Canionul Sapte Scari
14-07-2010 | Scris de : Alexandra | In categoria : La munte, Recomandari, Transilvania | 26 comentarii
26
Nu-i asa ca v-ati plictisit de Valea Prahovei? Eu una cam da… Ok, stiu ca e aproape de Bucuresti, dar la un moment dat cand ajungi sa stii Sinaia, Busteni, Azuga si Predeal pe de rost, atunci probabil e momentul sa incerci altceva. Si in orice caz, Sapte Scari e la o aruncatura de bat de Predeal, asa ca nu faci o mie de kilometri in plus ca sa vezi altceva.
Ok, dar ce e Sapte Scari? Nu e un simplu canion, ci un canion care se parcurge urcand niste scari din fier, care majoritatea sunt proptite cu o oarecare inclinatie, pentru a facilita urcarea, dar una dintre ele, cea mai lunga, este verticala. E de prisos sa va povestesc cat de faine sunt cheile, cascadele, de fapt intreg peisajul din mijlocul padurii, asa ca sper ca ma veti crede pe cuvant si veti merge sa vedeti pe viu. 
Eu personal, desi am aflat de Sapte Scari acu vreo 2 ani, abia anul asta am ajuns sa vad la ce visam de atata timp. Am inclus Canionul intr-o tura de 2 zile pe care am facut-o in Piatra Mare si am ales ca mijloc de transport trenul. Se ia una bucata personal din Gara de Nord si se coboara la halta Timisu de Jos. Evident, daca dispuneti de masina, lucrurile stau ceva mai simplu. Dupa ce se trece de Predeal si de localitatea Timisu de Jos (venind dinspre Bucuresti), dupa o benzinarie se face dreapta, acolo unde apare indicatorul pentru Dambu Morii.
Daca alegeti sa veniti cu trenul, de la halta pana la Dambu Morii se fac cam 30 de minute, mergand pe jos pe DN1.
Odata ce reperati marcajul Banda galbena, pana la baza Canionului se merge pe traseu aproximativ 1 ora. Este un traseu foarte frumos, pe la umbra padurii, care urmareste Paraul Sipoaia, ceea ce mie mi-a placut foarte mult, pentru ca ma linisteste sa aud sunetul apei in padure.
Cu toate astea nu va ganditi ca e ca o plimbare pe malul marii Traseul porneste de la altitudinea de ~ 680 m si ajunge pe la ~ 980 m, deci o diferenta de nivel in jur de 300 m. Dar nici nu trebuie sa va speriati ca se urca pieptis, ca nu e chiar asa.
In orice caz, odata ce ajungeti la Canion, veti uita de tot si de toate. Cel putin asa am patit eu. Aveam un ruscac destul de greu si incepuse deja sa ma oboseasca, dar cand am vazut prima scara, pur si simplu mi-a disparut orice durere. M-am entuziasmat ca un copil mic si m-am echipat repejor. Mi-am pus husa pe rucsac si pelerina de ploaie pe mine pentru ca la una dintre scari apa stropeste pe partea stanga.
Cu toate astea, m-am stropit la fel si pe pantaloni, si s-au uscat foarte repede, asa ca nu e neaparata nevoie de pelerina de ploaie. Cel putin nu acum, in aceasta perioada. Am auzit totusi ca sunt perioade cand debitul apei e foarte mare si te poti uda destul de bine. Ca tot veni vorba de echipament, nu va imbracati in blugi, ci in niste pantaloni cat mai comozi, si mare atentie la incaltari! Nu folositi sandalute de oras sau adidasi de strada. Bocancii sunt foarte folositori, pentru ca scarile sunt ude, si chiar daca sunteti amatori de senzatii tari, nu cred ca v-ati dori sa alunecati.
De asemenea, pe timp de iarna, cand treptele sunt inghetate, Canionul este inchis, pentru ca riscul de alunecare si accidentare este foarte mare. Deci cel mai bine e sa planificati aceasta excursie pe timp de vara.
