Puerto de la Cruz – inceput indoielnic, final fericit
14-10-2009 | Scris de : Adriana | In categoria : Jurnale de calatorie, Tenerife
1
In Puerto de la Cruz am ajuns pe intuneric, dupa o zi plina. Prima de plimbat cu masina pe insula. Aveam harta orasului, asa ca ne imaginam ca o sa ajungem la hotel destul de repede. Pacat ca pe harta nu sunt reprezentate si sensurile unice, strazile in lucru si cele inchise.
Dupa cateva incercari esuate de a iesi dintr-un mic labirint format prin inchiderea unor strazi si multe sensuri unice, am apelat la ajutorul unui locanic. Cand ne bucuram ca in sfarsit am ajuns pe strada cu hotelul am constatat ca nu existau locuri de parcare neocupate prin zona si tot mergand am ajuns intr-alt labirint de stradute. Dupa aproape doua ore de plimbat cu masina prin Puerto de la Cruz am intrat victoriosi in “Apartamentos Girasol”.
Aici alta distractie. Rezervasem o camera pe booking.com cu 41 de euro. Urma sa-i platim la receptie. Doamna de acolo ne-a zis initial 41 de euro, iar Bogdan, neavand schimbat, i-a dat 51 de euro ca sa-i fie usor sa-i dea rest. Ne-a dat cheia si s-a facut ca ploua. Bogdan a intrebat-o de rest si a zis 51 de euro, ce rest? Am inceput o discutie in care noi ii explicam ca am facut rezervare cu 41 de euro si ea zicea ca in calculator ii arata ca ne costa 51 de euro. Am rezolvat problema aratandu-i numarul unic de inregistrare al rezervarii, moment in care a cedat si ne-a dat restul. Noroc ca il aveam scris intr-un carnetel!
Dupa ce ne-am lasat bagajele, am pornit in cautarea unui loc in care sa mancam. Ne-am orientat dupa zgomot pentru ca in Tenerife majoritatea restaurantelor inchid la 23:00, iar noi am plecat de la hotel pe la 22:45.
Am poposit in Plaza del Charco, inima cartierului vechi, mai exact la Compostelano Plaza. Aici am intalnit primul meniu in care preturile erau trecute fara TVA, acest lucru fiind specificat cu litere de-o schioapa in partea de jos a foilor. Mancarea a fost bunicica, insa atmosfera nu mi-a placut deloc. Poate si-a spus cuvantul efectul intamplarilor mai putin placute de pana atunci cumulate cu oboseala..
A doua zi ne-am trezit devreme si am plecat cat am putut de repede din hotel. Ca o paranteza, nu-l recomand nimanui care vrea sa stea in Puerto. Sunt sigura ca exista locuri mult mai ok, la acelasi pret.
Experienta cu acest oras s-a imbunatatit simtitor pe lumina, atunci cand am dat de Muzeul de Arheologie, am baut o cafea la “La Fragata” si ne-am plimbat pe faleza admirand Ermita San Telmo, Lago Martinez si vizitand cateva dintre magazinele pestrite din zona. 
La Muzeul de Arheologie am aflat mai mult despre populatia guanche. Am vazut reproducerea unei pesteri in care locuiau in trecut bastinasii, diverse oale insotite de filme in care era explicat procedeul de realizare a lor, precum si panouri cu detalii despre felul in care erau inmormantati locuitorii insulelor Canare.
In apropierea muzeului mi-a atras atentia o strada extrem de ingusta, Calle de la Verdad, “decorata” cu plante exotice, coafate in diverse feluri.
Plimbandu-ne, in continuare, prin cartierul vechi, am ajuns la capatul strazii Calle del Blanco unde am gasit o terasa, “La Fragata”, cu vedere la portul pescaresc. Daca ar fi sa aleg un loc preferat in Puerto de la Cruz, acesta ar fi. Stand la una dintre cele 3 mese de afara am putut observa pe-ndelete forfota portului. Pescari mai tineri sau mai batrani alergau de colo, cautandu-si de lucru. Alti localnici venisera doar pentru a se bucura de o baie in ocean si cateva clipe de tihna sub soare. Toti foarte zgomotosi, nu prea aveai cum sa-i ignori. 
Am parasit cu greu locul, doar pentru ca aveam o zi plina ochi, altfel am mai fi ramas cu siguranta. Faleza lor nu difera cu mult de a noastra. Restaurante multe, oameni angajati special pentru a te atrage intr-unul sau altul, magazine cu suveniruri, costume de baie si prosoape. Pe la noi nu intalnesti, ce-i drept, schituri. Aici, intreptandu-ne spre Lago Martinez – un strand maricel pe malul oceanului – am dat de Ermita San Telmo, capela ridicata in cinstea sfantului protector al marinarilor.
De pe faleza, inaintand inspre oras, pe strazi paralele cu aceasta, am gasit magazine de toate felurile. Dintre ele, unul mi-a atras atentia in mod deosebit. Plin cu condimente, iti oferea alaturi de cele traditionale si diverse retele in care foloseai condimentele respective. De aici mi-am luat praful pentru mojo rosu si mojo verde. Acum mai ramane sa gasesc timp si mai ales curaj pentru a incerca reteta.
Daca ajungeti in Puerto de la Cruz, incercati sa va gasiti timp si pentru Gradina Botanica si Bananera El Guanche. Desi nu am reusit sa le vizitez, am inteles ca merita vazute.
[...] Icod de los Vinos am plecat inspre Puerto de la Cruz sa ne odihnim dupa o prima zi de vizitat plina de emotii si experiente [...]