O zi de hoinareala pe strazile londoneze

Zilele trecute m-am trezit rasfoind cu nostalgie albumele vechi, cu poze din vremea in care inca mai cumparam filme pentru aparatul foto. Am ajuns si la cateva poze, pe care le pastrez cu sfintenie, care mi-au mai ramas amintire a zilei pe care am petrecut-o destul de demult la Londra. Cu toate ca a fost o singura zi, care acum pare cu o mie de ani in urma, am fost de-a dreptul uimita cand am realizat cate am vazut si cat de multe detalii mi-am amintit in timp ce priveam pozele.

Am ajuns la Londra cu autocarul, venind de la Cambridge, unde am petrecut 2 saptamani in vara anului 2000. Primul lucru care mi-a dat de inteles ca va fi o zi de neuitat a fost vremea. Toate pozele surprind un cer albastru fara pic de nori, ceea ce mi se parea chiar o raritate, dupa o saptamana in care vremea nu fusese foarte prietenoasa.

Prima intalnire a fost cu celebrul Tower Bridge, pe care ne-am plimbat la picior, dezmortindu-ne dupa drum, si de pe care am putut admira apele Tamisei, care sclipea in lumina soarelui. Era primul pod de o asemenea anvergura pe care il vedeam, si cu siguranta primul pod basculant, pe care l-am vazut chiar in actiune atunci cand a "lasat" un vapor sa treaca pe sub el. Daca aveti timp, puteti merge sa vedeti motoarele cu aburi care alimentau in trecut basculele podului si expozitia din turnuri si de pe pasarela suspendata care uneste cele doua turnuri, de unde puteti admira si orasul de la inaltime.

Urmatorul simbol londonez pe care l-am vazut a fost chiar Big Ben, sau, ca sa fiu corecta, Turnul cu Ceas al Palatului Westminster, o adevarata bijuterie care se inalta de pe malul Tamisei. Putini stiu insa ca Big Ben este de fapt porecla pe care o poarta cel mai mare clopot din turn, si nu turnul in sine. Desi multa lume a admirat, fie pe viu, fie in poze, turnul Big Ben si Palatul Westminster frumos luminate pe timp de noapte, in timpul primului Razboi Mondial, timp de doi ani, clopotele au fost oprite si noaptea fetele ceasului nu erau luminate pentru a preveni atacurile Zeppelinului. Istoria s-a repetat in cel de-al doilea Razboi Mondial, fetele ceasului fiind neluminate pentru a nu reprezenta un punct de reper pentru piloti in timpul bombardamentelor Blitz.

Indepartandu-ne usor de Tamisa, pasii ne-au purtat la Westminster Abbey, frumoasa catedrala gotica, pe care am numit-o "two faced cathedral". Nu-mi place sa zic ca e cu doua fete, insa mie sincer mi se pare foarte ciudat ca are doua intrari, una spre nord, si alta spre vest (cea principala) care nu-mi par ca seamana ca arhitectura absolut deloc. Cu toate acestea, si desi preferata mea gotica avea sa devina si sa ramana fara indoiala Notre Dame, Westminster Abbey a fost prima mea intalnire cu stilul gotic, de care m-am indragostit iremediabil.

De la gotic am trecut la un stil ceva mai nou, arhitectura victoriana a Palatului Buckingham, care este resedinta oficiala a monarhilor britanici. Fatada palatului nu m-a impresionat atat de tare, mai mult ma gandeam la ce se afla in spatele ei, imaginandu-mi cum o fi sa participi la una din petrecerile gazduite de Regina, in cea mai mare gradina privata din Londra, care pe deasupra mai are si propriul ei lac.