Dupa cele 30 de minute in care am parcurs canionul (care mai mult se pierd pentru a astepta sa se elibereze scara, pentru ca e bine sa nu urce decat o persoana pe scara, pentru a casca gura la cat de frumos e de jur imprejur…) noi ne-am continuat traseul spre Cabana Piatra Mare, care a mai durat inca 2 ore. Insa pentru a reveni la Dambu Morii, cel mai bine e sa inaintati cateva minute pana cand intalniti un indicator care ca va arata traseul marcat cu punct rosu, care ocoleste Canionul, dupa care se intersecteaza din nou cu banda galbena. Nu v-as sfatui ca va intoarceti tot prin canion, insa daca credeti ca va descurcati, puteti incerca.
Pentru cei cu rau de inaltime poate fi o provocare (am avut in grup o colega cu rau de inaltime, dar s-a descurcat foarte bine) insa pentru cei ce nu sufera de asa ceva, cel putin pentru mine, a fost o experienta extraordinara, pe care nu o voi uita prea curand, si cu siguranta voi reveni, pentru ca imediat ce am ajuns la finalul cheilor, nu vroiam decat sa „ma mai dau” o data.
Dupa cum am mai spus si in alte randuri, eu sunt mare amatoare de asemenea „distractii”. Pe voi va incanta o astfel de experienta?
O sa dau si eu o tura in saptamanile urmatoare…
Super! Sa ne zici daca ti-a placut!
Banuiesc ca stiai deja de 7 scari, nu sunt eu chiaaar asa convingatoare, nu? 
Intr-adevar sunt peisaje minunate! Ultima data am fost anul trecut si a fost geniala experienta…sa urci pe scari de fier verticale, iar langa sa fie cascada (care te stropeste in timp ce urci)
merita incercata si Valea lui Stan, mai multa adrenalina ca-n 7 scari, si mai spectaculoasa!
dar nici Canionul 7 scari nu e de lepadat! sunt barbati care n-au curaj sa urce, mai ales cand vad prima scara
Vreau si eu!
(
Pai? Ce mai astepti? Ce te opreste? W-e asta se anunta vreme buna la munte!
Este foarte misto canionul. Am fost intr-o drumetie acu vreo 3 saptamani cu niste prieteni.
Foarte aproape este si cascada tamina. Se urca de la timisul de jos, dar te intorci spre bucuresti, pe drum, iar la un momentdat apare un indicator. Se coboara tot printr-un canion, iar deasupra cascadei se poate urca pe un pisc foarte fain, de und ee o priveliste frumoasa.
Asa e, si Cascada Tamina este foarte faina.
Dar este mult mai aproape de Timisul de sus, decat de Timisul de jos, adica daca vii cu trenul, tre sa cobori la Timisul de sus.
Este foarte frumoasa zona din Piatra Mare, iar traseul pe care l-ai ales este spectaculos. Desi este aproape de Bucuresti, multi nu prea il frecventeaza.
@ Alexandra: am mai fost acum multi ani, cred ca vreo 10 ani.
Sa incerci si Valea lui Stan! (intrarea in traseu se face intr-o curba, pe Transfagarasan)
Ohoohooo! Long time ago! Atunci clar, e cazul sa mergi din nou. Una e in adolescenta, alta e acum
@ Nicoleta: eu cred ca toti muntii sunt frumosi. N-am vazut munte urat pana acuma
Nu stiu cat de multi il frecventeaza, dar la canion vad ca e destul de aglomerat, cel putin in weekend.
@ Elena: am si Valea lui Stan in plan, sunt documentata, insa nu stiu daca ajung anul asta.. Sau.. cine stie?
Am facut traseul aceasta de peste 10 ori si tot m-as mai duce pe acolo… in fiecare timp e altfel si mereu descoperi ca data trecuta ti-a scapat ceva.
PS: Atentie la ursi, umbla prin zona !!!
Aaaah, pai ce-ai facut acuma? I-ai speriat pe toti? Nu se mai duce nimeni acuma..
)))
Ok, deci in Piatra mare sunt ursi, ca mai peste tot de altfel, dar..
