10 experiente omaneze de care mi-e dor

4

Mirosul de peşte crud îmi inundă nările. E şase dimineaţa în Muscat, oră la care pescarii încă îşi mai aranjează tarabele improvizate din portul Muttrah. Pe marginea unui camion, patru toni sunt aliniaţi de la cel mai mic la cel mai mare. Mai încolo, alţi cinci sunt expuşi pe asfalt. Hârşâitul unui roabe mă pune în alertă. După un drum lung şi o noapte nedormită n-aş vrea să sfârşesc în mijocul unei grămezi puturoase de peşte.

Aşa a început incursiunea mea de cinci zile în Oman. De pieţele de peşte nu mi-e neapărat dor. Sunt un spectacol fascinant, un furnicar cu o duhoare care nu mi-e dragă. Însă am avut parte şi de alte experienţe care la nici o săptămână de la întoarcerea acasă mă fac să oftez după ţărişoara din Golf.

Silueta palmierilor la răsărit

Abia puteam să-mi ţin ochii deschişi. Eram trează de mai bine de 24 de ore, dintre care ultimele nouă petrecute prin avioanele Qatarului şi aeroporturi. Noroc cu scurta oprire în Doha, la Qatar Airways Premium Terminal, care m-a mai pus puţin pe picioare. La patru dimineaţa, când am ajuns la Grand Hyatt Muscat, era mult prea devreme chiar şi pentru early check în. Aşa că ne-am refugiat pe plajă, unde soarele picta deja cerul în nuanţe de roşu şi portocaliu.

Plaja începuse să prindă viaţă. Sunetul ritmic al valurilor era acompaniat de lipăitul oamenilor care făceau jogging înainte de a merge la lucru. Iar pe margine, trei palmieri singuratici se oglindeau melancolici în piscină.
Rasarit in Oman Rasarit in Oman

Mesele servite pe podea

Am mers în Oman fără să mă documenez ca la carte despre desinaţia mea. Trăiam cu impresia că bucătăria omaneză are puternice influenţe arabe. Mă imaginăm mâncând hummus, babagannouj, labne sau mutabal şi mi-era o poftă de numa, numa.

Realitatea a fost alta. Mâncarea omaneză aduce mult mai mult cu cea indiană, iar curry-ul e la loc de cinste în preparate. N-a fost rea, doar diferită faţă de aşteptări. Totuşi, uşoara dezamăgire a fost rapid înlocuită de entuziasm atunci când ne-am aşezat pe jos şi am mâncat de pe podeaua acoperită cu un plastic de unică folosinţă. Un plus de autenticitate nu strică niciodată.
mancare Oman
mancare Oman

Limonada cu mentă

Ştiu, sună banal. O găseşti în orice bodegă românească. Însă lemon mint-ul lor e Dumnezeiesc, cu D foarte, foarte mare! O idee mai dulce, o idee mai densă şi mult mai aromată. A fost remediul perfect pentru zilele toride de-acolo.

Plimbările prin Souk

Souk-ul este bazarul omanez, un loc plin de culoare şi de bărbaţi care te ademenesc cu tot felul de produse locale şi nu prea. Eşarfe pastelate, parfumuri dulci, îmbrăcăminte colorată, cu zorzoane, rochii negre, lungi până în pământ – pe acestea le-aş încadra la locale. Însă am văzut şi multe produse made în China, clar. Depinde prin ce zonă a bazarului ajungeam.
Souk Muscat
Souk Muscat Souk Muscat
Souk Muscat Souk Muscat
Vestea bună e că pe lângă turci, egipteni sau tunisieni, bărbaţii din Oman sunt nişte domni. Nu ne-au hărţuit, n-au fost exagerat de insistenţi, nu ne-au tras în magazinele lor. S-au mulţumit doar să facă doi – trei paşi alături de noi, încercând să ne atragă atenţia. Dacă vedeau cel mai mic semn de interes, prindeau curaj. Dacă nu, te lăsau în pace.

Difuzoarele moscheilor răsunând la ceas de seară

Cei din Oman iau rugăciunile zilnice foarte în serios. La un moment dat l-am văzut pe Ahmed, ghidul nostru, schimbat la faţă, nerăbdător. Eram în maşină, pe drum spre casă. Ne lungisem cu excursia ceva mai mult decât ar fi trebuit. L-am întrebat dacă a păţit ceva sau dacă e îngrijorat că cei de la firmă îl vor mustra. El ne-a zâmbit. Nu, nu era îngrijorat. Pur şi simplu mai erau câteva minute până la ora de rugăciune. A fost foarte bucuros când i-am zis că putem opri unde vrea el ca să-şi facă rugăciunea.
Moschee Muscat Moschee Muscat
Apropos de credinţa lor neclintită, Omanul mi-a oferit, chiar înainte de a pleca, un moment-uau-de-n-o-să-l-uit-prea-curând. Stăteam pe balcon, încercând să memorez imaginea Muscatului noaptea. Din depărtare se auzeau, foarte clar, rugăciunile de la două moschei diferite. Erau foarte puţin decalate, ca şi cum una ar fi îngânat-o pe cealaltă şi împreună completau perfect imaginea pe care vroiam să o iau cu mine din Oman.

Delfinii la picioarele mele

Când am auzit că o să mergem să vedem delfinii în mediul lor natural, am fost puţin neîncrezătoare. O să am nevoie de binoclu ca să-i zăresc? Care-i rată de succes a plimbărilor ăstora cu barca?

Prima dată i-am zărit în depărtare, lângă o mulţime de alte bărci. După care au dispărut. Cel care era la cârma bărcii ne-a explicat că se sperie de zgomotul motoarelor şi se îndepărtează. A făcut câteva manevre, am mai mers câteva minute văzând în depărtare triunghiulete de delfini, după care a oprit motorul şi am aşteptat.

