam fiecare coltisor cu scopul de a afla mai multe dupa care am revenit la masina, urmand sa ne continuam drumul spre Pestera Sfantului Andrei, insa aceasta in urmatorul articol. Pana atunci va urez lectura placuta.

S-ar putea sa te intereseze si:

• Heracleea – cetatea abandonata din Dobrogea
• Cetatea Histria – cel mai vechi oras din Romania
• In vizita la Pestera Sfantului Andrei
• Cu autostopul, la Constanta