1 la mana, nu sunt ca in bucegi cu comportamentul modificat, si 2 la mana, pe traseul spre canion si cel de ocolire, in w-e este destul de multa lume, si sansele ca ursu sa vina unde e mult zgomot si forfota sunt foarte mici.
[...] m-a dat gata cu plimbarea prin Canionul 7 scări, un loc ce promite a fi superb şi mă face să îmi doresc să mă reapuc cât de curând de [...]
Multumesc ca mi-ai amintit de acest traseu f. pitoresc. Recunosc ca n-am mai fost pe acolo de vreo 20 de ani. Prea multi! Trebuie sa ma duc din nou. Asta mi-a adus aminte de un alt traseu mai putin cunoscut dar accesibil despre care sper sa scriu curand – Valea Seaca a Caraimanului.
Tot incerc de 2 ani sa ajung acolo, am reusit saptamana asta. Urcare+coborare prin canion(mandrei i-a fost frica atunci cand a vazut scara verticala; cineva trebuie sa aiba grija si de bebe). Un drum superb si un canion si mai si. Asadar iti inteleg entuziasmul, insa ai uitat sa spui ca arata intr-un hal fara de hal – trepte lipsa, scanduri rupte etc. La intrare troneaza un indicator al primariei din Sacele – Traseu inchis, ocoliti… M-am documentat pe net – oamenii mai bine se spala pe maini in cazul in care vreunul o pateste(e parca o cruce in zona urcarii). E mai ieftin decat sa intretina ce au facut americanii(dati un search pe google, ziarul dezvaluiri parca). Ideal ar fi ca oamenii care vor sa ajunga acolo sa stie sa vina pregatiti.
Alexandra ne-a prevenit ca e un drum inchis oficial, ca nu e chiar floare la ureche si ca trebuie sa fi echipat corespunzator. Pe de alta parte, il inteleg pe Cristian si ma apuca nervii de fiecare data cand aud sau vad cata lipsa de interes exista in Romania pentru protejarea unor locuri de-o frumusete exceptionala. N-as prea sa vin acum cu platitudini sa sa spun c-ar trebui sa ne mobilizam sa facem ceva si nici sa dau dovada de acelasi cinism si blazare ca marea noastra majoritate si sa spun ca n-avem ce face ca tot nu rezolvam nimic. Ma intreb daca totusi nu exista o cale de mijloc.
Mie mi s-ar parea de bun simt sa se puna o taxa pentru astfel de obiective. Din banii stransi se poate macar subventiona partial intretinerea. Pe drum sunt niste mormane de gunoaie. Nu se va intampla prea curand asta asa ca hai sa ne bucuram de ce avem.
Poate singura solutie care e la indemana noastra e voluntariatul pentru strangerea gunoaielor din astfel de zone. Stiu ca nimeni n-are timp suficient dar s-ar putea organiza din cand in cand cate o combinata de drumetie cu voluntariat.
@CristianC: Ma bucur ca ati reusit sa ajungeti!
Da, si eu am banuit ca semnul ala de traseu inchis e lasat acolo intentionat… ce sa zic… Oricum, cruci sunt peste tot..
Cat despre stare si trepte lipsa… sincer cred ca eram prea entuziasmata sa mai observ asta… acum daca stau sa ma gandesc chiar nu-mi amintesc..
Ieri am vorbit cu niste prieteni care au fost acolo saptamana trecuta si intr-adevar mi-au spus ca drumul e destul de deteriorat. Am aflat si de ce; tot traseul a fost refacut acum cativa ani si arata destul de bine si sigur dar acum vreo doi ani a venit o viitura f. puternica care a antrenat bolovani f. mari si au maturat mai tot ce-au gasit in cale. Asta e!
Am fost si eu la inceputul lui iulie anul asta si a fost fantastic. M-am speriat la inceputul canionului din cauza semnului cu “canion impracticabil”, dar in afara de 2 trepte lipsa la un moment dat, nu au fost probleme. Am avut ceva emotii la scara cea mai lunga.
Bineinteles ca ne-am intors tot prin canion
Bravo Mihaela!