Tenerife (I) – insula cameleon
15-10-2009 | Scris de : Adriana | In categoria : Jurnale de calatorie, Tenerife | 0 comentarii
0
Plaje insorite cu nisip negru, munti arizi pe care au ramas numeroase “dovezi” ale fostelor eruptii, plantatii intregi de bananieri si satucuri linistite, cocotate pe varfuri inalte. Totul la volanul unui Beetle Cabrio. Am stiut ca asta vrem din momentul in care am vazut oferta in geamul unei agentii de inchiriat masini.
Din pacate, cand am ajuns noi acolo pentru a inchiria masina, nu mai era disponibila. Asa ca ne-am multumit cu un Ford Fiesta, masina noastra cea de toate zilele. Cateva ore mai tarziu, pe serpentinele ce duceau la Masca, ne-am felicitat pentru alegerea facuta. Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost drumul fara o masina familiara!
Dar sa o luam cu inceputul.
Am plecat din Costa Adeje in jurul orei 10 cu intentia de a vizita o mare parte din obiectivele turistice si mai putin turistice din vestul insulei. Prima oprire a fost la Mirador (spatiu amenajat special pentru a admira in voie panoramele si pentru a face poze fara a opri in mijlocul soselei 
) de la Centinela. Panorama, ca si drumul pana aici, nu prea a fost cine stie ce. Creste aride, case ici si colo. Aceeasi priveliste, nu foarte generoasa, a continuat pana aproape de Vilaflor unde peisajul s-a schimbat brusc intr-unul mediteraneean, mult mai placut ochiului.
Oras aflat la cea mai mare altitudine de pe insula, Vilaflor e o asezare nu foarte intinsa, cu stradute inguste ce urca si coboara, cu bodegi pline de personalitate si case cochete. Lumea spune ca e plin de flori, insa la inceput de octombrie, n-am prea vazut florile de la care i se trage numele.
Dupa un scurt popas la restaurantul-bar “Museo Chico” unde am fost surprinsi de preturile extrem de mici, ne-am continuat drumul inspre Boca de Tauce. Inca o schimbare de peisaj, de data aceasta mult mai spectaculoasa. Din tinuturile mediteraneene am ajuns direct pe campul de batalie al vulcanului cu natura inconjuratoare. 
In 1798, cand Pico Viejo a erupt pentru ultima oara, vulcanul a iesit invingator. Prin craterul de 800 de metri, lava a fost aruncata la 1000 de metri in aer, iar fragmente au fost duse de vant pana pe insulele Gran Canaria si El Hierro. Locuitorii insulei s-au “bucurat” de o eruptie care a durat 92 de zile la pachet cu 2 ani de cutremure, dupa. Totul e inca acoperit de lava intarita.
Abia la cativa kilometri de aici, natura da semne ca si-ar reveni dupa dezastrul de acum mai bine de 200 de ani. Pomi razleti si-au croit drum prin lava, dovedind ca orice sfarsit e un nou inceput.
Ajunsesem abia la jumatatea calatoriei din acea zi si deja mi-era clar ca Tenerife este o insula cameleon care isi schimba peisajele cu repeziciune, oferindu-ti privelisti dintre cele mai diverse.
