O zi de vara in Sighisoara

Avand in vedere ca mai toate weekendurile le petrec in Tara Barsei, simt ca acest loc ma primeste din ce in ce mai mult si imi ofera si mai multe de vazut si descoperit. Sambata trecuta am hotarat impreuna cu iubitul meu sa mergem in Sighisoara, oras prin care am trecut, dar nu am stat niciodata sa-l vizitez. Asadar ne-am urcat in masina si am plecat spre orasul lui Vlad Dracul. Se anunta o zi de vara superba, foarte buna atat pentru calatorit cat si pentru o sesiune de fotografie.

Prima localitate in care ai ce vizita este Feldioara - aici se afla o cetate in stil genovez specific secolelor XIV-XV, cetate in care copiii isi fac de joaca cu caramizile zidurilor. Am fost in acest loc in urma cu o luna si ceva doar ca sa facem poze, cateva informatii le-am aflat de pe internet, insa e pacat ca un astfel de loc este lasat in paragina.

Bucurandu-ne de ziua minunanta care ne punea la dispozitie imagini ce iti taiau suflarea, am continuat traseul cu Rotbav unde se afla una din numeroasele biserici fortificate din Ardeal, aceasta datand din 1300, iar zidurile au fost ridicate in secolul XV.

Dupa Rotbav este Maierus, alta localitate ce iti pune la dispozitie o biserica fortificata refacuta in 1573, in stil gotic, dupa un incendiu devastator.

Lasand in urma Maierusul ne-am pierdut in frumusetile Padurii Bogatii, usoare serpentine conducandu-ne din racoarea padurii in podisuri ce mi-au amintit de frumoasa Toscana a italienilor. Podisuri cu fanete si copaci razleti, parca imprastiati pe culmi dand impresia de o dezordine ordonata. Prin diferite serpentine unde viteza redusa ma ajuta sa ma bucur de peisaj, vedeam turme de oi ori un vultur iesit la vanatoare.

Conducand in aceste mreje oferite de natura am ajuns la intersectia DN 13 cu sosea ce te conduce spre Rupea cu a sa cetate. Am zis sa ne oprim la intoarcere sa vizitam si sa facem poze. Tinta noastra era Sighisoara, astfel incat nu am sarit peste plan si dupa inca o ora ne aflam la intrare in orasul Festivalului Medieval.

Caldura si drumul ne-au indemnat sa ne asezam la prima terasa care ne-a iesit in cale. Dupa un suc racoritor am urcat stradutele inguste ale Cetatii din Sighisoara si am fost intampinati de copii rromi iesiti la cersit. Sa nu mai zic ca dupa ce ne-am parcat masina deja s-au infiintat langa noi alti doi, apoi nici bine nu m-am asezat la terasa ca altii s-au strecurat pe langa noi si au inceput sa se planga. Insa aceste sunt detalii si nu mi-au afectat scurta vizita, lasandu-ma sa ma bucur de cladirile vechi ce par decupate dintr-o carte de povesti.

Pe una din stradutele ce urca spre Piata Cetatii doi batranei iesisera sa se bucure de soare, el statea in picioare in prag iar batranica jos pe trepte si croseta. La usa muscatele erau inflorite si incadrau povestea acestor doi batrani atat de bine incat trecand pe langa ei nu aveai cum sa nu ii observi.

Ajunsi in Piata Cetatii ne-am platit cei 8 lei de persoana si am urcat in turn de unde poti vedea acoperisurile caselor sasesti, zona inconjurata de dealuri verzi care te trimit cu gandul la vacanta si la libertate. Pe lemnul balustrazii sunt puse placute metalice pe care sunt scrijelite numele diferitelor orase importante din lume si distanta pana la acestea. Dupa ce am coborat scarile ce scoteau un zgomot de aveai impresia ca in momentul urmator se va surpa parchetul, am parasit Turnul cu Ceas si norii adunati deasupra orasului ne anuntau ca nu mai avem mult timp de petrecut sub cerul liber.

Vazusem pe Wikipedia ca sunt Scari Acoperite si am intrebat un localnic cum ajungem, dand ocol la Piata Cetatii si ajungand la Poarta Croitorilor drumul ne-a scos in fata unui deal ce gazduia in inima sa trepte acoperite de o cupola neagra. Am urcat nenumaratele trepte si pe parcurs auzeam tunetele ce vesteau o furtuna de zile mari. In capatul treptelor doi chitaristi ne-au intampinat cu muzica medievala. In varful dealului este situata o frumoasa biserica Evanghelica, ce se aseamana cu Biserica Neagra din Brasov, insa culoarea ei a fost readusa la lumina dupa incendiul din 1676.

Mare parte a centrului medieval a fost restaurant dupa acest incendiu ce a marcat Sighisoara. Pe toate monumentele este inscriptionat anul incendiului si chiar pe unele case “Monument istoric”. Furtuna ce s-a pornit in cateva minute ne-a alungat de pe varful dealului si ne-am retras in pizzeria in care servisem cu ceva timp in urma un suc. Tin sa mentionez ca Sighisoara, in afara de centru, este ieftina; portile de mancare sunt uriase la un pret destul de mic. Timp de doua ore am luat pranzul si ne-am bucurat de caldura localului privind pe geam ploaia care uda orasul.

La intoarcere spre Brasov am trecut pe acelasi drum, insa am remarcat si alte obiective turistice primul aflandu-se in Saschiz unde se gasesc o frumoasa biserica si cetatea situata pe un deal. Am oprit in fata bisericii si am incercat sa aflam drumul spre cetate. Am urcat prin sat si apoi drumul ne-a purtat printr-o padurice, firicele de apa ingreunandu-ne traseul. Am oprit masina nemaiputand inainta si am facut cateva poze de la baza, deoarece noi ne-am gandit ca o sa vizitam numai Sighisoara si nu vom avea nevoie de echipament.

Cetatea nu este deschisa pentru turisti, iar localnicii o privesc ca pe niste ziduri care sunt in varful dealului, neputand aprecia adevarata valoare istorica a acestor monumente.

Mai departe mergand pe Valea Scroafei spre Rupea am vazut semne cu Viscri - o cetate frumoasa din cate am auzit si eu de la cunoscuti. Insa fiind cu viteza destul de maricica am trecut repede de drumul ce ducea spre aceasta locatie.

In cele din urma am ajuns si in Rupea unde am inaintat cu masina pana la un punct, dupa care am luat-o dea dreptul prin fanul ud privind cerul gri luminat de o raza de soare. Ne-am bucurat de coltisorul de curcubeu si de verdeata ce ne inconjura. Din cate am vazut in scurt timp se va turna asfalt care sa duca pana la cetate si probabil aceasta se afla inca in restaurare. Am reusit sa facem cateva poze, insa ploaia ne-a alungat din nou spre interior. Aici a inceput peripetia cu inotatul prin noroi, mers desculta prin fanul ud si udat rochia pana aproape de talie. Insa in ploaia placuta de vara eu radeam si ma bucuram ca un copil alaturi de persoana iubita si multumeam destinului ca ma aflam atunci, acolo si cu el.

Poze realizate de Silviu Hudini