Tenerife (II) – Stancile care cad in ocean
21-10-2009 | Scris de : Adriana | In categoria : Jurnale de calatorie, Tenerife | 5 comentarii
5
Daca drumul Costa Adeje – Vilaflor – Chio a fost comparabil ca grad de dificultate cu serpentinele noastre (desi ca altitudine nu e deloc comparabil), nu acelasi lucru se poate spune despre drumul pana la Buenavista del Norte, trecand pe la Masca.
Insa noi nu prea stiam ce ne asteapta, asa ca am servit, linistiti, o gustare la restaurantul Las Estrellas. Ne-am ales cate un aperitiv si…surpriza! Ne-am pomenit cu niste portii uriase si extrem de gustoase. Eu de ciuperci cu usturoi la cuptor, Bogdan de creveti cu usturoi la cuptor care inca mai sfaraiau atunci cand i-au adus chelnarul. Yumyy! Unde mai pui ca privelistea iti taia respiratia, iar preturile erau acceptabile.
Ne-am ridicat cu greu de la masa, dupa asa o gustare, si ne-am continuat drumul inspre Puerto de Santiago unde urma sa vedem un frumos spectacol al naturii.
Inainte sa ne intalnim cu “Uriasii” (Los Gigantes), am trecut prin orasul – statiune cu acelasi nume, plin de vile albe, cu flori la poarta si piscina pe acoperisul-terasa.
Ce sunt, de fapt, Los Gigantes? Stanci verticale ce “cad” in mare de la inaltimi curpinse intre 500 si 800 de metri. Noi le-am privit de la un Mirador, insa se spune ca cel mai bine e sa ii admiri de pe mare, mergand intr-una dintre excursiile organizate in acest sens. De acolo poti sa intelegi cu adevarat maretia lor si motivul pentru care stramosii locuitorilor de astazi ai insulei ii considerau sacri si credeau ca lumea se termina acolo.

Daca populatia guances credea ca lumea se termina la Los Gigantes, noi am crezut ca excursia noastra se va termina intr-un hau, in apropiere de Masca.
Niste prieteni care vizitasera insula ne-au recomandat sa mergem la Masca cu jeepul si sofer profesionist. Timpul nu ne-a permis sa petrecem o zi intreaga pe acele drumuri si, pentru ca ne-au avertizat ca sunt curbe fara vizibilitate in care trebuie sa intri claxonand am zis pas. Doar ca, vrand sa iesim din Puerto de Santiago si sa ne continuam drumul spre Garachico, ne-am ratacit si a trebuit sa apelam la ajutorul unui centru de informare turistica. Doamna de acolo, foarte draguta si entuziasta, l-a convins pe Bogdan ca e pacat sa rateze un asemenea drum si l-a asigurat ca e ok sa-l parcurga ziua, nu e dracul atat de negru pe cat se zice.
Asa ca, iata-ne serpuind pe coaste si creste cu un ditamai golul in stomac. Tot ce am vazut, simtit si gustat de la Santiago del Teide pana la Buenavista del Norte a meritat cu varf si indesat parcurgerea drumului. Peisajul nu poate fi descris in cuvinte. Si nici macar prin poze. Cel putin, nu prin ale noastre. N-au nici o legatura cu ce vezi cu ochiul liber si cu ceea ce simti in momentele acelea.
Trecand la experiente mai descriptibile, pe drum am intalnit un bar improvizat, alcatuit dintr-o rulota si 2 mese de plastic asezate pe buza haului. Dupa atatea emotii, o cafea ne-a prins foarte bine si ne-am satisfacut curiozitatea curatand si gustand un fruct de cactus. Nici nu-ti dai seama, pe moment, cate ace fine iti intra in piele. Aviz amatorilor!
Tot din seria “experiente culinare”, la cafeteria mirador “La Curz de Hilda” am mancat pentru prima data cartofi in coaja serviti cu mojo si branza de capra coapta, servita cu mojo si miere de palmier. Ambele sunt specialitati traditionale, delicioase.
Cand drumul a revenit la normal si ne-am apropiat de Buenavista del Norte, mai ca ne parea rau si ne mai doream o portie de senzatii extreme.
A, era sa uit. Ziceam putin mai sus ca, la un moment, dat am crezut ca drumul nostru se va sfarsi intr-un hau. Intr-o curba extrem de stransa, unde vizibilitatea era lipsa, am dat nas in nas cu un autocar. Ce sa facem , ce sa facem? Era aproape imposibil ca vreunul dintre noi sa dea in spate si nici acolo nu puteam ramane la nesfarsit. Solutia a venit de la soferul autocarului obisnuit, probabil, cu astfel de situatii. Ne-a facut semn sa inaintam pana cand am ajuns exact pe marginea haului. Autocarul a trecut la cativa milimetri de fundul masinii (Slava Domnului!) si astfel am putut sa ne continuam drumul si astazi sa va povestesc despre el.























Superb!
Ma bucur ca v-ati simtit bine
Arata de-a dreptul spectaculos. Hiking se poate face pe acolo?
@Andreea Ne-am simtit extraordinar. A fost printre cele mai frumoase drumuri de pana acum!
@Andrei In principiu se poate face. La Masca n-am vazut pe nimeni, dar in Parcul National Teide si in muntii Anaga am intalnit persoane care luau traseele la picior. Gasesti aici mai multe informatii despre hiking in Tenerife:
http://www.realtenerifeislanddrives.com/Walking%20Tenerife.html
[...] Citeste mai multe despre Masca. [...]
Citeste tot despre Tenerife aici (poze si video din Masca, inclusiv):
http://ioanabudeanu.blogspot.com/search/label/Tenerife