In fata palatului se afla Victoria Memorial, o sculptura imensa construita din peste 2000 de tone de marmura, care are in varf o statuie a Reginei Victoria. Se pare ca dintr-un motiv pe care nu mi-l mai amintesc, am foarte multe poze cu aceasta statuie. Cred ca mi-o fi placut.. :)

Pentru a ajunge la urmatorul obiectiv, si anume Trafalgar Square, am parcurs pe jumatate bulevardul The Mall si apoi ne-am abatut putin prin St. James Park, cel mai vechi Parc Regal din Londra, unde ne-am odihnit intinsi pe iarba, dupa mai mult de jumatate de zi de hoinareala.

Continuandu-ne drumul spre Trafalgar Square, am intrat din nou pe The Mall, si dupa cateva sute de metri am dat nas in nas cu Admiralty Arch, o cladire de birouri neobisnuita care inglobeaza o arcada. Nas in nas nu e doar un fel de a spune, deoarece aceasta cladire este bine cunoscuta pentru "nasul" ei. Oricat de ciudat ar parea, pe peretele interior al unuia dintre arce se poate vedea o protuberanta care seamana, atat ca forma, cat si ca dimensiune, cu un nas de om. Nu se stie de ce se afla acolo, dar se spune ca ar fi fost pus in onoarea Ducelui de Wellington, cunoscut pentru nasul sau cam… marisor.

De Trafalgar Square nu-mi amintesc foarte multe, decat ca era plina ochi de turisti din toata lumea si ca mi-a placut foarte mult sa stau pe marginea uneia dintre fantani, pentru ca ma racorea din cand in cand cu stropi marunti, care erau tare bineveniti dupa atata mers.

Ultima parte a zilei am petrecut-o la British Museum, museul de istorie si cultura care adaposteste una dintre cele mai mari colectii din lume. Din pacate, mi-am pierdut foarte repede rabdarea, asa cum patesc de regula in muzee, insa in special pentru ca am mers in a doua parte a zilei, dupa aproape o zi intreaga de alergat prin oras, si pentru ca mi se facuse foarte foame. Cu toate acestea am apucat sa vad o parte din cea mai mare colectie de antichitati din Egiptul Antic dupa cea din Cairo, si am facut poze cu cateva dintre cele peste 140 de mumii.

Daca mai aveti timp, pe seara puteti sa mergeti si la Madame Tussauds, care nu e foarte departe de British Museum. Noi a trebuit se ne imbarcam in autocar pentru a merge inapoi spre Cambridge, insa in orice caz, vizitasem deja faimosul muzeu de figuri de ceara chiar cu cateva zile inainte. Din pacate nu mai gasesc nicio poza dinauntru, si tare mi-ar placea sa-l vad din nou cand voi revini la Londra, mai ales pentru ca am luat-o repede la sanatoasa spre iesire dupa ce am intrat in Camera Ororilor, unde mirosul şi atmosfera creata au avut asupra mea mai mult decat efectul scontat.

De cand am fost eu la Londra, lucrurile s-au mai schimbat. Atunci nu-mi aduc aminte sa fi bagat de seama The London Eye, care nu cred ca era aşa faimos fiind construit cu doar un an in urma. Cu toate acestea, se pare ca a ajuns o adevarata emblema a Londrei, fiind comparat cu Turnul Eiffel, atunci când vine vorba de faptul ca turistii, si nu numai, pot admira orasul de la inaltime. Si asta cu toate ca in turn ajungi cu liftul sau pe scari, iar aici te urci intr-o cabina si te dai intr-o roata imensa, cu o inaltime de 135 de metri, cea mai mare roata panoramica din Europa. Si cu siguranta nu aveam cum sa observ cladirea 30 St Mary Axe, sau Gherkin (castreveciorul), pentru ca a fost construita abia dupa anul 2001.

Nu stiu altii cum sunt, insa eu tot partea veche a orasului ma atrage atunci cand vizitez un oras european, si mi-aduc aminte ca mi-a placut la nebunie sa vad imaginile cu Londra din filmul Sherlock Holmes, care a incercat sa arate Londra de la sfarsitul secolului 19. Asadar, voua ce va place sa vizitati intr-un oras ca Londra?