Un weekend la Sibiu (I) - ce sa vezi in oras

trrrr, trrrr, trrrr. Deschid un ochi, deranjata din dulcele somn, vad ca afara nici nu s-a luminat bine si-mi vine sa-i ard una ceasului desteptator. E sambata dis de dimineata, mai exact 5 si singurul lucru care ma convinge sa ma dau jos din pat e ideea de a bea o cafea la Wien Cafe. Peste vreo 5 ore si jumatate cand voi ajunge la Sibiu.

Cam asa a inceput unul din weekendurile mele din martie si, credeti-ma pe cuvant, nu sunt o persoana matinala! Dar cafeaua aceea, savurata intr-un loc destul de retras de unde poti sa vezi "orasul de jos" e un motiv suficient de bun pentru a pleca la drum, la o ora indecenta. Bineinteles ca nu era singurul. Aveam de tinut o prezentare in ziua respectiva si de incheiat o mai veche socoteala cu Sibiul: trebuia sa-mi iau inima in dinti si sa urc pana in varful turnului de langa clopotnitei Bisericii Evanghelice.

Prima data am vizitat orasul in timpul Festivalului Medieval "Cetatile Transilvane". Va recomand calduros sa mergeti in Sibiu in timpul festivalului; latura sa medievala e foarte bine pusa in valoare si unele dintre reprezentatii sunt chiar spectaculoase. Pe langa cascat gura la diverse spectacole in aer liber, zbenguit la concertele de la inserat si mancat pe saturate tot felul de bunatati, am vizitat si cateva atractii turistice. Printre ele si turnul de langa Biserica Evanghelica. Pentru a ajunge in varf e nevoie sa urci doua tipuri de scari: unele in spirala, de piatra si unele metalice care iti permit sa vezi tot haul de sub tine. Plus ca si vibreaza la orice pas mai apasat pe care il faci. Cand am pus piciorul pe aceste scari m-a luat ameteala si am preferat sa ii astept la baza lor pe cei care au hotarat sa urce pana sus. Si de atunci m-am tot intrebat cum ar fi fost sa merg si eu pana in varf. Asa ca de data asta mi-am facut curaj, am profitat de faptul ca eram singurii vizitatori si am ajuns sa vad Sibiul de sus din al doilea cel mai inalt turn din Transilvania :) Pentru cei 3 RON platiti la intrare am avut parte de o panorama pe cinste.

Tot la capitolul privit Sibiul de sus, dar cu siguranta mult mai putin spectaculos, e si Turnul Sfatului. Acolo intrarea e 2RON si ascensiunea cu mai putine palpitatii :) Iar sus gasesti un telescop cu ajutorul caruia poti sa spionezi oamenii din Piata Mare. Uneori poate sa fie deosebit de amuzant.

Revenind la weekendul meu in Sibiu, ziua de sambata a fost compromisa din cauza evenimentului la care am luat parte, insa duminica am recuperat. In prima parte a zilei am facut un tur al principalelor atractii din oras dupa care am cercetat imprejurimile.

Turul l-am facut mai mult pentru poze si de dragul plimbarii pentru ca majoritatea obiectivelor le-am vizitat acum cativa ani, insa daca vreti sa parcurgeti pentru prima data acest traseu ar fi bine sa va rezervati cam o zi.

Am pornit de la Podul Minciunilor, cel despre care in trecut se zicea ca scartaie atunci cand il traverseau oameni mincinosi amenintand sa se rupa sub povara unor minciuni mari. Ne-am invartit prin Piata Mare admirand cladirea Primariei Municipiului Sibiu, Palatul Brukenthal si Biserica Romana Catolica. Ultimele doua se viziteaza, iar pentru a vizita muzeul de arta din interiorul palatului va trebui sa scotateti din buzunar 12RON.

Am parasit Piata Mare luand-o pe Magheru (in varianta sibiana) pentru a ajunge la Biserica Ursulinelor. Aceasta a trecut de la dominicani la lutherani si de la lutherani la maicile Ursuline. Are un exterior in stil gotic, iar interiorul se zice ca ar fi in stil baroc. Noi n-am reusit sa vedem cum arata inauntru.

De aici ne-am intors putin inspre Piata Mare ca sa gasim pasajul ingust si pitoresc ce ne-a scos in Strada Selarilor. Ne-am indreptat inspre zidul ce se vedea la un capat al strazii si am descoperit un loc nu tocmai demn de civilizatia si bunul simt din Sibiu. Am avut impresia ca acea zona era mai degraba folosita drept toaleta publica decat promenada. Am grabit pasul si am ajuns pe Strada Cetatii unde se gasesc cele trei turnuri: cel al dulgherilor, cel al olarilor si cel al archebuzierilor. E foarte placut sa dai un ocol zidului atat prin fata, cat si prin spate unde se gaseste un mic parc (sau mai bine zis zona inverzita pentru promenada cu bancute ici si colo).

Pentru ca stomacul isi cerea drepturile, am hotarat sa ne intoarcem in Piata Mare pe Str. Nicolae Balcescu, acea zona a Sibiului plina de o parte si alta de cafenele, gogoserii, fast-food-uri. Ce mai, un rai pentru cei infometati sau dornici sa stea la taclale in fata unui pahar cu ceva.

Am lasat la sfarsit vizita in Piata Mica unde am admirat, inca o data, impunatoarea Biserica Evanghelica, ne-am amuzat la vederea stalpului plin de cuie, ciocane, securi si alte instrumente din fata Casei Calfelor si ne-am intors la masina trecand prin Pasajul Scarilor.

Am parasit cu parere de rau orasul ce in 2007 a fost capitala culturala europeana si, in acelasi timp cu nerabdarea de a ajunge intr-un sat din apropierea orasului despre care citisem numai lucruri interesante. Dar despre asta, intr-un articol viitor.