Muntii nostri: Retezat – cum sa nu te indragostesti de ei?

Mi-e rusine ca m-am intors din Retezat de aproape 4 luni si abia acum va scriu despre asta. Dar stiu ca voi sunteti buni si ma iertati, pentru ca numai un om indragostit ar fi putut trai atata timp pe un norisor minunat, alb si pufos. :D

De fapt, ma indragostisem iremediabil de Retezat chiar dinainte de a-l cunoaste si a ramas pentru mine locul de care mi-era dor chiar dinainte sa plec.

Acum doi ani am dat peste un site care mi-a deschis ochii, ca sa spun asa. Primul an dupa aceea l-am petrecut planuindu-mi, pe baza lui, Road trip-ul pe care l-am facut in Muntii Apuseni si in Transilvania, despre care v-am tot povestit.Vazusem de pe atunci cateva poze din Retezat pe acest site, insa mai mult trasesem cu coada ochilor la ele, caci nici macar nu indrazneam sa visez sa ajung acolo.

Anul trecut insa s-a petrecut ceva. Cand m-am intors din Road trip am intrat din nou pe site-ul cu pricina, si click-urile mi-au picat pe traseele din Retezat. Si aia a fost. Din acel moment numai Retezat aveam in cap, am innebunit pe toata lumea cu care am interactionat in perioada aia, pentru ca numai despre asta vorbeam in continuu si ma uitam la ei cu o fata din aia tampa, de om amorezat (hai ca stiu ca stiti cum e) visand cu ochii deschisi la Retezatul meu drag.

M-am uitat de atatea ori pe harta aia, incat aproape ca o stiu pe de rost acuma. Aveam chiar 2 harti tiparite (una de la Dimap si alta de la Bel Alpin) ca una nu mi-ajungea (mai ales ca o frecasem atata ca o si rupsesem :))) si mai buchiseam si cateva online.

Cred ca nu a existat zi in care sa nu fi facut ceva legat de Retezat: fie ca studiam harta, fie ca ma uitam la poze, fie ca imi planificam si rasplanificam traseele, pe care le-am schimbat de o mie de ori, cert e ca faceam ceva, orice, pentru ca pur si simplu nu puteam sa ma abtin.

Pe site-ul oficial retezat.ro, Parcul National Retezat este denumit „Taramul fermecat, cu ochi albastri”, dupa care este descris astfel:

„O LUME  a lacurilor presarate printre piscuri semete...

a gentianelor, smirdarului si a altor mii de plante...

a sprintenelor capre negre catarate pe stanci...

a ursului mormaitor, ascuns prin zmeuris...

.a lupului sfios  si grijuliu cu puii lui...

.a marmotelor galagioase si jucause...

O LUME FREMATAND DE VIATA”

Mi-a placut foarte mult aceasta descriere, si mai ales motivele pentru care „Parcul National Retezat este un colt de rai care merita protejat” si „De ce este Retezat un loc special” scrise pe prima pagina, pe care va invit sa le cititi, insa nici macar o mie de astfel de cuvinte frumoase nu se pot compara cu realitatea de acolo.

Cand in sfarsit am ajuns in Retezat, arata exact asa cum il vazusem in poze si cum mi-l imaginam, iar bucuria ca in sfarsit reusisem sa il vad era peste masura. Am ales, dupa parerea mea, cea mai frumoasa zona din tot Parcul pentru campare, in „buricul targului”, ca sa zic asa, pe marginea lacului Bucura. Desigur, oriunde altundeva as fi campat probabil as fi spus acelasi lucru, ca e cel mai frumos loc, si asta pentru ca, de fapt, tot Parcul Retezat e de o frumusete rara. Nu exista cuvinte pentru a o descrie, asa ca sper ca pozele pot vorbi pentru mine.

Lacul Bucura

Varful Peleaga

Lacul Zanoaga

Unul dintre motivele pentru care Muntii Retezat sunt atat de deosebiti este si faptul ca sunt mai greu accesibili si aici nu exista telecabine, telescaune, sau alte modalitati foarte rapide de a ajunge la ei. Este un loc foarte departat de civilizatie, zgomot, betoane etc, si cred ca asta ii face si mai frumosi.