La scurt timp, grupuri grupuri de delfini săreau pe lângă barcă. Câte trei, câte patru, îşi lua elan şi de-odată vedeam cum botul li se desprinde de luciul apei, descriind un semicerc timid în aer. Musai de încercat, dacă ajungeţi prin Muscat!
Delfini Muscat
Delfini Oman

Dune bashing

O altă experienţă incredibilă a fost plimbarea pe dune cu un 4×4. După o scurtă oprire la vulcanizare, pentru dezumflarea parţială a roţilor, ne-am avântat prin nisip. O dată îl văd pe Ahmed că trage de volan, maşina da să se răstoarne şi un val de nisip acoperă geamurile din lateral şi aproape tot parbrizul. Am impresia că maşina sfidează legile fizicii, iar adrenalina e la cote înalte. Nu ne răsturnăm. Ahmed merge mai departe acompaniat de chiotele noastre mai entuziaste sau mai disperate, după caz :)
Duna bashing Oman
dune oman

Pufăitul din Sisha

Sisha (sau narghileaua, cum mai e cunoscută pe la noi) mă duce cu gândul la pernuţe colorate, briz briz-uri şi muzică arăbească pe fundal. Când am încercat-o în Muscat, în loc de pernuţe colorate aveam scaune albe de plastic, iar muzica era înlocuită de zgomotul valurilor care se spărgeau aproape de mal.

Stăteam pe o terasă fără pretenţii, pe malul mării, plină cu localnici. Un băiat se plimba printre mese, cu o găleată cu cărbuni şi înlocuia bucăţile incandescente acolo unde era cazul.
Sisha
Am redescoperit plăcerea de a pufăi aburii aromaţi şi mi-am păstrat convingerea că aroma de mere e cea mai sigură alegere pentru narghilea.

Furtuna de nisip din deşert

Cu eşarfa cumpărată din Souk pe post de turban strâns bine în jurul capului am înaintat pe dună. Chiar şi cea mai uşoară adiere se transforma într-o mică biciuire cu nisip. După nici cinci minute s-a dezlănţuit vântul. Vedeam o perdea groasă, gălbuie oriunde mă uităm. Apoi nu mai vedeam nimic. Aveam nisip în ochi, în urechi, pe dinţi, parcă-mi intrase şi-n măruntaie.
 desert Oman
desert Oman
M-am ambiţionat să rămân afară, să surprind apusul din deşert. Visam la el de ceva vreme, nu puteam renunţa aşa uşor! Am descoperit că dacă stau cocoţată pe vârful unei dune, capul îmi ajunge deasupra nisipului turbat. Din păcate am aflat asta un pic prea târziu pentru camera foto, care şi-a dat obştescul sfârşit înainte de a imortaliza apusul. M-am consolat cu ideea că oricum n-a fost foarte spectaculos. Din cauza furtunii, cerul nu s-a văzut clar şi mai mult am intuit nuanţele roşiatice. Dar a meritat!

Siluetele albe de pe străzile din Muscat

În Oman, weekendul ţine de vineri până sâmbătă, în loc de sâmbătă – duminică. Într-o vineri după masă, în taxiul care urma să ne lase în zona Muttrah, ne întrebam cum îşi petrec cei de aici weekendul, cum se distrează. Pe faleză ne-am găsit raspunsul: sprijinind balustrada care-i desparte de mare, stând la soare şi discutând în grupuri, grupuri. La o uşoară adiere vedeai dishdashele albe (un fel robă cu mâneci lungi), în care erau mai toţi îmbrăcaţi, fluturând discret.
 

Chiar şi în zilele lucrătoare era plăcut să-i urmăreşti mişunând prin oraş, în portul lor tradiţional. Ce m-a uimit, totuşi, a fost imaginea unui bărbat îmbrăcat în dishdasha cu o tabletă în mână, fotografiind, zelos, panorama din faţa lui. Părea un portret fidel al Omanului din ziua de azi – o ţară care încearcă să găsească un echilibru între tradiţional şi modern. 

Am vizitat Omanul la invitatia celor de la Qatar Airways care au invitat trei bloggeri de travel din Romania pentru a descoperi aceasta destinatie. Se poate zbura la Muscat de 5 ori pe saptamana via Doha, iar conexiunea oferita de Qatar Airways este cea mai scurta dintre toate optiunile.

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

Tags

About the author

Adriana

Facebook Website

Adriana a pus bazele viajoa.ro in urma cu mai bine de cinci ani, iar de doi ani scrie pe miniCalatorii.ro - singurul blog dedicat calatoriilor cu cei mici. S-a specializat pe jurnalism de calatorie in State si a publicat materiale in National Geographic Traveler, Decat o Revista si pe MatadorNetworks.com.

4 Responses

  1. Ioana

    Fain souk-ul omanez. Ramane sa compar pozele tale cu viitoarele mele poze din souk-urile marocane. :D

    Despre limonada de menta se “plange” si Iulian Sirbu – zice ca si aia din Doha e dementiala.

    Cat despre furtuna de nisip, eu zis ca ai fost norocoasa ca ai prins-o. Sunt anumite fenomene meteo pe care trebuie sa le prinzi mai de aproape. (Sper ca ai gasit pe cineva sa-ti aspire bine bine aparatul foto. Sunt sigura ca unii o s-o ia ca pe-o provocare :D)

    Reply
  2. Adriana

    L-am dus in service. Toata aventura m-a costat cam cat face obiectivul pe jumate. Dar da, a meritat.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *