7 locuri care merita vazute in estul Bulgariei (I)

Fortareata Ovech
Cand treci prin orasul Provadia si te uiti in sus, la creste, vezi ceva ce-ti aduce aminte de Marele Zid Chinezesc. Este podul ce leaga platoul Kaleta, pe care se gaseste fortareata Ovech, de platoul Tabiite. Dar de jos nu-ti prea dai seama ca acolo se gasesc ruinele unei fortarete. Abia dupa ce urci un drum prin padure si multe trepte ajungi pe platou unde te intampina o pajiste plina cu flori albastre, purpurii si, ici si colo, albe. Cu zumzet de albine pe fundal descoperi ruinele bisercilor, fantana, adaposturile santinelelor, cele doua inchisori si alte indicii ale ceea ce, in trecut, a fost un punct strategic de aparare si un important centru religios.

De sus vezi intregul oras ce se asterne la poalele stancilor, asa ca merita sa urci chiar si numai pentru panorama. Iar odata ajuns acolo mai mult ca sigur ca nu-ti vei da seama cum trece vremea cat inspiri cu nesat aerul cu miresme florale si cercetezi ruinele fortaretei.

Pesterile de la Madara
Locul e cunoscut sub numele de "Calaretul de la Madara" datorita calaretului sculptat in stanca, la o inaltime considerabila. Pe mine nu m-a prea impresionat, insa pesterile vecine mi-au ramas in minte. In special pestera mare, cunoscuta si ca sanctuarul nimfelor. Plus plimbarea de la pesteri catre iesire, drum pe care am admirat pietre imbracate in muschi, plante agatatoare (as zice iedera, dar nu sunt sigura) care invaluiau copacii, zone inverzite pline cu flori si un raulet cu apa cristalina.

Cu acelasi bilet de intrare se poate vizita si fortareata, insa la sfarsitul unei zile de plimbat sa urc echivalentul unui bloc cu 10 etaje (cel putin asa ne-au spus cei care se intorceau de sus) era putin cam mult.

Padurea pietrificata (Pobiti Kamani)
Imaginati-va in fata voastra o fasie de vreo 800 de metri de desert, in dreapta ei padure si stupi de albine, iar in stanga o livada. Iti vine sa te freci la ochi si sa te intrebi daca nu cumva imaginatia iti joaca feste. Asa ca incepi sa mergi, sa te convingi ca e realitate. Si dupa vreo 200 de metri coloanele care se ridica din nisip sunt din ce in ce mai inalte. Incepi sa te simti pitic pe langa ele.

Se pare ca vinovate de acest peisaj sunt minusculele animale marine de acum 50 de milioane de ani care, pe masura ce mureau, se duceau la fundul marii care acoperea atunci locul formand incet, incet, coloanele de astazi.

Despre celelalte patru locuri puteti citi aici.