Daca nu ati fost niciodata in Retezat, trebuie sa tineti cont si de faptul ca in Retezat nu exista semnal la nicio retea de telefonie mobila decat in cateva locuri numarate pe degete. In zona in care am umblat eu, exista semnal bun in Curmatura Bucurei si foarte slab pe Varful Peleaga. In rest este posibil sa mai fie in zonele cabanelor Pietrele sau Gentiana, insa nu cunosc aceste detalii.

De asememea, trebuie sa stiti ca nu este un munte precum Bucegii de exemplu, unde se pot face trasee de o zi, si seara sa fii acasa.

Fata de Bucuresti este destul de departe (eu am condus 7 ore pana la intrarea in Parc) insa merita din plin. Indiferent din ce oras ati fi, caile de acces in Parcul Retezat sunt urmatoarele:

1.    Pe la Nord, cu trenul / masina pana in Ohaba de sub Piatra, apoi cu masina pana in Nucsoara, pe drum judetean (12 km), si apoi pe drum forestier (6 km) pana la Carnic. Exista o firma autorizata care face transport intre Ohaba si Carnic daca veniti cu trenul.

2.    Pe la Vest, cu masina pana la Gura Zlata (drum asfaltat) sau pana la Poiana Pelegii (drum forestier bine intretinut, distanta Gura Zlata -> Poiana Pelegii = 31 km , care se parcurg in 2 ore cu masina obisnuita)

3.    Pe la Sud: cu masina din Petrosani pana la Campul lui Neag -> Cheile Butii (drum asfaltat)

Pe teritoriul Parcului National Retezat nu este permis accesul cu autoturisme si de aceea este mai greu de ajuns in inima Retezatului. Singurul mod in care va puteti apropia cel mai mult este sa mergeti cu masina pana la Poiana Pelegii (1633 m) de unde mai sunt 2 ore de traseu pana la Lacul Bucura, varianta aleasa si de mine de altfel.

Am petrecut 3 zile in Retezat. Nu 3 zile si 3 nopti :), ci 3 zile si 4 nopti, dintre care 2 le-am dormit mai aproape de cer, la cei 2040 de m altitudine ai Caldarii Bucura. In doar 3 zile am trecut prin mai multe stari decat mi-as fi putut imagina vreodata si au trecut peste mine aproape toate fenomenele meteorologice, mai putin ninsoare, desi nu pot sa spun ca nu am vazut petice de zapada netopite dupa iarna.

Mi-a fost cald, frig, sete, foame, am fost obosita, relaxata, fericita, trista si mi-a fost si rau (la propriu), dar si bine. A plouat, a fost soare, au fost nori, a fost vant, ceata, si a fost si senin. Insa in final, toate cele rele s-au estompat pentru ca efectiv nu contau. In urma lor, mi-au ramas in minte atat de multe lucruri frumoase incat nu cred ca-mi ajunge o saptamana intreaga sa termin de povestit.

Dar voi incerca totusi sa enumar cateva:

am dormit langa cel mai mare lac glaciar in Romania (lacul Bucura)

am ajuns la cel mai adanc lac glaciar din Romania (lacul Zanoaga)

m-am invelit cu steagul Romaniei pe cel mai inalt varf din Retezat,

Varful Peleaga (2509 m)

am reusit sa vad cativa dintre cei 80 de ochi albastri din Retezat (Lacurile Lia, Ana, Viorica, Florica, Taul Agatat, Taul Portii, Taul Peleaga, Taul Judele)

am auzit marmotelele „ciripind” si am vazut jderi de piatra (am o poza doar cu o broasca lenesa, pentru ca jderul a fost mult prea rapid, merge? :P)

am „escaladat” lepezi mici si mari

am admirat si am imbratisat crestele

am motait in sacul de dormit sub cerul liber, pe malul lacului Bucura….

ce sa va mai povestesc? Deja imi vine sa imi fac rucsacul si sa o iau iarasi la sanatoasa spre Retezat chiar acum! Ia uite, mi-am facut pofta tot mie, voua am reusit vreun pic? :)

Daca sunteti interesati sa aflati multe detalii despre traseele pe care le-am facut asta vara in Retezat, puteti citi despre acestea pe blogul meu, unde ma lafai, scriind povesti interminabile despre turele pe care le fac, insa unde pun si multe poze :)