Primele impresii din Pisa

Sunt in Piazza Della Vetovaglie, in Pisa, in singurul loc negainatat de pe trotuar. Sez si ma uit cand la cer, cand la multimea de Perlisti stransi aici din toate colturile lumii. Printre ei si Bogdan care nu pare sa se grabeasca sa termine runda de socializare.. Ca fapt divers, printre toate persoanele astea necunoscute mie sunt si programatorii de la booking.com, asa ca daca vreti sa le transmiteti vreo injuratura, ceva, let me know :)

Revenind, spuneam ca sunt in Piazza Della Vetovaglie. Spre marea mea surprindere totul a mers ca uns pana acum. Nu tu intarziere la check-in sau imbarcare, nu tu intarziere la ridicarea bagajelor din aeroportul din Pisa, nu tu rataciri prin oras in cautarea hotelului, nu tu incurcaturi cu rezervarea sau mai stiu eu ce.

Asa ca pe la 17 ma gaseam pe strazile din Pisa, hoinarind fara nici un stres in speranta ca la un moment dat drumul ma va duce la vestitul turn. Stiti cum se spune ca nu destinatia e importanta ci drumul pana acolo? In cazul meu s-a aplicat perfect.

Centrul vechi al orasului m-a luat prin surprindere: stradute inguste cu scutere parcate pe margini, vitrine care de care mai imbietoare, terase cochete cu maxim 3 - 4 mese, balcoane singuratice si fatade colorate cu obloane asortate. Era exact atata lume incat sa simti ca orasul traieste, fara sa fie aglomerat, iar daca priveai atent in jur vedeai oameni de toate felurile. Ce mai, o atmosfera nepretentioasa, calda, familiara.

Si eu care credeam ca n-am ce face mai mult de 2-3 ore in Pisa. As fi putut sa ma plimb la nesfarsit pe strazi si probabil ca as fi facut-o daca n-ar fi trebuit sa ajunga Bogdan la intalnirea asta. Nu-i bai, mai am 3 zile la dispozitie :) Daca vremea tine in continuare cu mine o sa ajung sa stiu centrul ca-n palma.

Am ajuns si la turn care e pe cat de inclinat se spune ca e :)) Mi-am propus sa urc noaptea in el, la ultima intrare, cea de la 22:30. Am auzit ca privelistea noapte e mult mai spectaculoasa decat ziua. Pana atunci, insa, m-am multumit sa admir turnul si piata de jos in sus, intinsa pe iarba. A fost o experienta foarte faina. Mai erau doar cateva persoane in jur, norisorii se deplasau linistiti pe cer si din cand in cand se simtea o adiere placuta. Daca ajungeti in Piazza dei Miracoli trebuie neaparat sa va rezervati cateva minute pentru a zabovi tolaniti pe spatiul verde!

Cam atat pentru acum. Ma duc sa-mi incerc norocul cu Bogdan. Poate reusesc sa-l tentez cu o plimbare nocturna care sa se lase cu multe poze frumoase. Tineti-mi pumnii :)