Baile Herculane - statiunea de care Sisi s-a indragostit

Nu cred ca as fi pus Baile Herculane pe lista de calatorii, daca nu aveam un calator strain prin preajma. In ghidul prietenei mele scria despre aceasta statiune faimoasa, despre apele ei termale minunate, despre atmosfera de sfarsit de secol… si ea a fost incantata si m-a rugat sa o insotesc.

Nu m-a lasat inima sa ii spun ca eu am mai trecut prin Herculane si nu mi-a atras atentia in niciun fel. Am decis sa descopar lucruri prin ochii ei. Am ajuns cu greu de la Targu Jiu, cu microbuz pana la Drobeta Turnu Severin si apoi alt microbuz in directia Resita. Ne-a lasat la gara si ne-am trezit singurele la 5 km de statiune. Gara e geniala si seara, luminata, zici ca e decupata dintr-un film Italian. Mai lipseste un cuplu de indragostiti pe peron. Seara privesti ansamblul, ziua vezi crapaturile, paianjenii, mozaicul spart.

De la gara am luat un taxi spre hotel Roman, unde se afla baile romane, hotel care era gloria statiunii in vremurile vechi. Am cerut sa le vedem si receptionera mi-a spus suav ca ghidul nu e si ne-a indrumat spre doua incaperi neluminate, incarcate de istorie (istorie despre care am aflat lucruri din carti si de pe net).

Atestarea documentară a staţiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi. Dupa 1718 incepe istoria moderna a Bailor, in cadrul Imperiului Austriac. Majoritatea constructiilor, renovarilor si modernizarilor poarta amprenta stilului baroc austriac si sunt impresionante si acum, asa ca va puteti imagina cum erau atunci. În fata hotelului Decebal se afla vila Elisabeta, construita între anii 1880-1882, de catre administratorul bailor, Carol Tatarazi, ca locuinta personala. În anul 1887 a stat aici, timp de sase saptamâni, împarateasa Elisabeta (sau Sisi), care, dupa cum marturisea în jurnalul ei intim, era îndragostita de frumoasa statiune de pe Valea Cernei.

Hotelul Decebal e renovat, Vila Elisabeta a primit aprobarea pentru renovare, Hotelul Roman e functional… Cu toate astea, oraselul-statiune e incremenit. Exista pensiuni moderne, case noi, si probabil turisti, dar locurile elegante, cu poveste, au fost uitate in centrul vechi.

Prietena mea a fost incantata de experienta: s-a relaxat in piscina cu apa termala, a gustat bucate traditionale, a simtit stralucirea de statiune favorita a romanilor si a imparatilor. Mi-ar fi placut sa vorbim si cu oameni care au locuit acolo in timpurile de glorie, sa ascultam povesti. Pentru mine a fost o alta experienta de invatare: invat lucruri despre tara mea, invat sa am rabdare si sa cred ca ne vom prinde la un moment dat cum sa valorificam ce avem.

Din Bucuresti statiunea e usor accesibila cu trenul si merita pentru un week-end sau un concediu relaxant. Un prieten imi povestea de cel mai reusit revelion din viata lui, revelionul de la Herculane, cand s-au dezbaracat toti si au facut baie in izvoarele termale neacoperite din munte desi gradele erau sub 0 si in jur era zapada; deci si amatorii de senzatii tari se pot incumeta.