Zile ploioase in Budapesta (I)

De marti dupa-amiaza imi chinui din greu picioarele pe strazile din Budapesta. A fost zapuseala ca in iulie, a plouat cu galeata, a fost frig, insa cer senin deloc. Dar ce mai conteaza? Maine dimineata plec inapoi spre Bucuresti si sper ca astazi sa fie o ultima zi de neuitat.

Planific sa petrec cateva ore la Gradina zoologica, despre care am auzit ca este foarte frumoasa, sa cercetez ascunzisurile labirintului din Buda, fortareata de pe colina Gellert, iar pe seara sa ma plimb pe malul Dunarii in speranta ca-mi va ramane intiparita in minte imaginea podurilor si a cladirilor luminate, care fac deliciul unei seri petrecute la granita dintre Buda si Pesta.

Drept urmare, despre toate acestea nu va pot spune inca nimic, insa pot sa va povestesc pe scurt despre cum mi-am petrecut primele zile in capitala vecinilor nostri.

In mod evident, prima data am vrut si eu sa vad cu ochii mei cladirea Parlamentului, mai ales ca sunt o mare fana a stilului (neo)gotic. Si bineinteles, face toti banii. Dar si mai mult decat atat, am vrut sa vad cum se vede Dunarea si la altii, caci toata viata am vazut-o si am rasvazut-o acasa la Galati de pe faleza. Am aprofundat problema si pe seara, cand am luat un vaporas care ne-a plimbat intre Podul Libertatii si Podul Margareta si spre fericirea mea, a inceput sa ploua cand cursa tocmai se incheia.

Nu pot spune ca am avut acelasi noroc ieri cand, abia iesita din grotele Szemlo-hegy, a inceput sa toarne cu galeata. Dar asta e mai putin important. Esential este ca am reusit sa ajung la ora fixa pentru a prinde intrarea in grup insotit de ghid. Mai putin bun a fost faptul ca ghidul vorbeste in limba maghiara, drept urmare nu am inteles nimic din ce zicea; mi-am facut pozele in tihna si apoi am citit informatiile din plianta care mi s-a oferit odata cu biletul, care costa 850 Ft. (13 lei) pentru adulti. Mi s-a parut foarte interesant sa vad o pestera intr-o capitala, si nu la munte, asa cum sunt obisnuita.

Mai mult noroc am avut la Opera, unde am beneficiat de un ghid care ne-a povestit in limba engleza despre istoria, curiozitatile si secretele Teatrului National de Opera. Chiar daca pretul a fost ceva mai piperat (2800 Ft. + 500 Ft. taxa foto, adica aprox. 50 lei), mi-a placut atat de mult incat abia-abia m-am indurat sa-mi dau jos de la mana bratara pe care scrie Opera Foto.

Mult mai faimoase decat Opera sunt baile termale, pentru care Budapesta este bine cunoscuta. Cele mai luxoase sunt baile de la hotelul Gellert, insa nu va speriati, intrarea costa undeva in jur de 50 de lei. Oricat de tentant ar parea, nu mi-am trecut in program nicio balaceala, ci in schimb am mers in parcul din spatele Pietei eroilor, unde am urmarit indeaproape balaceala unor exemplare foarte prietenoase de gaste, care pot sa jur ca erau fotomodele. Cum ma apropiam sa le fotografiez, in loc sa se indeparteze, ele se fataiau prin fata obiectivului de parca erau la o sedinta foto. Nici nu ma mir de altfel, la cat de frumoase erau.

O alta oaza de liniste se gaseste pe Insula Margit (Margareta) unde toata lumea vine pentru a face jogging, pentru a se antrena sau pur si simplu pentru a se relaxa pe un petic de verdeata in mijlocul Dunarii. Aici am urmat sfatului unei cititoare care tocmai revenise de la Budapesta cand am plecat eu, care m-a indemnat sa inchiriez o bicicleta dubla (adica cu 4 roti) pentru 2 persoane. Si bine am facut, caci m-am distrat de minune pedaland si intr-o ora am vazut toata insula, am oprit la locurile care ma interesaum, cum ar fi frumoasa Gradina japoneza, unde este amenajata o cascada, sau la ruinele bisericii franciscane, si m-am bucurat de aerul curat.

Mai sunt multe locuri faine pe care le-am vizitat, cum ar fi Catedrala Sf. Stefan, unde am urcat in dom pentru o priveliste de vis asupra orasului, sau Bastionul Pescarilor si Biserica Matyas, o combinatie intre stilurile neogotic si neoromantic, care mie personal mi-au mers direct la suflet, insa voi incheia aici, cu promisiunea ca la intoarcere in tara voi prezenta un top al preferatelor mele, care va include in special cateva locatii mai putin cunoscute, dar fara de care vizita mea la Budapesta nu ar mai fi avut acelasi farmec.